Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in cuvantul de invatatura rostit pe 19 februarie 2012 in Paraclisul Sfantul Grigorie Luminatorul din Resedinta Patriarhala, a talcuit semnificatiile pericopei evanghelice a Duminicii Infricosatoarei Judecati care ilustreaza Judecata de Apoi. Vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos vorbeste aici de doua categorii de oameni: cei binecuvantati si cei blestemati. Cei binecuvantati sunt cei care au avut in timpul vietii lor pe pamant iubire milostiva din iubirea binecuvantata a lui Dumnezeu. Cei care sunt numiti blestemati sunt cei care in loc de iubire au avut rautate in suflet, au fost indiferenti si foarte adesea ca si demonii rai si ucigatori de oameni au multa rautate in suflet. De remarcat este faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos arata in Evanghelia de astazi ca Dumnezeu a pregatit de la intemeierea lumii numai Imparatia Cerurilor, iar iadul nu a fost pregatit pentru oameni, ci a fost pregatit pentru diavol si ingerii lui cei rai. Cu alte cuvinte, intentia lui Dumnezeu cand a creat lumea era doar fericirea creaturilor pe care El le-a facut, insa ingerii rai cazand din iubire si din smerenie fata de Dumnezeu ajung in iad, in starea de despartire de Dumnezeu, de singuratate si de intuneric, pentru ca intunericul cel mai din afara este lipsa comuniunii de iubire dintre fapturi si Facatorul lor, dintre creaturi si Dumnezeu Creatorul .Patriarhul Romaniei a mai subliniat faptul ca Dumnezeu ne pedepseste atat pentru relele facute cat si pentru binele pe care l-am fi putut face si nu l-am facut. Evanghelia aceasta ne arata ca Dumnezeu nu pedepseste ca Drept Judecator pe oameni doar pentru relele pe care le-au facut in lume, caci toate pacatele nepocaite vor fi judecate, ci pedepseste Dreptul Judecator mai ales pe oameni pentru binele pe care ar fi putut sa-l faca si nu l-au facut, pentru iubirea pe care ar fi putut sa o arate celor din jur si nu au aratat-o. Cu alte cuvinte, pedepseste si delasarea duhovniceasca, indiferenta noastra fata de suferinta celor din jur , a spus Preafericirea Sa, dupa cum ne informeaza Radio TRINITAS.Neomenia este un criteriu al judecatii, mai arata Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. Lipsa de iubire milostiva in suflete este numita de Sfantul Ioan Gura de Aur neomenie si zice el nu te pedepseste Dumnezeu atat de mult pentru pacate, cat pentru neomenie, deoarece ai avut o existenta inumana, ai fost nepasator fata de oamenii din jurul tau. In aceasta neomenie sau nesensibilitate fata de semeni se vede decaderea cea mai mare a umanului incat ajunge inuman. Cu alte cuvinte, vedem ca Dumnezeu Se recunoaste sau Isi recunoaste Chipul Sau numai in oamenii milostivi pentru ca Dumnezeu Insusi este milostiv. De aceea, Mantuitorul Iisus Hristos spune Fiti milostivi precum Tatal vostru Cel din Ceruri milostiv este. Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a explicat si de ce este infricosatoare Judecata de Apoi. Aceasta Evanghelie a Infricosatoarei Judecati ne arata ca Judecata este infricosatoare in primul rand pentru ca este definitiva, este universala si viii si mortii si toate popoarele se vor prezenta in fata Dreptului Judecator. Mai este infricosatoare si pentru faptul ca multi din cei care au facut binele si-au dat seama ca de fapt s-au intalnit cu Hristos si au devenit mainile iubirii lui Hristos fata de cei care aveau nevoie de iubirea, de ajutorul lor, de iubirea lor milostiva, smerita si sincera. Şi este infricosatoare si pentru faptul ca Dumnezeu ne cere socoteala pentru pacatele savarsite, pentru nepasare, nesimtire duhovniceasca, neglijenta, neatentie si mai ales pentru faptul ca ni s-au oferit atatea ocazii sa facem binele si le-am ratat . Prin milostenie omul se apropie de Dumnezeu, a evidentiat Patriarhul Romaniei. Aceasta Evanghelie a milostivirii sau iubirii milostive ne arata ca pe langa multa rugaciune in timpul Postului Sfintelor Pasti, rugaciune smerita si pocainta sincera, este nevoie si de multa milostenie intrucat iubirea sfanta, smerita, adunata prin rugaciune, prin pocainta si prin spovedanie trebuie aratata ca iubire milostiva fata de semenii nostri. Atunci omul se apropie de asemanarea cu Dumnezeu, merge pe drumul asemanarii cu Dumnezeu Cel milostiv. Milostenia poate fi facuta sporadic si spontan, episodic sau poate fi una permanenta, institutionalizata, constanta. Milostenia poate fi inteleasa si ca milostenie materiala, cand oferim o paine, un ban, o haina cuiva si ca milostenie spirituala, duhovniceasca, cand impartasim credinta noastra copiilor prin botez, prin educatie, prin modul de a ne ruga, prin modul de a trai facem milostenie cu proprii copii, cu cei din jurul nostru, cu cei din comunitatea noastra. Apoi, pe langa aceasta milostenie care inseamna a invata pe cel neinvatat, a da un sfat bun celui dezorientat, mai exista o milostenie a milei sufletesti si in modul in care, desi nu oferim niciun ban, nicio haina si nicio bucata de paine cuiva putem ajuta cu o mana de ajutor data unui om care este in varsta si nu poate merge singur sau care este neputincios si nu poate face curatenie in casa si-l ajutam sau ii aducem o galeata de apa sau prin vizita la spital pentru a fi alaturi de cel bolnav sau prin vizitarea lui acasa. Toate acestea sunt fapte ale milei sufletesti care nu implica din partea noastra cheltuiala de bani, ci doar bunavointa si dragoste nefatarnica. Exista atat de multe forme de a fi milostiv incat nimeni din lumea aceasta nu poate spune ca nu a avut posibilitatea sau sansa sa fie milostiv cu oamenii din jurul sau . Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca in toata aceasta lucrare de curatire de pacate prin post si prin pocainta unite cu rugaciune fierbinte sa asociem si milostenia pentru ca cel care este milostiv se aseamana cu Dumnezeu Cel milostiv. Mai spune Mantuitorul Iisus Hristos in Fericirile dupa Sfanta Evanghelie de la Matei ca Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Cu alte cuvinte, daca din iubire milostiva facem milostenie noi primim insutit iubirea milostiva a lui Dumnezeu in sufletul nostru. Sau noi simtim cat de mult ne iubeste Dumnezeu prin insusi faptul ca existam, devenim milostivi si atunci sufletul nostru se umple de iubirea milostiva a lui Dumnezeu si asa fapta buna facuta in mod constant devine o calitate a sufletului nostru si anume, bunatatea si aduce lumina in suflet[…]Milostenia nu este in primul rand un avantaj, desi pare asa, pentru cel care primeste, ci pentru cel care daruieste pentru ca isi sfinteste sufletul si-l face asemenea cu Dumnezeu Cel milostiv si deschide prin milostenie calea mantuirii si a fericirii din Imparatia Preasfintei Treimi in care iubirea milostiva se transforma in bucurie vesnica. Se spune in Faptele Apostolilor ca Mantuitorul Iisus Hristos a zis mai fericit este a da decat a lua, adica mai fericit este cel care e milostiv, decat cel care primeste. Dumnezeu a lasat in asa fel aceasta virtute a milosteniei ca prin ea oamenii sa cunoasca pe alti oameni dupa bunatatea sufletului lor si in general bunatatea sufletului omului milostiv nu mai judeca pe semeni indiferent daca cineva este rau sau bun, iar daca are nevoie trebuie sa fie ajutat , a mai mentionat Preafericirea Sa.Biserica Ortodoxa se afla astazi in Duminica Infricosatoarei Judecati sau a Lasatului sec de carne. Duminica viitoare va fi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lasatului sec de branza.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 671

Id: 20055

Data: Feb 19, 2012

Imagine: