In aula Mihai Eminescu a Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi, astazi, 15 octombrie 2010, a avut loc festivitatea decernarii titlului de Doctor Honoris Causa Preafericitului Parinte Patriarh Daniel de catre Universitatea ieseana. La decernarea titlului de Doctor Honoris Causa Preafericitului Parinte Patriarh Daniel a fost citit un Laudatio de catre Inaltpreasfintitul Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, alcatuit de o comisie formata din: Prof. dr. Vasile IŞAN, Rector al Universitatii « Alexandru Ioan Cuza » din Iasi – presedinte - , I.P.S. Teofan, Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Prof. dr. Alexandru ZUB, membru al Academiei Romane, I.P.S. Mitropolit NIFON, Arhiepiscop al Targovistei si Exarh Patriarhal, Prof.dr. Emilian POPESCU, membru corespondent al Academiei Romane, Prof. dr. pr. Viorel SAVA, Decan al Facultatii de Teologie Ortodoxa Dumitru Staniloae – membri, dupa cum ne informeaza corespondentul Ziarul Lumina, Constantin Ciofu.In cele ce urmeaza va prezentam textul Laudatio : LAUDATIOPreafericirii Sale Dr. Daniel Ciobotea,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomanePreafericitul Parinte Patriarh Daniel s-a nascut in data de 22 iulie 1951, in satul Dobresti, comuna Bara, judetul Timis, fiind cel de-al treilea copil in familia distinsului invatator Alexie si Stela Ciobotea. A urmat scoala primara in satul natal (1958-1962), gimnaziul in localitatea Lapusnic, judetul Timis (1962-1966), iar cursurile liceale in orasul Buzias si in Municipiul Lugoj, Liceul Coriolan Brediceanu (1966-1970). Experienta anilor de liceu a fost decisiva pentru optiunile viitoare ale formarii Preafericirii Sale, datorita competentei profesorilor si, mai ales, datorita entuziasmului cu care acestia isi indeplineau vocatia de dascali.Dupa examenul de bacalaureat s-a inscris, prin concurs, la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obtine si titlul de licentiat in Teologie, disciplina Noul Testament.In perioada 1974-1976 a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti sub indrumarea parintelui profesor Dumitru Staniloae.Datorita calitatilor intelectuale si a dorintei de a-si imbunatati cunostintele teologice, doctorandul de atunci Dan Ilie Ciobotea a obtinut o bursa de studii in strainatate, mai intai pentru doi ani, la Facultatea de Teologie Protestanta a Universitatii de Ştiinte Umane din Strasbourg (Franta) si apoi, pentru alti doi ani, la Facultatea de Teologie Catolica a Universitatii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau (Germania). In cadrul pregatirii doctorale la aceste doua Universitati de prestigiu, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel s-a bucurat de indrumarea unor cunoscuti profesori de teologie protestanta si catolica precum Gerard Siegwalt, André Benoit si Karl Lehmann. Primul doctorat in Teologie l-a obtinut, in iunie 1979, la Universitatea din Strasbourg, cu calificativul maxim, in urma sustinerii tezei cu titlul: Reflection et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424p.). Al doilea doctorat l-a obtinut la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti, in octombrie 1980, cu teza: Teologie si spiritualitate crestina. Raportul dintre ele si situatia actuala.In referatul de evaluare critica si de prezentare a tezei, Parintele profesor academician Dumitru Staniloae, remarca urmatoarele: prin informatia ei bogata, prin maturitatea spirituala ce iradiaza din coerenta, din intelegerea, din logica si echilibrul expunerii, lucrarea il impune pe autor ca pe o speranta luminoasa a teologiei noastre .In cadrul ceremoniei academice ce a urmat sustinerii tezei, acelasi parinte profesor a spus: Examenul tezei a dovedit comisiei de examinare ca are in fata sa un candidat bine pregatit, bine informat si mai ales patruns de dorinta si ravna de a trai o viata teologica de adancime duhovniceasca. Noua asemenea oameni ne trebuie, oameni care sa traiasca in invatatura Bisericii noastre […] .Timpul a dovedit ca intuitia profesorului de vocatie si a parintelui duhovnicesc a avut o dimensiune profetica si a marcat constiinta teologica a tanarului doctor in Teologie Dan Ilie Ciobotea.Dupa sustinerea tezei de doctorat la Bucuresti, a candidat si obtinut un post de profesor la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elvetia) pe care l-a onorat cu competenta si responsabilitate timp de opt ani (1980-1988), timp in care a fost si profesor asociat la Facultatile de Teologie din Geneva si Freibourg (Elvetia). In ultima perioada a activitatii profesorale de la Geneva a fost si director adjunct al Institutului Ecumenic din Bossey.In anul 1987 se va intoarce in tara si va intra in viata monahala, la Manastirea Sihastria, judetul Neamt, cu numele Daniel, avandu-l ca indrumator si duhovnic pe Parintele Arhimandrit Ilie Cleopa. In data de 14 august 1987 a fost hirotonit ierodiacon si in data de 15 august 1987 a devenit ieromonah.In anul 1988 a fost numit de catre Patriarhul Teoctist Consilier Patriarhal, Coordonator al Sectorului Teologie contemporana si dialog ecumenic . In acelasi an a devenit conferentiar la catedra de Misiune crestina a Institutului Teologic Universitar din Bucuresti.Dupa schimbarile petrecute in cadrul societatii romanesti, determinate de evenimentele din decembrie 1989, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a fost chemat de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sa-si asume noi responsabilitati in cadrul reorganizarii activitatii si misiunii Bisericii intr-un nou context istoric si politic.Astfel, a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei si hirotonit arhiereu in data de 4 martie 1990. In luna iunie, acelasi an, a fost ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. In aceasta calitate, in perioada 1990-2007, a desfasurat o bogata activitate pastoral-misionara, academica, culturala, sociala si ecumenica. A reprezentat Biserica Ortodoxa Romana in forurile ecumenice mondiale, fiind membru al Comitetului Executiv si Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998), membru al Prezidiului si Comitetului Central al Conferintei Bisericilor Europene (din 1997) si Vicepresedinte al celei de a II-a Adunare Generala a Conferintei Bisericilor Europene (Graz, 1997).In luna septembrie 2007, in urma trecerii la Domnul a Preafericitului Parinte Patriarh Teoctist, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales in functia de Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al Tronului Cezareii Capadociei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.In exercitarea slujirii de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a inteles necesitatea zidirii de noi biserici, restaurarea celor existente, infiintarea de asezaminte sociale, medicale, economice, media, si nu in ultimul rand culturale si educationale. Din cele cu caracter educational si cultural amintim: Facultatea de Teologie Ortodoxa; Seminariile Teologice de la Iasi, Agapia, Botosani, Dorohoi si Piatra Neamt; Şcolile teologice-sanitare post-liceale de la Iasi si Piatra Neamt; Centrul Cultural-pastoral de la Durau; Centrul mitropolitan de cercetari T.A.B.O.R. din Iasi; Biblioteca Dumitru Staniloae ; Institutul social-pastoral: Sf. Nicolae din Iasi; Institutul cultural-misionar Trinitas; Centrul de conservare si restaurare a patrimoniului religios Resurrectio .Evident ca, in cadrul acestui moment festiv, nu ne-am propus sa facem o evaluare a impactului deosebit, pe care aceste proiecte pastorale si misionare l-a avut in constiinta publica romaneasca, dar mai ales in sufletul credinciosilor Bisericii noastre.Ceea ce ne-am propus sa subliniem este relatia speciala pe care Preafericirea Sa a avut-o pe timpul slujirii ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei cu Facultatea de Teologie Dumitru Staniloae si, prin aceasta, cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi. Primul gand care l-a insotit la Iasi, cand a fost ales mitropolit, a fost reinfiintarea Facultatii de Teologie Ortodoxa, care, desi a fost cofondatoare a Universitatii, a trecut, de-a lungul timpului, prin mai multe rastigniri.Prezenta unei facultati de Teologie la Iasi, afirma Preafericirea Sa Parintele Patriarh in cuvantul rostit la instalare, va contribui la apropierea si cooperarea dintre Biserica si Universitate, dintre credinta si cultura, atat pe plan national, cat si pe plan ecumenic sau international .Aceasta marturisire a devenit, pentru mitropolitul de atunci, program de lucrare efectiva intru care s-a angajat cu intreaga fiinta, patrunsa de modestia si evlavia profunda a spatiului moldav, dar si de rigoarea spirituala, onestitatea intelectuala si entuziasmul creator al personalitatilor culturale de aici. Asa se face ca, la 15 octombrie 1990, intr-o atmosfera solemna, de adanca bucurie, s-au redeschis portile noii Facultati de Teologie. Dorind sa evidentieze importanta si semnificatia spirituala a evenimentului, Preafericirea Sa a subliniat, in cuvantul de deschidere oficiala a cursurilor, rolul si vocatia unei Facultati de Teologie in mediul universitar. Cunoscand foarte bine activitatea didactica si de cercetare din multe facultati de Teologie din tara si strainatate, dar si relatia lor cu viata liturgica si sacramentala a Bisericii, Preafericitul Parinte Patriarh a sesizat ca, in ultimul timp, teologia universitara a devenit mai mult o stiinta despre Dumnezeu si mai putin o comuniune in rugaciune cu El. Aceasta mutare de accent in reflectia teologica risca sa submineze din interior vocatia specifica pe care invatamantul teologic o are in cadrul invatamantului universitar. De aceea, fara sa conteste caracterul stiintific al teologiei, Parintele Patriarh afirma ca Teologia este «stiinta», dar o stiinta cu totul aparte in spatiul Universitatii. Ea este stiinta originii si finalitatii lumii, sustinuta de iubirea lui Dumnezeu. Datorita acestui fapt, Teologia este stiinta bucuriei netrecatoare .Preafericitul Parinte Patriarh Daniel considera ca un teolog nu poate face teologie decat in stare de bucurie. Dar bucuria de a face teologie nu se identifica cu placerea sau cu simpla dorinta de a-L cunoaste pe Dumnezeu. Ca in toate stiintele bucuria adevarata este bucuria roadelor. Orele multe de laborator pentru oricare savant sunt parte componenta din pregatirea bucuriei pe care o are cand realizeaza ceva. In acest sens Facultatea de Teologie trebuie sa aiba in vedere sporirea bucuriei, mai ales in vremea noastra cand lumea a pierdut sensul bucuriei. Teologia trebuie sa deschida sufletul omenesc spre Dumnezeu - izvorul bucuriei. Daca nu suntem constienti de acest lucru nu vom intelege lumea careia trebuie sa-i slujim si care este intristata. Sa aducem speranta unde e deznadejde; iubire si comuniune unde este dezbinare si ura; demnitate unde demnitatea umana a fost uitata sau desconsiderata .Aceste ganduri ale Preafericitului Parinte Patriarh Daniel ne dezvaluie intensa sa preocupare pentru formarea unei constiinte teologice responsabile si deschise creator spre lume. Teologia nu trebuie sa fie o suma de concepte si propozitii invatate mecanic, ci o experienta existentiala. De aceea ea trebuie sa aiba trei dimensiuni fundamentale: duhovniceasca, pastorala si misionara.Teologia trebuie sa aiba o dimensiune duhovniceascaTeologia academica s-a nascut in Biserica si a fost calauzita de credinta si experienta duhovniceasca a crestinilor. De aceea, la Facultatea de Teologie cursurile nu vor incepe niciodata inainte de a merge Ia biserica, de a face acea «lucrare de laborator» care e intalnirea cu Dumnezeu in rugaciune. [...] Nimeni nu poate invata pe altii daca nu cunoaste el insusi ceea ce invata, daca nu traieste intalnirea cu Dumnezeu in rugaciune. Şi cata bucurie nu se afla in textele rugaciunilor Bisericii alcatuite de sfinti! Sfintii Parinti spuneau: Daca esti teolog roaga-te . Toate stiintele au ca obiect de studiu diferite domenii, dar studiul teologiei este insusi Dumnezeu si iubirea Sa pentru lume. Şi Dumnezeu nu poate fi cunoscut decat in stare de rugaciune, de comuniune cu El .Asadar, in conceptia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel nu poate exista teologie fara rugaciune. Aceasta face parte integranta din programul de invatamant si din formarea celor care studiaza teologia. Asa cum nu se poate concepe respiratie fara aer, la fel nu se poate concepe teologie adevarata fara rugaciune. Rugaciunea reimprospateaza constiinta reflexiva a teologului si pregateste sufletul pentru slujirea lui Dumnezeu si a oamenilor. Scepticismul modern a facut tot ce era posibil pentru a diminua importanta rugaciunii si, cu toate acestea, oamenii credinciosi gasesc timp sa se roage, pentru ca rugaciunea corespunde unei necesitati spirituale. De aceea, spunea Parintele Patriarh, se asteapta astazi de la teologia ortodoxa sa fie si mai mult o teologie a rugaciunii, a experientei duhovnicesti pe care au avut-o sfintii. Se asteapta ca aprofundarea spiritualitatii ortodoxe sa aduca un nou spor efortului ecumenic de refacere a unitatii crestine, o reinduhovnicire a teologiei europene, care a devenit o stiinta mai mult cerebrala si mai putin existentiala si duhovniceasca .Teologia trebuie sa aiba o dimensiune pastoralaReasezarea teologiei academice in orizontul rugaciunii si al experientei duhovnicesti are ca scop reinnoirea activitatii pastorale a Bisericii, pentru a putea raspunde nevoilor urgente ale credinciosilor de astazi. In acest sens Parintele Patriarh considera ca a fi preot al timpului tau este o cerinta impusa de slujirea mantuitoare a Bisericii in contexte si vremuri diferite. De pilda, nu poti fi specialist in teologia secolului IV fara sa te preocupe problemele zilelor noastre, nevoia de mantuire si sfintire a crestinilor de azi.De aceea, teologia in dimensiunea sa pastorala inseamna a hrani spiritual pe om, tinand seama de foamea sa existentiala si materiala, de suferintele si problemele sale concrete. O teologie pastorala aplica principiile credintei tinand seama de persoane si de situatii concrete, diverse si noi. Ea promoveaza redescoperirea valorii infinite a fiintei umane. Teologia este pastorala cand se exprima ca o raspundere sfanta pentru viata si mantuirea fiecarui om .Teologia trebuie sa aiba o dimensiune misionaraPentru ca dimensiunea pastorala a teologiei sa se poata realiza deplin, trebuie sa fie insotita si de dimensiunea ei misionara. Pentru Preafericitul Parinte Patriarh Daniel aceasta inseamna, in primul rand, grija de a transmite lumii iubirea lui Hristos. Secularizarea moderna se manifesta si ca o slabire a credintei si a vietii spirituale. Multi dintre oamenii zilelor noastre au uitat rugaciunea sau au pierdut practica ei ritmica. Multi dintre ei nu sunt necredinciosi, dar se roaga foarte putin sau deloc. Ei nu neaga existenta lui Dumnezeu, dar au uitat sau nu stiu cum sa-L intalneasca in rugaciune. Deci teologia trebuie sa ajute pe oameni sa poata simti ca Dumnezeu ii iubeste. Teologia este chemata sa ajute fiecare fiinta umana care poarta chipul lui Dumnezeu sa-si descopere posibilitatile de dialog si comuniune cu Cel al Carui chip il poarta, dar si cu semenii, cu ceilalti oameni. In acest sens teologia va fi stiinta mantuirii oamenilor, deci si a neamului nostru. Teologia in dimensiunea sa misionara este o stiinta a vindecarii sufletelor bolnave de instrainare si neincredere, de lipsa de experienta a prezentei lui Dumnezeu in viata zilnica. Teologia este deci o stiinta a vindecarii de izolare prin promovarea iubirii si intrajutorarii fratesti, ce deriva din credinta. Astfel poporul lui Dumnezeu, obstea credinciosilor, isi recapata legatura cu cerul si armonia sufleteasca .In aceasta gandire a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel descoperim prezenta implicita a unui diagnostic al societatii romanesti in ansamblul sau, care in perioada comunista totalitara a fost supusa unor mari frustrari si constrangeri ideologice prin violarea sistematica a drepturilor umane fundamentale. Teologia academica prin cele trei dimensiuni ale sale poate sa contribuie la restaurarea si innoirea societatii romanesti. Ea va reusi acest lucru in masura in care se va deschide spre marile probleme care framanta azi lumea si in masura in care va lua in serios evlavia si rugaciunea poporului, traditia sa crestina aproape bimilenara. Numai asa va putea aduce ea ceva ziditor pentru Apus si celelalte Biserici crestine. Şi vom sti sa primim de la ele, cu discernamant, ceea ce e autentic si bun. Deci conditia deschiderii spre universal este adancirea si fructificarea darurilor noastre proprii... .Aceste reflectii teologice, timp de aproape doua decenii au rodit frumos in Facultatea de Teologie Ortodoxa si in spatiul universitar iesean, prin dialogul pe care Preafericirea Sa l-a intretinut cu comunitatea academica ieseana si oamenii de cultura ai Iasului. Atentia pe care Parintele Patriarh a acordat-o mediului universitar s-a aratat si prin invitarea la Iasi a unor personalitati teologice si academice de exceptie precum: Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului; Prea Fericitul Hristodulos, Arhiepiscopul Atenei si al intregii Elade; Eminenta Sa Cardinalul Karl Lehmann, Presedintele Confederatiei Episcopilor Romano-Catolici din Germania, care au primit si titlul de Doctor Honoris Causa ai Universitatii noastre. Prezenta lor in comunitatea academica ieseana a fost si o expresie vizibila a recunoasterii de care se bucura Preafericitul Parinte Patriarh in mediul bisericesc si universitar, national si european.Aceasta recunoastere s-a concretizat, in timp, in numeroase distinctii si premii acordate in tara si in strainatate, dintre care amintim:- Doctor Honoris Causa al Universitatii Catolice Sacred Heart , Fairfield, Connecticut, S.U.A. (2003). - Premiul Pro Humanitate acordat de Fundatia Europeana pentru Cultura Pro Europa (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania (2002). - Doctor Honoris Causa al Institutului de Teologie Ortodoxa Saint Serge din Paris (2009).- Membru de onoare al Academiei Romane, 19 decembrie 2007. - Doctor Honoris Causa al multor Universitati din tara: Universitatea de Arte George Enescu din Iasi (2006), Universitatea Lucian Blaga din Sibiu (2008), Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia (2008), Universitatea din Oradea (2010) si altele.Opera teologica a Preafericitului Parinte Patriarh este diversa si cuprinzatoare. Ea abordeaza temele majore ale teologiei contemporane, promoveaza dialogul dintre teologie si cultura, in general, dialogul dintre teologie, filozofie si stiinta, in special. O prezentare mai detaliata a cartilor, studiilor si articolelor publicate de Parintele Patriarh se afla in mapa de prezentare. Ea se concretizeaza intr-un numar de 13 carti, dintre care una in limba engleza si una in limba franceza; peste 900 de studii si articole in limba romana; 58 de studii si articole in limba franceza; 41 de articole in limba engleza; 22 studii si articole in limba germana; 14 studii si articole aparute in alte limbi (italiana, greaca etc.).Aceasta opera considerabila are o deosebita valoare teologica, etica si ecumenica.a) Din perspectiva teologica, opera Parintelui Patriarh reflecta preocuparea sa permanenta de a pastra unitatea si armonia dintre teologia academica si spiritualitatea eclesiala, dintre fidelitatea fata de Traditie si receptivitatea fata de nou, pasiunea pentru misterul Bisericii care se roaga si marturiseste Adevarul integral al vietii si dorinta de a sluji si sfinti lumea, pe care Dumnezeu o mentine prin iubirea Sa .Din aceasta perspectiva, Parintele Patriarh propune o teologie integrala si integratoare, care nu exclude dialogul creator cu filozofia sau stiintele actuale, dar care-si pastreaza dimensiunea sa duhovniceasca si eclesiala. Teologia europeana contemporana trebuie sa evite atat izolarea si marginalizarea, in mediul universitar, cat si dizolvarea unitatii si identitatii sale in simple discipline particulare. De aceea, in viziunea Parintelui Patriarh, Teologia, pentru a fi credibila astazi, trebuie sa plece de la experienta eclesiala a credintei care invita: Gustati si vedeti ce bun este Domnul . b) Din perspectiva etica, opera Parintelui Patriarh Daniel este deosebit de relevanta, intrucat trateaza provocarile majore ale societatii contemporane, care afecteaza profund demnitatea si libertatea persoanelor si comunitatilor umane, de la curente ideologice, pana la manipulari biotehnologice sau mediatice. Pentru a raspunde acestor provocari, Parintele Patriarh propune asumarea constienta si responsabila a urmatoarelor principii etice :1) Crizei morale si spirituale care se manifesta astazi in societatea noastra secularizata trebuie sa-i raspundem prin sfintenia vietii in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii.2) Individualismului, narcisismului si autosuficientei societatii secularizate trebuie sa-i raspundem prin intensificarea vietii spirituale in comunitatea locala eclesiala.3) Crizei ecologice actuale trebuie sa-i raspundem prin afirmarea caracterului sacramental al creatiei. Intreaga creatie este « sacrament » al comuniunii dintre Dumnezeu si oameni si nu obiect al manipularilor de tot felul.4) Crizei economice si sociale de astazi, crestinii trebuie sa-i raspunda prin afirmarea demnitatii fiecarei persoane umane, creata dupa chipul lui Dumnezeu.c) Din perspectiva ecumenica, opera Preafericitului Parinte Patriarh Daniel reflecta preocuparea sa deosebita de a promova dialogul si cooperarea intre Bisericile crestine, in mod special in cadrul unor proiecte umanitare si social-filantropice, dar si grija permanenta de a prezenta si apara valorile Ortodoxiei universale in expresia lor eclesiala locala. In toate forurile ecumenice internationale, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a prezentat valorile Ortodoxiei asa cum au fost ele asumate si traite ca Adevar in perioada Bisericii din primul mileniu crestin . Adevarul in experienta dinamica a credintei din primul mileniu crestin nu se identifica cu formularea sa teoretica si acceptarea sa pe calea argumentelor rationale si a eruditiei intelectuale, ci se raporta la experienta integrala (catolica) a vietii crestine in Hristos si Biserica Sa.Aceasta atitudine participativa fata de Adevar, manifestata in cadrul sinoadelor ecumenice, reflectata in operele Sfintilor Parinti si intemeiata pe principiul teandric si sinergic al vietii in Hristos, a dat nastere, in timp, la un anumit mod crestin de a gandi si a fi pe care Ortodoxia contemporana il propune credinciosilor sai. Acest mod de a gandi si a fi crestin, in viziunea Parintelui Patriarh, trebuie sa se manifeste in lume nu in maniera unei puteri dominatoare asupra umanitatii, ci ca o lucrare de slujire care elibereaza de egoism si egocentrism, de izolare, presiune si marginalizare . In acest sens si-au asumat vocatia lor slujitoare toti Parintii Bisericii. Ei au lucrat pentru mantuirea tuturor oamenilor cu convingerea profunda ca Biserica, in calitatea sa de popor al lui Dumnezeu, Trup al lui Hristos si Templu al Duhului Sfant, este « coloana si temelia adevarului» (I Timotei 3, 15).Se cuvine sa precizam, in final, ca activitatea teologica a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel are si multe alte valente, care nu pot fi evidentiate pe larg in cadrul acestei scurte prezentari.Pentru intreaga activitate teologica, pastorala si misionara, pentru opera teologica remarcabila, fidela teologiei Sfintilor Parinti dar si deschisa in mod creator spre lumea de azi, pentru pastrarea si afirmarea unitatii si demnitatii Bisericii lui Hristos si a poporului roman, pentru apararea valorilor si libertatii academice in mediul universitar, pentru promovarea unui dialog onest si responsabil in relatiile intercrestine si interreligioase, Senatul Universitatii « Alexandru Ioan Cuza» din Iasi, in numele intregii comunitati academice, are bucuria si onoarea de a acorda Preafericitului Parinte Dr. Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, titlul de Doctor Honoris Causa.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 984

Id: 9623

Data: Oct 15, 2010

Imagine: