'Maica Domnului este mai presus de orice masura a laudei', marturiseste cel mai mare imnograf al Bisericii Rasaritului, Sfantul Ioan Damaschinul, la inceputul predicii sale rostite la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului. 'Nu exista nici un om care sa poata lauda cum se cuvine viata dumnezeiasca a Fecioarei Maria', adauga acelasi autor, marturisindu-si cumva chiar propria neputinta de a zugravi lucrarea Nascatoarei de Dumnezeu in istoria omenirii. Doar limbajul poetic al cantarii liturgice poate cuprinde deplin maretia Fecioarei. Dupa cum precizeaza Ziarul Lumina, troparul praznicului Adormirii Maicii Domnului exprima intr-un limbaj al paradoxului taina persoanei Sfintei Maria care, devenind Nascatoare de Dumnezeu, a pazit fecioria ei. Iar prin adormirea sa, nu a plecat, parasind lumea, ci 's-a mutat la cele mai bune' pentru a ajuta pe toti cei care se roaga ei.Moartea este urata de toti si aducatoare de tanguire si doliu, lacrimi si intristare. Dar pe cei ce slujesc lui Dumnezeu moartea ii fericeste, spun Sfintii Parinti, si din sfarsitul lor dobandesc siguranta de a fi bineplacuti lui Dumnezeu. Din aceasta pricina moartea este fericire pentru ei.Moartea capata un sens nouIn cazul Maicii Domnului, logica de mai sus nu se potriveste. Pentru Nascatoarea de Dumnezeu, fericirea nu vine de la moarte, fiindca nu mutarea ei a hotarat desavarsirea ei, nu sfarsitul i-a dat siguranta fericirii. Dupa cum intareste Sfantul Ioan Damaschinul in cuvantul sau: 'Pentru tine, Maica, inceputul, mijlocul si sfarsitul tuturor bunatatilor, adevarata incredintare si certitudine s-au facut zamislirea cea fara de samanta barbateasca, dumnezeiasca salasluire si nasterea in feciorie'. Insasi Maica lui Dumnezeu a spus ca nu de la moarte, ci din faptul zamislirii a fost fericita de toate neamurile (cf. Luca 1, 48). Asadar, continua imnograful oriental, 'nu moartea te-a fericit, ci tu insati ai dat stralucire mortii, dezlegand intristarea acesteia si moartea aratand-o bucurie. De aceea, nu putem numi moarte sfanta ta mutare, ci este mai propriu sa o numim adormire sau plecare sau mutare la viata'.Nasterea Mantuitorului Hristos din Maria face din Fecioara Maica, Nascatoare de Dumnezeu, in sensul ca Cel ce S-a nascut din ea nu este o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu, Persoana Cuvantului Dumnezeiesc, Care prin intrupare se face si persoana firii omenesti. Dar nasterea minunata a lui Iisus nu anuleaza fecioria Maicii Sale asa cum arata in Dogmatica sa Sfantul Ioan Damaschin, unde spune: 'Dupa cum atunci cand a fost zamislit Cuvantul a pastrat fecioara pe aceea care a zamislit, tot astfel si atunci cand a nascut, a pazit nevatamata fecioria ei, trecand numai prin ea si pastrand-o incuiata… Caci era cu putinta sa treaca prin usa fara sa strice pecetile ei'.De altfel, multe din proorociile Vechiului Testament dau marturie despre pururea fecioria Mariei. Muntele lui Daniel din care s-a desprins piatra cea unghiulara, Hristos, netaiata de mana omeneasca, este Maica Domnului care a nascut fara samanta barbateasca, fecioara ramanand (cf. Dan. 2, 34-44).Proorocul Iezechiel vorbeste si el despre usa cea pecetluita pe care numai Domnul va umbla fara a o deschide, inchipuind pe Nascatoarea de Dumnezeu din care va iesi Dumnezeu, trup luand fara sa deschida usa fecioriei, a carei pecete ramane si va dainui de-a pururi.Sfantul Ioan Damaschin in panegiricul sau la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului adauga, parca continuand ceea ce subliniaza si troparul ('intru adormire lumea nu ai parasit'), ca 'Celei a carei feciorie i s-a pazit neatinsa intru nastere, acum, intru mutarea ei la viata, nestricat i s-a pastrat trupul si este mutata la un cort mai bun si mai dumnezeiesc, care nu mai este atins de moarte, ci este invesnicit in veacul veacului cel neapus'.Maica Domnului, unealta insufletita a Duhului, cea care a facut posibila Intruparea Mantuitorului, apare in invatatura Bisericii ca mijlocitoarea ce a unit pamantul cu cerul. De aceea adormirea si mutarea ei la Viata nu puteau sa fie o parasire a celor de pe pamant, a Bisericii, ci, in primul rand, chezasia mantuirii si invierii noastre, apoi, ajutatoarea si solitoarea noastra pentru a ajunge in Imparatie.'Mutatu-te-ai la viata fiind Maica Vietii' sunt cuvintele care vorbesc despre trecerea Sfintei Fecioare de la viata pamanteasca la cea fara de sfarsit, din ceruri. 'Cum a putut ceea ce tuturor a odraslit Viata cea adevarata sa fie supusa umbrei mortii?', se intreaba teologul sirian in secolul al VIII-lea. Şi tot el da raspunsul: 'potrivit randuielii propriei nasteri, ca fiica a parintelui Adam, Maria a atras dupa sine pedepsele stramosesti. Dar ca una ce este Maica a Dumnezeului celui Viu, in chip drept la El se intoarce'. Desi trupul Fecioarei a fost pus in mormant, totusi, Fiul ei, ca printr-un Iordan l-a trecut in adevaratul pamant al fagaduintei, in Ierusalimul de sus.Era firesc ca daca Eva, stramoasa noastra, lasand la o parte ascultarea dumnezeiestii porunci si primind indemnul sarpelui celui potrivnic a fost izgonita impreuna cu Adam din Eden, Fecioara Maria, incepatoare a Vietii celei adevarate pentru tot neamul omenesc, scuturata de imboldirile oricarei patimi, aducand inaintea lui Dumnezeu Tatal odrasla ascultarii, nu pamantul sa o mosteneasca, ci Cerul si Raiul sa o primeasca.Pe ceea ce s-a unit desavarsit cu Dumnezeu, moartea nu putea sa o inghita, iadul nu o putea primi. De ce? Pentru ca 'moartea si stricaciunea sunt cu totul potrivnice si straine atat de sufletul, cat si de trupul cel purtator de Dumnezeu'. Mormantul ei devine scara catre cerPostul in cinstea Adormirii Maicii Domnului care tocmai se incheie a fost perioada de pregatire trupeasca, dar mai ales sufleteasca, necesara praznuirii cum se cuvine a celei mai mari sarbatori inchinate Nascatoarei de Dumnezeu. Parintii Bisericii indeamna ca luand aminte la Maica lui Hristos, care ne-a descoperit noianul negrait al milostivirii lui Dumnezeu fata de noi, sa slujim ei prin milostenie fata de cei nevoiasi.Prin ea s-a dezlegat razboiul cel indelung impotriva Ziditorului. Din ea, via cea roditoare, am cules strugurele vietii. Ea s-a facut pentru noi chezasuitoarea tuturor bunatatilor. In ea Dumnezeu S-a facut om si omul s-a facut dumnezeu. Prin ea ne-au fost daruite pacea si harul. In adevar, 'cu rugaciunile ei izbaveste din moarte sufletele noastre'. 'Izvorul vietii este pus in mormant, si mormantul insusi devine scara catre cer.' Acesta este unul dintre paradoxurile centrale pe care le celebram in aceasta sarbatoare si deriva din moartea si Inaltarea Mantuitorului Insusi; Hristos este Trecere, Cel in si prin care trecem de la moarte la viata. Adormirea Maicii Domnului reafirma locul pe care Hristos l-a pregatit pentru noi si face ca mormantul sa fie privit ca poarta Raiului. Adormirea ei, cea care este 'locasul sfant al Domnului', 'stralucind prin har in lumina dumnezeiasca', este o sursa de nadejde si incredere pentru cei care praznuiesc aceasta sarbatoare.'Cea care din iconomie a fost maica propriului Stapan, prin fire si intru adevar', devine binecuvantare pentru intreaga lume si izvor de sfintenie al fapturii.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 571

Id: 23889

Data: Aug 14, 2012

Imagine: