Biserica Ortodoxa cinsteste la 10 februarie pe Sfantul Mucenic Haralambie. Sfantul a trait in secolul al II-lea si este cel mai batran mucenic dintre cei cunoscuti de Biserica. A fost episcop al cetatii Magnezia din Asia Mica si si-a inchinat viata lui Hristos si indrumarii credinciosilor. Pentru ca prin fapta si cuvantul sau a adus multi pagani la crestinism, si-a atras mania prigonitorilor. In ciuda varstei inaintate, de 113 ani, i-au jupuit pielea de pe tot corpul si i-au rupt carnea cu carlige de fier. Vazand ca sfantul rabda durerile fara sa scoata vreun cuvant rau, doi soldati care il pazeau si-au marturisit si ei credinta in Dumnezeul lui Haralambie, fiind si omorati pe loc pentru aceasta. La fel, alte trei femei care au vazut puterea sfantului de a indura chinurile L-au laudat pe Hristos si au fost si ele imediat martirizate. Se spune ca Luchie, comandantul armatei, cuprins de manie, a apucat el insusi instrumentele de tortura, incepand sa-l raneasca pe sfant, cand, deodata, mainile i-au cazut ca secerate. Atunci, l-a scuipat in fata pe sfant, dar gura i s-a strambat si i s-a intors la ceafa. Luchie, disperat, l-a implorat pe sfant sa-l salveze cu rugaciunile sale si sa se milostiveasca de el. Sfantul Haralambie, in bunatatea lui, s-a rugat pentru Luchie, care s-a vindecat pe loc. Imparatul Septimiu Sever, cand a auzit toate acestea, a fost cuprins de manie si a trimis pentru a-l aresta pe Haralambie si a-l aduce in fata lui. Ajuns in Antiohia, mucenicul a fost supus altor chinuri, insa s-a vindecat in chip miraculos. In cele din urma, i s-a taiat capul cu sabia. Dupa executie, fiica imparatului, Galinia, care trecuse la crestinism, a ingropat trupul martirului cu multa evlavie.Izbavitor de ciuma si de foameteCredinta si minunile Sfantului Haralambie au ramas vii in constiinta crestinilor, de-a lungul veacurilor, istoria consemnand numeroase situatii in care oamenii i-au cerut ajutorul in situatii grele, iar el i-a ajutat. Dupa cum se spune chiar in acatistul inchinat lui, sfantul este 'izbavitor de ciuma si de foamete'. In 1813, In Ţara Romaneasca s-a abatut o mare epidemie de ciuma, incat mureau zilnic 300 de bucuresteni. Numita 'ciuma lui Caragea', pentru ca s-a petrecut in vremea acestui domnitor, aceasta a secerat 90.000 de morti. In aceasta situatie, nadejdea oamenilor a fost pusa in Sfantul Mucenic Haralambie ca singurul care putea sa-i izbaveasca de boala. Intr-adevar, dupa multe rugaciuni si cereri adresate lui, ciuma a disparut.Tot catre Sfantul Haralambie si-au indreptat oamenii nadejdea si cu cativa ani inainte, in 1995, in timpul cumplitei foamete din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi.Locuri unde se afla fragmente din moastele saleImediat dupa martiriul Sfantului Haralambie, crestinii au inceput sa cinsteasca moastele sale cu multa credinta si evlavie. Parti din cinstitele sale moaste se afla in momentul de fata in biserici din mai multe tari, inclusiv la noi in tara. Capul Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastirea 'Sfantul Ştefan' din Meteora, unde se savarsesc nenumarate minuni. Din hrisoavele existente la manastire aflam ca, in 1398, domnul ungrovlah Ioan Vladislav a donat manastirii un fragment din lemnul Sfintei Cruci, particele din moastele Sfantului Ioan Botezatorul si a inchinat terenuri din Ţara Romaneasca, iar nepotul sau, vornicul Dragumar, a facut sa parvina acestui sfant lacas capul Sfantului Mucenic Haralambie.Aparatorul saracilor de la FlamandaIn Bucuresti, una dintre bisericile cu hramul Sfantul Haralambie este situata pe Strada Olimpului, si mai este cunoscuta sub numele de Flamanda. Aceasta a fost ridicata in perioada fanariota, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, la bariera sudica a Bucurestilor din acea vreme. Mahalaua Flamanda era atat de saraca pe atunci, incat nu a putut face fata cheltuielilor ridicarii bisericii decat cu ajutorul celor 100 de taleri acordati din fondul Vistieriei de catre domnitorul Alexandru Constantin Moruzi (1793-1796). Asa s-a infiintat aici, la marginea orasului, un mic schit de lemn, dupa cum sta scris in pisania veche, preluata de actuala biserica de zid. Schitul a functionat doar scurta vreme, deoarece in 1782 s-a inceput constructia din zid a bisericii actuale, ctitorie a fratilor Istrate Vel-Vornic si Constantin Cretulescu. La inceputul secolului al XIX-lea, starea materiala a Bisericii 'Sfantul Haralambie - Flamanda' s-a imbunatatit, intrucat breasla croitorilor, care incepuse sa ia avant aici, a ajutat la impodobirea cu odoare pretioase a lacasului. Una este Biserica 'Balaneanu - Iancu Nou', ctitorita in 1827 de boierul Balaneanu, cu dublu hram: 'Sfantul Nicolae' si 'Sfantul Haralambie'. Dupa cum ne informeaza Ziarul Lumina, o alta biserica din Capitala cu acest hram este 'Sfantul Dumitru' (Posta), care a primit acest hram recent, pentru ca in sfantul lacas se afla particele din cinstitele sale moaste, iar al treilea sfant lacas al Mucenicului Haralambie este Biserica 'Sfintii Arhangheli' (Otetari).Legenda unei ctitorii din IasiIn Iasi, exista o singura biserica aflata sub obladuirea Sfantului Haralambie. Biserica aflata pe strada Octav Botez a fost ridicata intre anii 1799 si 1804. Circula doua legende ale Bisericii 'Sfantul Haralambie' din Iasi. Principalul motiv al construirii se spune ca ar fi fost cel al epidemiei de ciuma care a cuprins orasul moldav la 1799. A doua legenda spune ca ar fi ctitoria lui Gheorghe Leondari din Ianina, care ar fi avut un frate cu numele Haralambie. Ambii erau militari. Haralambie a devenit haiduc, iar Gheorghe a fost trimis sa-l captureze si, in felul acesta, Gheorghe si-a omorat fratele. Pentru a-i ierta Dumnezeu pacatul, el a zidit aceasta biserica, dorind sa fie inchinata Sfantului Haralambie.Sfantul Haralambie in credinta popularaIn popor, Sfantul Haralambie este stiut drept ocrotitor nu numai impotriva ciumei, dar si a holerei, de aceea ziua lui era tinuta cu evlavie mai inainte de tarani. In nordul Transilvaniei, in asezarile de pe Somes, in Bihor, oamenii duceau in aceasta zi la biserica malai, graunte si sare spre a fi binecuvantate si ca ofranda pentru Sfantul Mucenic Haralambie. Dupa ce erau binecuvantate de catre preot, le dadeau ca hrana animalelor din gospodarie, pentru a fi sanatoase tot anul. Pastrau insa o parte din aceasta hrana a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora. Tot in aceasta zi se facea pomana pentru cei care nu au murit de moarte buna.Dupa diferite legende din Bucovina, Dumnezeu i-a dat sfantului ciuma in stapanire, ca sa-l rasplateasca pentru chinurile prin care a trecut. Atunci, Sfantul Haralambie a legat-o de grumaz cu un lant de fier, si numai atunci cand oamenii nu serbeaza ziua lui, ii da drumul pe pamant. Dupa o alta legenda, tot din Bucovina, Sfantul Haralambie s-a intalnit intr-o zi cu Ciuma care umbla pe pamant si aducea foarte multa stricaciune in omenire. Şi Ciuma, cum l-a vazut pe sfant, s-a repezit asupra lui, voind sa-l omoare. Insa Sfantul Haralambie a prins-o si a legat-o de gat cu un lant greu de fier pentru a nu mai face rau oamenilor.Legende despre Sfantul Haralambie sunt si in zona Tecuciului. Aici se spune ca Sfantul Haralambie, care fusese initial cioban, a invatat de la un doctor lecuirea diferitelor boli si, tamaduind multi oameni fara plata, acestia l-au facut sfant. Ivindu-se insa Ciuma, oamenii au inceput sa moara, astfel ca in putina vreme a ramas singur. Dumnezeu i-a dat atunci sfantului Ciuma in seama. De atunci el tine Ciuma de par, sa nu isi mai faca de cap.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 564

Id: 19880

Data: Feb 10, 2012

Imagine: