]]>Icoana Învierii Domnului, acest "praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor", este, de fapt, icoana Pogorârii la iad, ultima treaptă a scării smereniei Mântuitorului, a drumului Crucii, atingere a adâncului în care zăceau drepții Vechiului Testament, împreună cu Adam și Eva. Este icoana în care Dumnezeu-iubire se pogoară la nivelul omului pentru ca pe om să-l ridice la înălțimea Sa. Temeiuri și izvoare ale icoanei Spre deosebire de alte icoane praznicare, cea a Pogorârii la iad nu-și află un suport canonic în Sfintele Evanghelii. Faptul că marele eveniment al iconomiei mântuirii, în fond încoronarea sa, este învăluit în tăcere nu face decât să atragă atenția asupra faptului că ne aflăm în fața unei taine de nespus, a unei anume manifestări a iubirii dumnezeiești. Toți sfinții evangheliști ne dau mărturie despre aflarea mormântului gol, despre cele rostite de îngeri și despre arătările Domnului Iisus Hristos de după Învierea Sa. Doar în epistole întâlnim referiri la această pogorâre a Mântuitorului, după cum ne mărturisește Sfântul Apostol Petru: "Pentru că și Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât și a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare..." (I. Petr. 3, 18-19), idee completată de Sfântul Apostol Pavel: "Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălțime, a robit robime și a dat daruri oamenilor". Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părțile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. (Ef. 4, 8-10). Această pogorâre în adâncurile iadului constituie subiectul multor scrieri patristice ale Sfântului Irineu, Sfântului Efrem Sirul, Sfântului Chiril al Ierusalimului, acesta din urmă inspirându-se dintr-un text apocrif, Acta Pilati sau Evanghelia lui Nicodim, scriere în care sunt descrise cu multe amănunte lumina care asemenea soarelui a străbătut întunericul, desființarea porților de aramă și eliberarea drepților de sub tirania morții și a iadului. (Michel Quenot, Învierea și icoana, traducere și prefață preot prof. dr. Vasile Răducă, Edit. Christiana, București, 1999, pp. 96-99) Iisus Hristos, centrul și temelia icoanei Există o mare deosebire între iconografia catolică și cea ortodoxă. Dacă în spiritualitatea apuseană Hristos este reprezentat asemenea unui atlet sau cavaler biruitor ce iese semeț purtând un steag ca semn al biruinței, în cea răsăriteană El este întotdeauna reprezentat în relație directă cu omul. Icoana mărturisește această profundă dovadă a iubirii dumnezeiești care L-a determinat să Se pogoare și să parcurgă această ultimă treaptă a dialogului cu omul cel căzut și care nu se putea ridica singur. Mai multe informații în Lumina de Duminică

Download: Click for download attached file: Icoana Invierii Domnului sau despre Crucea Pastelui

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 685

Id: 50727

Data: Apr 10, 2015

Imagine: