Arhimandritul Serafim Man, fostul staret al Manastirii Rohia, a fost condus ieri pe ultimul drum, slujba inmormantarii fiind savarsita de IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului, IPS Justinian al Episcopiei Maramuresului si Satmarului si PS Iustin Sigheteanul.La acest moment IPS Mitropolit Andrei a rostit un cuvant de invatatura pe care il redam in cele ce urmeaza:"L-am vazut prima data in 1972, cu prilejul hramului. Mergeam si inainte la Rohia. Pe atunci nu stiam calvarul prin care au trecut manastirile si marii duhovnici din cauza decretului draconic 410. Am aflat mai tarziu ca, odata cu acest decret, si parintele Serafim Man a trebuit sa paraseasca, in 1959, Manastirea Rohia si sa fie preot de mir in mai multe sate. In manastire il primise vestitul staret Justinian Chira, astazi Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului, inca din anul 1952. Aici va ajunge ieromonah in anul 1957.In 1972, cand de un an revenise la manastire, de Sfanta Marie Mare, mi s-a odihnit privirea vazandu-l: inalt, ascetic, inspirand liniste si bunatate. Am aflat ca era omul rugaciunii si al muncii, ca in vremea staretiei lui s-au ridicat multe din cladirile manastirii. O binecuvantare pentru tot tinutul era aceea ca parintele Serafim, fiind duhovnic iscusit, ii mangaia si-i usura pe toti cei ce ajungeau cu sufletul ravasit la el. Fiii lui duhovnicesti nu erau doar calugarii, desi in primul rand acestia, ci credinciosi din toate partile. Pe deasupra, era si un bun gospodar, datorandu-i-se numeroase din realizarile Manastirii Rohia.Pe buna dreptate, daca ar fi sa-i aplicam definitia duhovnicului, am spune ca parintele Serafim era omul care, datorita mortificarii patimilor si a nepatimirii pe care o dobandise, avea fata de lucrurile duhovnicesti o adanca cunoastere si fata de lucrurile omenesti o dreapta judecata, datorita careia fara nici un pericol stia sa-i calauzeasca pe altii pe calea lui Dumnezeu.Ne dam seama de ce a randuit Dumnezeu ca el, in anul 1980, sa-l primeasca in obstea manastirii pe Nicolae Steinhardt si sa-l calugareasca. Mai mult, chiar Preasfintitul Iustin i-a fost unul dintre ucenici, iar la sarbatoarea Sfantului Ştefan, cand a liturghisit ultima data, a avut mangaierea de a fi impartasit de ucenicul de odinioara.In 1984 a fost nevoit sa renunte la staretie din cauza unei boli nemiloase: cancer la gat. L-am vizitat atunci la Clinica Medicala III din Cluj-Napoca. Era senin si linistit, doar un lucru il preocupa: pe mainile cui ramane Manastirea Rohia? A ajuns pe maini bune. Staretul Iustin Hodea, precum si staretul Justinian odinioara, si-a impletit destinul personal cu destinul manastirii.Minunea lui Dumnezeu este ca s-a tamaduit cancerul si a mai trait treizeci de ani, aducand multa mangaiere ucenicilor. Traindu-si viata smerita in lumea celor multi si anonimi, a avut bucuria sufleteasca de a darui celor ce veneau la el un crampei din linistea cerului. A si scris o sumedenie de carti, dar, consider eu, nu prin acestea a fost mare, ci prin lucrarea duhovniceasca ce a facut-o.Acum, pe 12 februarie 2013, s-a mutat la Cel pe Care cu atata drag L-a slujit si avem nadejdea ca Dumnezeu Cel minunat intru Sfintii Sai ii va face parte de comuniunea dulce cu alti mari duhovnici mutati in eternitate.Pe pamant, cu un duhovnic mai putin, in cer, cu un rugator mai mult. Cu tristete realizam ca, rand pe rand, mutandu-se acesti oameni alesi, ramanem tot mai saraci si mai singuri. Dumnezeu sa-l salasluiasca in curtile Sale si cu Sfintii sa-l numere".† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si SalajuluiArticol publicat in "Ziarul Lumina" din data de 18 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 671

Id: 28492

Data: Feb 18, 2013

Imagine: