'Cand Mihail Voevod, domnul Ţarii Ungrovlahiei, a venit in orasul capitala ce se numeste Alba Iulia si a voit sa construiasca acolo o biserica ortodoxa. Dar preotii si cetatenii si toti nobilii fiind de legea latina, nu-i permiteau lui sa construiasca, numindu-se pre sine drept maritori, nevoind sa aiba in orasul lor biserica de alta lege.Domnul le-a zis: 'Voi nu sunteti marturisitori ai credintei celei drepte, caci nu aveti darul Sfantului Duh in Biserica voastra'; iar ei spuneau: 'Noi suntem dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a darului Duhului Sfant'.Ei voiau sa dovedeasca aceasta in cearta de cuvinte, iar nu dovezi. Iar el zicea: 'Nu in cearta, ci cu fapta voiesc sa dovediti... Cearta de cuvinte este o osteneala fara de sfarsit, dar, afara de cearta, noi vom putea sa dovedim ca, cu ajutorul lui Dumnezeu, celui ce ajuta curand'.'Fragmentul de mai sus face parte dintr-o vestita istorisire, consemnata de mitropolitul Petru Movila, referitoare la modul in care domnul Mihai Viteazul a reusit sa-i convinga pe nobilii catolici ai Ardealului sa permita construirea bisericii si Resedintei mitropolitane ortodoxe din Alba Iulia. Aidoma profetului vetero-testamentar, ce a chemat focul din cer asupra jertfelor acoperite de apa, Mihai dovedeste, chiar in mijlocul catedralei catolice din Alba Iulia, ca apa sfintita de preotii ortodocsi s-a pastrat intacta dupa 40 de zile, spre deosebire de apa sfintita de preotii catolici care, spune istorisirea, 'pe data te respingea, si toata biserica s-a umplut de putoare, incat s-au spaimantat toti latinii'.Actul concret al minunii divine este unul esential in istoria crestinismului, dovedind, mai puternic decat orice, realitatea si forta lui Dumnezeu, dincolo de 'osteneala fara sfarsit' a cuvintelor, prin intermediul carora adesea oamenii construiesc hatisuri spre a rataci adevarul. Evident, exista 'cuvantul cu putere multa', cuvantul inspirat de divinitate, care lumineaza si da sens, dar care a mers adesea alaturi de minunea care vindeca, convinge sau salveaza, asa cum aflam de exemplu din Faptele Apostolilor.Faptul ca minunea apei din vremea lui Mihai Viteazul este consemnata de marele ierarh Petru Movila, alaturi de o lista impresionanta de alte asemenea evenimente, nu era un lucru intamplator. In secolul al XVII-lea, Ortodoxia, slabita si asa de puterea otomana, era asaltata de Reforma protestanta si de Contrareforma catolica. Acest lucru s-a tradus prin incercarile de calvinizare a romanilor ortodocsi din Transilvania sau prin 'unirea' de la Brest a ortodocsilor ruteni sub patronajul regilor catolici polonezi.In fata resurselor enorme puse la bataie de adversari, ortodocsii 'de frontiera' au avut in primul rand la indemana arma 'incredintarii', a convingerii ca Ortodoxia inseamna cu adevarat 'calea, adevarul si viata'. De fapt, asa se intampla in vremurile 'caldute': sfintii mor nestiuti, icoanele par sa nu mai faca minuni. In schimb, in momente de criza, exista o frenezie a cautarii si a consemnarii actului sau gestului care marturiseste si convinge.Din acest motiv, in secolul al XVII-lea, cresc in mod exponential marturiile despre minunile faptuite de icoane ale Maicii Domnului aflate pe pamant romanesc.Maica Domnului, ocrotitoareaDin anul 626 d.Hr., de cand locuitorii Constantinopolului au plimbat pe zidurile marii cetati asediate de avari icoana Maicii Domnului, facandu-le astfel inexpugnabile, exista 'incredintarea' ca Maica lui Dumnezeu este ocrotitoarea celor dreptcredinciosi, fapt exprimat prin minunatul Imn acatist compus de Roman Melodul. Ulterior, nenumarate marturii au vorbit despre minunile facute de-a lungul vremii de icoane ale Maicii Domnului in intreg spatiul ortodox. Aflata din a doua jumatate a secolului al XVI-lea in lupta cu ideile Reformei, care nega divinitatea Fecioarei Maria si respingea cultul sfintilor, Ortodoxia a cautat in aceasta perioada sa arate, prin discurs teologic, dar si prin consemnarea actului concret al minunii, ca realitatea este cu totul alta.In 1869 si mai apoi in 1890, eruditul episcop Melchisedec Ştefanescu aborda chestiunea icoanelor facatoare de minuni din Romania intr-un studiu intitulat Tratat despre cinstirea si inchinarea icoanelor in Biserica Ortodoxa si despre icoanele facatoare de minuni din Romania ortodoxa. Acest studiu relua intr-un fel vechile polemici cu iconoclastii Reformei, insa se adresa deopotriva si spiritelor uscate din randul coreligionarilor, care reduceau credinta la morala. Intr-o epoca dominata de scepticism sau de credinta in progresul stiintei, episcopul Melchisedec apara posibilitatea miracolului, care nu este altceva decat exprimarea liberei vointe a lui Dumnezeu in lume.Dintre aceste icoane facatoare de minuni, majoritatea acestora erau icoane ale Maicii Domnului. Ulterior, istorici precum distinsul savant Matei Cazacu au identificat in documente marturii despre alte icoane ale Maicii Domnului de pe teritoriul romanesc despre care s-a spus ca au facut minuni. Numarul mare al acestor icoane (peste 20) si raspandirea lor pe intreg teritoriul tarii ar justifica pe deplin denumirea de 'Gradina Maicii Domnului' ce a fost data de unii autori Romaniei. Pornind de la lucrarile istoricilor enumerati, vom prezenta in continuare doar cateva exemple din aceasta serie de icoane binefacatoare, fara a ne interesa daca miracolul a fost real sau doar o legenda. Dincolo de aceasta preocupare pozitivista, este interesanta in primul rand consemnarea gestului de credinta a celui care a crezut de cuviinta sa insemneze ceea ce el a considerat a fi o minune a lui Dumnezeu.Icoana de la Neamt, purtata de ingeriIcoana Maicii Domnului de la Neamt a fost daruita, conform traditiei, de imparatul bizantin Ioan al VII-lea Paleologul lui Alexandru cel Bun in 1424. Este o icoana pictata pe ambele fete, probabil o icoana de procesiune. Pe o fata este pictata Maica Domnului cu Pruncul (de tip Hodighitria), iar pe cealalta, Sfantul Gheorghe asezat pe un tron cu sabia in mana.Prima minune a acestei icoane dateaza din 1654-1655 si a fost consemnata de un cleric ucrainean intr-o carte tiparita la Lvov in 1665. Textul a fost tradus ulterior in limba romana la Neamt in 1857: 'Aceasta icoana a prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu s-au aratat in anul 6999, ce este de la Hristos 1491 in pamantul Moldovei in monastirea Inaltarii Domnului ce se numeste Neamtul... Pre aceasta icoana la praznicul Inaltarii Domnului, cand cu cruci o duc arhiereii si preotii, cu mainile tiind-o, de multe ori s-au intamplat fiind in mainile arhiereilor si preotilor de s-au ridicat cum s-ar zmulge din mainile lor si ar voi sa se rapeasca. Şi de acolo i s-au pus nume ca sa inchina sInchinatoareat. Pre care vazandu-o, norodul se umileste si se roaga cu umilinta lui Dumnezeu. Intr-o vreme, facandu-se aceasta litanie cu sfanta icoana imprejurul manastirii, cand o aducea in biserica s-au smuls sfanta icoana din mainile norodului si rapindu-se s-au dus insasi in vazduh, si au statut deasupra amvonului. Şi de acolo mergand spre usile imparatesti au intrat in altar. Şi inconjurand altarul au iesit pe usile celelalte si s-au asezat la al sau loc unde pururea sta. Ştiut sa fie si aceasta cum ca ingerii cei ce sunt pe langa Nascatoarea de Dumnezeu si ii slujesc ei, i-au purtat prin vazduh icoana Ei. Aceasta s-au intamplat pe vremea domniei lui Ştefan Gheorghita al Moldaviei s1655'.Vestea minunii a atras la Neamt, printre altii, si pe boierul carturar Nicolae Milescu, care citeste si traduce vechile hrisoave bizantine prin care basileul bizantin daruia icoana lui Alexandru cel Bun. In secolele care au urmat exista numeroase consemnari ale celor care s-au vindecat rugandu-se la aceasta icoana.Icoana de la Golia a vindecat pe voievodul ŞtefanO alta icoana a Maicii Domnului, considerata facatoare de minuni, se pastra la Manastirea Golia. Despre aceasta icoana scrie vestitul Paul de Alep: 'Icoana Maicii Domnului este foarte veche; este o opera de arta; in jurul ei sunt reprezentate cele 24 de icoane ale Acatistului Maicii Domnului; mainile si bratele Maicii Domnului sunt de aur curat. Doamna sEcaterina, sotia lui Vasile Luput, a cheltuit mult in cinstea icoanei, caci fiul ei, voevodul Ştefan, cazand bolnav de boala grea, a fost adus inaintea acestei icoane si pe data s-a vindecat. In cinstea acestei icoane arde neincetat o candela de argint aurit'.Informatiile culese de profesorul Matei Cazacu arata ca Vasile Lupu avusese un prim baiat, Ioan, care era nascut 'schilod' si care, prin urmare, nu putea domni. La rugaciunile sale si ale doamnei Ecaterina catre Maica Domnului, cuplul a avut un nou fiu, Ştefan. Drept multumire, a fost construita o noua biserica la Golia (biserica actuala) si au fost imbracate cu aur bratele si mainile Maicii Domnului de pe icoana de la Golia.Dupa cum consemneaza episcopul Melchisedec, la icoana facatoare de minuni de la Golia veneau mai ales 'epilepticii si alienatii, care alergau aici spre vindecare prin rugaciune, pentru a carora primire si intretinere monastirea avea deosebite incaperi'.Icoana de la HotinTimp de secole, cetatea Hotinului a fost hotarul de nord al Ţarii Moldovei. La sfarsitul secolului al XVII-lea incepe un lung razboi intre turci si regatul polon, in care este implicata, vrand-nevrand, si Moldova. Una din consecintele acestui conflict a fost cucerirea Hotinului de catre otomani si transformarea regiunii in raia. Ioan Neculce consemneaza in cronica sa o minune petrecuta in 1672 in bisericuta din preajma cetatii, semn al vremurilor grele ce vor urma: 'Intr-acestu anu facutu-sau si o minune mare, aratare la Hotin, intr-o manastioara mica ce iaste supt cetate. Au lacrimat icoana Maicii Precistei, ca se rostogoleau lacrimile pe chipul icoanei, de le vedeau toti oamenii. Şi pica intr-o tipsie ce era pusa supt icoana, de iera de mirare a pravi aratare si samnu ca acela, care le au fost adevarat samnu de pieirea a multi crestini in Ţara Leseasca si incepatura durerii si stricarii tarii noastre. Ce de-atunce din an in an tot rau si amar de crestini si pustiire au ramas locurile pre acolo'.Fundarea Manastirii ArgesuluiPrintre traditiile legate de constructia maretei biserici a lui Neagoe Basarab, exista o legenda populara consemnata de Paul de Alep, care spune urmatoarele: 'Pe locul pe care sta biserica fusese odinioara o balta formata din izvoare si in mijlocul ei s-a descoperit o icoana a Maicii Domnului pe care unul din preoti a venit sa o aduca la biserica din oras, o biserica inchinata Sfantului Nicolae, despre care se spune ca ar fi prima biserica ridicata acolo.Dupa aceea, icoana de care am vorbit mai sus s-a reintors la locul sau de alta data; si Dumnezeu l-a luminat dupa aceea pe pomenitul Neagoe Voevod care venit atunci in acel loc si a inceput zidirea acestei biserici aici... Cum locul hotarat pentru biserica era o balta, dupa cum am aratat mai sus, el a umplut-o cu pietre si carbuni'.Manastirea 'Dintr-un Lemn'Tot Paul de Alep ne povesteste urmatoarele despre icoana de la Manastirea 'Dintr-un Lemn': 'Motivul pentru care i s-a dat acest nume smanastiriit este ca, in vremurile vechi, locuia aproape pe aici un pustnic care, desteptandu-se din somn, a gasit o icoana a Maicii Domnului atarnand de un copac si aceasta i-a spus: 'Dorinta mea este ca tu sa-mi cladesti aici o biserica din acest copac'.Asadar, pustnicul s-a sculat si a taiat copacul si a inceput sa cladeasca din el o biserica frumoasa pe care a acoperit-o si a ridicat-o din lemnul acestui singur copac. Din aceasta cauza ei au numit manastirea Dintr-un lemn... si aici s-au intamplat multe minuni...A doua zi ne-am urcat si am slujit liturghia in vechea manastire de lemn si ne-am inchinat icoanei binecuvantate. Langa biserica se afla doi copaci uriasi care, dupa cum se spune, sunt tovarasii celui de-al treilea care a slujit la cladirea bisericii'.Dupa cum am spus, aici nu am facut decat sa deschidem un subiect vast, care merita cu siguranta noi abordari. Faptul ca nu am pomenit de icoanele din Ardeal (vestita icoana a Maicii Domnului de la Nicula si cea de la Rarau) nu se datoreaza unei simple omisiuni voite, ci pentru ca acestea merita, cu siguranta, o tratare aparte, care sa tina seama de contextul religios atat de complicat din Transilvania in preajma celui de-al XVIII-lea veac.Minuni de azi ale icoanei de la AdamIstoria arata ca Manastirea Adam a fost construita de cei patru feciori ai capitanului Adam in anul 1652. Traditia consemneaza insa o data mai veche, iar legenda despre icoana de la Adam prezinta puternice asemanari cu cele consemnate in cazul Manastirii Argesului sau Dintr-un Lemn.Aceasta spune ca in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, un cioban isi pastea oile in Codrii Ghenghei. Intr-o zi, in fata lui apare ca din senin un 'calugar din tinuturi rasaritene', care i-a aratat o icoana a 'Maicii Domnului', facatoare de minuni, si i-a cerut ocrotire si 'odihna' pentru el si icoana. Ciobanul nu a ezitat si a construit pe acele locuri un mic schit de calugari, unde s-a calugarit la randu-i.Schitul a cazut rapid in ruina in vremea razboaielor cu turcii ale principelui Ion cel Cumplit. Icoana facatoare de minuni a fost considerata pierduta, pana cand a fost gasita, dupa mai multi ani, intr-un stejar. Atunci, manastirea a fost refacuta, iar icoana a fost pusa la loc de cinste inaintea altarului, fiind inconjurata de multime de preoti si credinciosi, devenind pana azi una din cele mai cinstite icoane din sudul Moldovei, scoasa periodic pe campiile arse de soare pentru a mijloci venirea ploii.Incheiem acest excurs cu totul partial cu o minune petrecuta in catunul Pascani, comuna Vladesti, din fostul judet Covurlui. In vremea aceea, episcop al locului era insusi Melchisedec Ştefanescu, care s-a preocupat direct de caz. Iata cateva fragmente din consemnarea eruditului vladica:'La 15 februarie 1865, pe la orele 12, mergand preotul din popor, anume Atanase Mihail, spre a-si lua ochelarii ce-i uitase in biserica... vede jos icoana Maicii Domnului, razimata cu fata spre biserica, lacrimand atat de tare incat se udasera chiar scandurile de jos'.Instiintati de preot, diversi fruntasi ai satului au alergat la biserica, toti vazand cum icoana lacrima 'drept din luminile ochilor, foarte mult'. Oamenii au lasat icoana unde au gasit-o si au inchis biserica, pecetluind-o. A doua zi, toti locuitorii satului au asistat la deschiderea portilor bisericii si au vazut icoana nu unde o lasasera ei, ci in dreptul iconostasului, tot lacrimand. Astfel, a lacrimat mai multe zile din acea saptamana.La 21 februarie a sosit protopopul pentru a vedea situatia la fata locului. Conform raportului acestuia, la sosirea lui icoana nu mai lacrima, insa avea 'sudoare' pe obraz si pe frunte:'In acel timp am sters bine cu bumbac toata icoana si, dupa trecere de 15 minute, cat a durat paraclisul cel mic al Maicii Domnului, pe la orele 1 si jumatate dupa-amiaza, au inceput a se ivi din dreptul inimii iarasi sudori'.Lacrimile icoanei de la Pascani au incetat la scurt timp, insa ele nu au putut fi explicate. Icoana fusese facuta in 1844 si nu prezenta nici un element care sa genereze banuiala unei inselatorii pioase. Un batran din sat, amintindu-si zugravirea icoanei, spunea ca trei pictori abia au reusit sa redea chipul Maicii Domnului, care nu se lasa 'nimerit'. Abia cand unul din zugravi si-a exprimat credinta ca icoana va face minuni, Maica Domnului s-a lasat zugravita. Aceasta istorisire se leaga de cea a icoanei 'Prodromita', pictata de zugravul iesean Iordache Nicolau. Acesta, disperat ca nu reusea sa redea cum trebuie chipul Maicii Domnului, s-a rugat indelung si peste noapte a acoperit icoana cu un stergar. A doua zi, 'vede cu adevarat ca sfintele fete sunt cu minune dumnezeiasca indreptate, cu bunavointa si de la sinesi savarsite si pline de dumnezeiesc har'.In anii lui Melchisedec (1854) s-a mai petrecut o minune, cu icoana de la Manastirea Socola, despre care episcopul a publicat un raport complet, care merita sa fie tratat aparte. Trebuie subliniat aici doar faptul ca in cazul acestui mare carturar al bisericii noastre, cultura si credinta nu au fost deloc doua lucruri care sa se excluda. (Articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 30 ianuarie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 734

Id: 11598

Data: Jan 30, 2011

Imagine: