L-am vizitat in aceasta iarna la resedinta din Baia Mare pe Inalt Preasfintitul Arhiepiscop Justinian Chira, Episcopul ortodox roman al Maramuresului si Satmarului, cu care am purtat o lunga discutie despre copilarie, viata, moarte, inviere, amintiri, oameni si locuri. De la inaltimea veacului pe care l-a strabatut, Inalt Preasfintia Sa marturiseste simplu si luminos o continua si totala slujire lui Dumnezeu si semenilor. Fiecare clipa, fiecare cuvant impartasit noua pot fi tot atatea file de Pateric pe care, la randu-ne, cu bucurie, le-am consemnat pentru a vi le oferi. Inalt Preasfintia Voastra, ce este copilaria? Are vreo semnificatie faptul ca v-ati nascut in Duminica Mare?Copilaria este epoca cea mai sfanta pe care a avut-o Adam inainte de a cadea in pacat. Atunci a trait adevarat copilul care a generat toata suflarea omeneasca. In sat la mine, Duminica Tuturor Sfintilor, de dupa Pogorarea Duhului Sfant, este numita Duminica Mare. Mama mereu imi spunea ca m-a nascut intr-o zi cu multa lumina, cand intrau preotii in Sfanta Liturghie. In sunetul clopotelor m-a nascut mama, in anul 1921. In sat traia o moasa batrana. Ea a asistat la nasterea mea. M-o luat moasa de un piciorus, asa, si m-o dus in fata mamei si i-o spus: Nepoata, ca moasa ii zice la lehuza nepoata, ai nascut un fecior. Ăsta a fi a ajunge om mare! Şi cuvantul acesta s-o raspandit in tot satul. Şi cand eram mai mare, se uita lumea la mine parca cu alti ochi, desi eu nu eram cu nimic diferit de ceilalti copii. La manastire, ca omul care pleaca la lucru Cand ati simtit ca trebuie sa-L slujiti pe Dumnezeu ca monah? Permanent. De multe ori incepeam sa plang de dor. Mi-era foarte dor de o tara. Şi eu stiam ca sunt nascut pentru aceasta tara. Dar nu stiam unde si ce e. Asta era in mintea mea cand eram copil. La 16 ani, am vrut sa plec la manastire. Dar mama si tata m-au rugat sa nu-i las singuri. Şi n-am putut rezista la porunca lor. Cand a murit tata meu Ilie, eram singur cu el. Era bolnav. Slabit. M-a rugat sa-l punem jos, in fata casei. Batranii din satele noastre, in ceasul mortii, sunt culcati in fata casei pe pamant. Era noiembrie. Mama era plecata la surori. Şi tata m-a chemat si m-am asezat in genunchi, acolo unde era el culcat. Mi-o spus sever: Sa ai grija de ma-ta!. Şi m-o tras la pieptul lui. Şi cu amandoua mainile, tata Ilie, de 66 de ani - care nu stia carte, ca si mama - m-a binecuvantat pe cap, ca un episcop. Şi dupa aceasta, mi-a poruncit: Citeste-mi Paraclisul! Am ramas mirat de unde stia tata de Paraclis. Pentru ca la noi in sat nu se citea la biserica niciodata Paraclisul. Şi am luat o carte veche, cu litera chirilica, o aveam in casa, si cu cartea pe fata tatalui meu am inceput sa citesc Paraclisul Maicii Domnului. Am citit o pagina, doua si am simtit ca tata o adormit. N-am stiut, domnule, nici un moment cand a murit. Tata nu a murit. Tata a adormit. La varsta de 20 de ani, am decis sa plec la manastire. Asa cum pleaca omul la lucru dimineata. Asa am plecat eu. Am iesit din casa in zori. Şi mama m-a intrebat: Unde mergi, dragul meu?, ca era bolnava pe pat. Cu trei zile inainte ii spusesem ca peste trei zile merg la manastire. Şi mama s-a bolnavit de suparare. Merg numa pana afara, i-am raspuns. N-am indraznit sa-i spun ca plec definitiv, pentru ca credeam ca daca spun aceasta moare. Am iesit din casa, m-am oprit la marginea satului, m-am uitat inapoi, am vazut ca rasare soarele, mi-am facut cruce si am zis: Amin! Niciodata inapoi nu ma intorc. Şi ati ajuns la Rohia… Eu nu cunosteam Rohia. Dar am plecat totusi spre… Manastirea Rohia! Cand am ajuns, pe inserat, mi-a facut o impresie sinistra. Am intrat si am spus: Am vinit ca vreau sa intru la parintele staret. Şi am intrat la parintele staret Nifon Matei. Statea pe scaun. Eu sunt Ion, de care duminica v-o vorbit preotul din sat ca vreau sa vin la manastire. Ştiu, stiu, zice. Am vinit ca vreau sa raman la manastire, spun eu. Şi staretul mi-o zis, asa, foarte bland: Pai sa videm daca te-om pute primi! De ti-a placea…. Dar eu am vinit sa stau la manastire!, zic. Bine, bine, am inteles. Lasa, stai un pic pe aici si sa vedem daca iti place, spune dansul. Şi atunci eu am repetat a treia oara, plangand: Dar eu am vinit sa stau la manastire! Şi atuncea staretul s-o ridicat, m-o strans la piept zicand: Bine dragua meu! Eu ti-am spus ca sa stai putin, ca sa videm daca ramai. Daca tu tii, te primesc. Cand incepi? Acum!, i-am raspuns hotarat. Asta a fost intrarea mea in manastire. Dupa ce am iesit de la staret, am auzit deodata toaca. Acesta a fost momentul in care s-o deschis cerul, s-o facut lumina. Şi aceasta lumina nu s-a stins in sufletul meu pana astazi. Şi totusi ati ramas singur in manastire in 1959… In 1944, a murit staretul. Şi atuncea, din lipsa de altceva, am ramas eu staret. Odata cu Decretul din 1959, am fost de mai multe ori amenintat de Securitate, ca sa plec de la Rohia. Dar eu eram decis, ca orice s-ar intampla sa raman. Pe 30 octombrie 1959, au plecat ultimii frati. Eram 16. Am savarsit Sfanta Liturghie impreuna, apoi am tinut Vecernia, cu rugaciuni pentru toti. Dupa cina, ne-am despartit, spunandu-le: Plecati, dar cu sufletul sa ramaneti aici!. Pe la ora 11:00 noaptea, au plecat toti. Unii pe drumul spre sat, altii spre Lapus, altii spre Boiereni. Şi eu am ramas singur in fata bisericii, in intuneric. Atunci mi-a ramas absolut pustiu sufletul. La o saptamana, a venit primul secretar de la Lapus, tovarasua Rusu. Un miner fara nici o pregatire, foarte rau. Mi-a propus sa plec si eu. Sa fac cerere ca de buna voie plec din manastire! I-am spus: Eu nu plec! Daca nu pleci, avem noi alte mijloace cu care sa te facem sa pleci!, mi-a raspuns. Şi atunci, l-am intrebat: Tovarasua prim secretar, dumneata esti membru de partid? Cum ma intrebi asa ceva? Pai, eu sunt primua secretar al raionului. Tovarasu', repet: esti membru de partid? Sigur ca sunt! Şi ce-i cu asta? Dumneata, domnua Rusu, faci ce vrei sau faci ce-ti porunceste partidua? Ce-mi porunceste partidua fac! Dumneata stii cine imi porunceste mie? Episcopia! Biserica! Daca Biserica imi da porunca sa viu la dumneata la raion sa-ti pazesc porcii, o fac! Dar sa am porunca de la Biserica. Nu de la dumneata!, i-am spus hotarat. Dupa acest cuvant, a lasat capul in pamant, s-a intors si o plecat si niciodata nu o mai venit! Moartea este o sarbatoare. La fel si viata Ce reprezinta Maramuresul pentru Inalt Preasfintia Voastra? Este spatiul sacru in care m-am nascut. O tara necolonizata niciodata. Noi suntem urmasii dacilor liberi. Spuneati candva ca moartea este o sarbatoare. De ce? Daca moartea este o sarbatoare, atunci ce este viata? Moartea e o sarbatoare, pentru ca moartea nu este moarte. Viata tot sarbatoare este. Dupa invatatura lui Hristos, moartea nu este decat o trecere in alta lume. Este continuare a vietii. Un inceput al marii sarbatori care se termina pe pamant si se continua dupa despartirea sufletului de trup si trecerea noastra in Imparatia lui Dumnezeu. E un moment solemn moartea! Miliarde de oameni au trecut prin aceasta poarta. Putem noi s-o ignoram, s-o dispretuim? Se vorbeste acuma asa mult despre sfarsitul lumii! Este absolut o inselare de la diavol acest lucru. Sfarsitul nu-l decidem noi. Aceste lucruri le stie numai Tatal. Şi numai cand decide Tatal, atunci va fi sfarsitul lumii. Mi-am amintit de o poveste tulburatoare despre moarte si inviere. Aceea a lui Alexandru… Este unul dintre cele mai importante momente din viata mea. Eram staret la Rohia. Alexandru era student. Venea la Rohia destul de des. Tot timpul statea pe scari in fata bisericii. Terminase anul II la Politehnica. Statea si privea spre biserica, in lumea lui. Era foarte, foarte trist. Era bolnav. Inima nu-i lucra in ritm cu organismul. Nu putea face fata, pe ce creste omul. Şi el stia, ca doctorii i-o spus ca nu-i salvare. Şi dupa o luna o plecat la Lapus. La sfarsitul lui februarie, am primit o veste. A vinit un delegat de la Alexandru si mi-o comunicat : Alexandru va roaga sa veniti sa-l vizitati. Timpul era foarte urat. A doua zi dimineata, prin intuneric, am plecat, peste padure, la Lapus. Cand am ajuns, se facea ziua. Gospodarii ieseau cu treburile. Vii la Alexandru?, m-o intrebat cineva. Da, vin. Dar stii ce s-a intamplat cu el? Nu stiu, nu am auzit. Alexandru - imi spune omul - a murit. Şi dupa ce a murit, a inviat! Şi a spus la familie sa va cheme la el. Daa inainte de a muri, s-a razvratit extraordinar impotriva lui Dumnezeu. Şi hulea impotriva Lui: «De ce-mi iei viata? Vreau sa traiesc! De ce-mi iei viata?». In acele momente a murit strigand. Am ajuns in curte, iar mama si sora lui mi-au repetat aceleasi cuvinte. Am intrat in casa. El statea in pat, cu piciorusele pe un scaun mic. Ai vinit parinte staret?, m-o intrebat razand. Am vinit. Da stii ce mi s-o intamplat? Am auzit, mi-o spus mama-ta. Şi-ncepe sa-mi povesteasca: Am cazut intr-o stare de deznadejde si dusmanie impotriva lui Dumnezeu. Ca de ce-mi ia viata. Eram aici pe pat. Şi au vinit - el n-avea educatie crestina ca sa stie sa spuna cine o vinit - in momentele acelea doi si m-au luat de aici si m-au dus pana la marginea orizontului. Şi, de acolo, inapoia mea, am vazut lumea. Şi incolo, in fata mea, am vazut cealalta lume. Dar cand cei doi au vrut sa ma treaca dincolo de orizont, adica in cealalta lume, am auzit o voce spunand: «Nu il putem primi la noi. Pentru ca s-a lepadat de noi. Dar nu-l putem arunca nici in iad, pentru ca e curat! Dar duceti-l inapoi sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, si apoi l-om primi la noi». Asa m-am pomenit din nou in trup. Şi am trimis dupa dumneata. Dar am ramas cu imaginea lumii ceia. Şi sunt asa de fericit ca stiu unde plec acuma. Şi am ramas asa de fericit… Ca m-ai vazut si vara trecuta cat eram de trist si iata ma vezi acuma ca zambesc si ca sunt vesel. Pentru ca acuma stiu ca plecarea mea e la viata. Nu la disparitie. Dar am o rugaminte, parinte staret: Dumneata, la toate predicile, sa le spui la oamenii credinciosi, mai ales la tineri, sa nu fie cu indoiala. Sa creada in Dumnezeu, sa creada in suflet si in viata vesnica. Asta sa le spui mereu la oameni. Asta e ultima mea dorinta. Şi sa vii sa-mi faci inmormantarea dumneata. Alexandru, zic, asa cum zici in fata unui muribund, o sa te faci bine. Nu vorbi de inmormantare... S-a spovedit, s-a impartasit si eu am plecat la manastire. Peste cateva zile, mi s-a trimis veste sa merg la inmormantare, ca Alexandru a murit. Şi cand l-am spovedit, era o lapovita si o ninsoare! Dar la inmormantare, domnule, era alta lume. Era inceputul lui martie si un timp tare frumos. Niciodata in Lapus, spunea lumea, nu fusese un cer asa de albastru, de o frumusete extraordinara. Iar la inmormantare erau sute de oameni. Şi am facut inmormantarea. Dar regret pana acum si voi regreta toata viata ca n-am fost in stare sa fac slujba cum o faceam noi si ca n-am avut taria ca sa vorbesc cum trebuie vorbit. M-a coplesit total acel moment. Mi-a inchis gura!... Despre Dumnezeu si Inviere Cum Il vedeti Inalt Preasfintia Voastra pe Dumnezeu? Unde trebuie El cautat? Niciodata, noi nu putem sa spunem ca L-am vazut pe Dumnezeu. Dumnezeu este nevazut. Sa n-avem indrazneala ca sa Il vedem pe El in afara. Sa privim inauntru. Pentru ca in fiecare inima este lacasul lui Dumnezeu. Vorbiti-ne despre Invierea Domnului… Pentru mine, la 92 de ani, care am trait din copilarie cu gandul la Dumnezeu, la cetatea de sus a Ierusalimului, sunt asa de clare problemele... Prin intruparea lui Hristos, am devenit si noi din neamul lui Dumnezeu! Invierea este argumentul suprem al intregii revelatii. Prin invierea lui Hristos s-a fundamentat, la modul absolut, imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Fara invierea Lui, pamantul ar fi ramas in stapanirea Satanei. Hristos, din mormant, S-a coborat in infern si, prin dumnezeirea Sa, a transformat infernul in paradis! Cand L-au vazut pe Hristos coborand, in frumoasa Lui faptura de imparat, Adam, cu tot neamul care a murit, a urcat cu El. La Inviere, cand au mers femeile mironosite ca sa-I faca ultima pregatire, nici nu le-a trecut prin gand ca Hristos a Inviat. Un inger imbracat in alb sau doi s-au aratat. Poate ca o fi fost plin acolo de ingeri, oastea cereasca toata si nevazuta, caci Hristos nu a fost singur niciodata. Femeile au plecat ingrozite. Magdalena, care era foarte datoare ca fusese salvata de Hristos de sapte demoni, cand s-a intors de la mormant, a vazut un barbat. O persoana. Şi i-a strigat: Domnule, spune unde ati pus pe Iisus, sa ma duc sa-L iau. Şi Mantuitorul se intoarce si zice: Marie. Şi in momentul acela, Maria Magdalena a recunoscut vocea Lui. Şi s-a repezit Sa-L imbratiseze. Şi Mantuitorul a oprit-o. Şi noi spunem greseli, ca a respins-o din dispret. Nu! Nu a respins-o din dispret. Evanghelistul Ioan spune clar: Nu te atinge de Mine. Argumentul! Il cunosti? Daca nu, ti-l spun: Nu te atinge de Mine, PENTRU CĂ! Acest Pentru ca este teribil. Pentru ca inca nu M-am urcat la Tatal Meu!... Hristos trebuia sa aiba primul contact cu Tatal Sau din ceruri. Şi apoi sa primeasca imbratisarile apostolilor, spre seara. Şi continua: Ma urc la Tatal Meu si Tatal vostru, Dumnezeul meu si Dumnezeul vostru. Ce teribil e acest cuvant al Evanghelistului Ioan! Bucurii, tristeti, frica, ingeri si viitor Ce va bucura cel mai mult? Toata creatura pe care a facut-o Dumnezeu. Şi ce va intristeaza? Ma doare ca Il suparam pe Dumnezeu. Ca ii tagaduim existenta. Din inconstienta. Nici demonii nu fac aceasta faradelege pe care o face omul! Va este frica de ceva? Numai de Dumnezeu si de mine. De mine mi-e frica sa nu gresesc la Dumnezeu si la oameni. Şi mai ales is foarte mahnit ca de multe ori am gresit in fata oamenilor. A fratilor mei. Ma simt inconjurat de oameni, ca de ingerii lui Dumnezeu. Exista oameni ingeri? Toti suntem ingeri. V-ati intalnit cu ingeri? Şi vreti sa va raspund? Sunt taine pe care un sihastru nu le divulga! Fiecare om care are un dram de sfintenie in el nu-L divulga pe Dumnezeu!... Spuneti-ne ceva despre rugaciune… Rugaciunea nu are nume. Rugaciunea este intalnirea reala cu Dumnezeu. Daca te rogi si nu ai constiinta ca vorbesti cu Dumnezeu, ca te aude Dumnezeu, ca te asculta Dumnezeu, rugaciunea e falsa. Mai exista sihastri in Maramures? Nu pot sa raspund da sau ba. Pentru ca as gresi. Dar nici nu pot sa spun Da, exista!, pentru ca as gresi si mai rau. As cadea in pacatul mandriei! Ce ne asteapta in viitor? Ceea ce ne-a pregatit Dumnezeu. Nu se petrece nimic la intamplare. Absolut tot ce se intampla in lume e hotararea lui Dumnezeu. Ce ar trebui sa faca pentru popor cei care ne conduc? Sa-si faca fiecare datoria acolo unde se gaseste! Cand isi va face datoria, de la femeia de serviciu pana la seful statului, tara va fi cu adevarat raiul pe pamant. Intai sunt vinovat eu ca lucrurile nu merg bine! Toti suntem vinovati. Mi-a spus un strain: La dumneavoastra in tara nu se lucreaza! Dumneavoastra ati putea trai numai din fructe de padure, din plantele medicinale. Dar nu stiti sa va valorificati potentialul. Mi-a fost rusine cand mi-a spus asa ceva. Aveti un mesaj pentru noi, de la inaltimea veacului pe care l-ati strabatut? Cum se spune? Verba volant scripta manent. Toata viata mea am adresat mesaje. Din copilarie vorbeam la oameni depre Dumnezeu. Eu am fost intr-o permanenta, cu profunda smerenie, implinire a datoriei. N-am neglijat insa nici scripta. Uita-te dumneata aici. Este al 178-lea caiet in care scriu in fiecare zi, din anii '40 incoace, mesaje pentru semeni. Fiecare caiet are cel putin 300 de pagini. Candva vor fi toate cunoscute. Iar de publicat am publicat 28 de titluri! Daca acceptati va ofer si dumneavoastra! Va multumesc foarte mult. Pentru mine este o foarte mare bucurie ca m-ati vizitat. Inalt Preasfintia Voastra, noi Va multumim!(Interviu publicat in Ziarul Lumina din data de 19 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 713

Id: 28533

Data: Feb 19, 2013

Imagine: