Inceputul cinematografiei, marcat de subiectul vietii Mantuitorului Iisus Hristos

De cand s-a inventat cinematograful, Iisus a fost privit ca un personaj interesant ce merita descris prin imagini in miscare. Fiecarei perioade mai intense din punct de vedere istoric si cultural ii corespunde un numar mare de productii pe acest subiect, lucru deloc intamplator.Nu exista insa un film perfect care sa povesteasca fidel viata lui Iisus. Asa cum fiecare dintre cele patru Evanghelii ne ofera cate o marturie diferita si trunchiata despre cine a fost Hristos, fiecare opera cinematografica va pune accentul pe alta dimensiune a personalitatii Sale complexe. Viata si pasiunea lui Iisus Hristos prefera o abordare neutra a vietii Mantuitorului, bazandu-se pe Evanghelii. Alte filme reinterpreteaza radical si adapteaza la ce se intampla astazi in societate mesajul transmis de Hristos. Zeffirelli a pus accentul in Iisus din Nazareth pe partea Sa umana, Pasolini pe misiunea Lui de a lupta cu raul din noi. Mel Gibson a scos in evidenta in Patimile lui Iisus atat partea umana, cat si cea divina a Mantuitorului.In cele din urma, este o chestiune de alegere, fiecare are propria versiune a imaginii lui Dumnezeu. Oricum ar alege insa, filmele care urmeaza a fi prezentate merita vizionate daca nu pentru abordare, atunci pentru calitatea lor artistica si mesajul transmis. Unul dintre cele mai vechi filme despre Mantuitorul este productia franceza Viata si pasiunea lui Iisus Hristos, lansata in 1903, la care s-a lucrat timp de trei ani. Desi dureaza doar 40 de minute, este cel mai lung film facut pana la acea data, fiind regizat de Lucien Nonguet si Ferdinand Zecca. Acest film mut in 13 scene prezinta fara comentarii momentele esentiale din Evanghelie. Desi alb-negru, o tehnica folosita in acea vreme, numita colorare cu matrita, le-a permis producatorilor sa puna accente de culoare pe hainele anumitor personaje. Impresia lasata este mai mult cea a vizionarii unei succesiuni de tablouri decat a unui film, doar ca, in aceste tablouri partial color, anumite personaje apar si dispar din cadre fara explicatie, ca de exemplu Pruncul Iisus, ce apare de nicaieri in iesle in scena adoratiei magilor. Partea finala a filmului, cea a ridicarii lui Iisus Hristos la cer, este cea mai expresiva si imprumuta elemente de surréalisme. Mantuitorul Se afla pe munte impreuna cu martorii Inaltarii Sale, martori de la care isi ia ramas bun. Acestia ingenuncheaza, iar Iisus intinde mainile catre cer, evocandu-L parca pe Tatal, moment in care Se transforma din personaj intr-o icoana statica, avand in jurul Sau o aura galbena si fiind incadrat de un nor. Icoana se ridica incet spre cer, unde apare un al doilea tablou, in centrul caruia sunt asezati Tatal si Fiul, iar deasupra Lor este reprezentat un porumbel, simbolul Duhului Sfant. Evanghelia dupa Matei, o marturie realistaAcest film alb-negru lansat in 1964 este considerat unul dintre cele mai bune filme despre Iisus, relatandu-I momentele importante din viata foarte fidel Evangheliei al carei titlu il poarta aceasta productie. Pier Paolo Pasolini, personaj controversat, va fi primul dintre marii regizori ai istoriei cinematografiei ce vor alege sa transpuna in opera lor mesajul lui Hristos, alaturi de Zeffirelli, Bertolucci, Scorsese si altii.Enrique Irazuqui Il va interpreta pe Mantuitorul intr-unul dintre cele mai agresive si realiste filme cu acest subiect, jucandu-si rolul intr-un stil foarte dramatic, sobru si autoritar. Infatisarea sa si stilul imbracamintei sunt foarte apropiate celor pe care le-ar fi avut Iisus in acea perioada.Versetul care caracterizeaza cel mai bine abordarea acestui film este cel din Sfanta Evanghelie dupa Matei: Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie (capitolul 10, versetul 34). La fel, si Iisus, cel portretizat in acest film, va cere mult celor din jur, va tine predici persuasive si autoritare, chiar si in timp ce indeamna la iubirea de aproape. Muzica va completa atmosfera dramatica, marcata de Bach, Mozart si Luis Bacalov.Rossellini, regizor revolutionarArtistul Roberto Rossellini este cunoscut pentru stilul sau revolutionar de a regiza si pentru inventarea neorealismului italian in cinematografie, caracterizat prin renuntarea la conventii, folosirea actorilor neprofesionisti, punerea accentului pe ce se exprima intr-un film si nu pe cum se exprima. Inaintea regizarii productiei Mesia (1976), Rossellini a mai abordat teme religioase in filme precum Faptele apostolilor (mini-serie, 1969). In Mesia, regizorul se va folosi de scene simple si lipsite de dramatism sau violenta, punand accentul pe replici si pe mesajul transmis de Mantuitor.In mod surprinzator, filmul nu incepe cu Nasterea lui Iisus, ci cu 20 de minute de relatare a istoriei evreilor, din momentul in care ajung in Pamantul Fagaduintei si isi numesc primul rege, pe Saul. Astfel, se face legatura cu mediul in care Iisus a crescut, oferind o descriere a fondului sau cultural si religios.Filmul va culmina cu procesul lui Hristos, intr-un mod la fel de curios scena rastignirii si a Invierii fiind absente. Pe de alta parte, povestea in care Iosif si Maria Il pierd pe Iisus in timp ce era copil si Il gasesc ulterior in templu este relatata aici, spre deosebire de alte filme. Semnificatia acestui fapt sta, poate, in importanta recunoasterii Harului lui Iisus, pe care il avea inca de la o varsta frageda, nefiind precum alti copii de aceeasi varsta.La fel ca in creatia lui Pasolini, actiunea si replicile sunt fidele Sfintelor Evanghelii, iar rezultatul este o capodopera de buget redus, demna de marca Rossellini.Şase ore din Evanghelie Iisus din Nazareth (1977) este unul dintre cele mai cunoscute filme despre viata Mantuitorului, in care interpretarea si expresia fetei lui Robert Powell raman fixate in memoria spectatorului.Sunt multe discutii in jurul ideii ca Iisus nu putea sa aiba ochi albastri si ca profetiile il anuntau ca pe un om mai putin placut la infatisare, spre deosebire de actorul principal al acestei opere a lui Zeffirelli. Cu toate acestea, umanitatea exprimata de Powell a fost apreciata de multi si preferata duritatii altor interpretari, precum cea din Evanghelia dupa Matei a lui Pasolini.Desi este un film lung, de mai mult de sase ore, ce isi exploateaza la maximum sursele evanghelice, Iisus din Nazareth atrage atentia prin carisma actorului principal si urmarirea efectului acestei carisme in desfasurarea actiunii; ideea ca Iisus este apropiat oamenilor, bun si bland este, de altfel, motivul central al filmului.Muzica lui Maurice Jarre adauga o noua dimensiune, cea emotionala, momentelor descrise in productia lui Zeffirelli. Cu siguranta, acesta este un film pentru cei care doresc sa se apropie de un Dumnezeu iertator, care nu acuza si nu este autoritar. Patimile lui IisusOricine cunoaste acest film lansat in 2004 si regizat de Mel Gibson, datorita publicitatii facute in jurul acestuia si datorita accentului care se pune pe violenta scenelor din Patimile Domnului.Asa cum indica si titlul, tema filmului se concentreaza pe arestarea, Patimile si rastignirea Mantuitorului. Tensiunea intre bine si rau este simtita mereu, scena din gradina Ghetsimani fiind reprezentativa in acest sens: raul este personificat si prezent langa Iisus, o materializare a fricii si ispitei Sale umane.Mel Gibson a avut grija ca productia sa sa fie cat mai fidela Evangheliilor, folosindu-se si de limbile vorbite in Israel in timpul acela: aramaica, latina si ebraica. Putini stiu ca productia a beneficiat de un buget redus, motiv pentru care nu au jucat aici actori foarte cunoscuti, avand in schimb vanzari mondiale de peste 200 de milioane de dolari. Controversele starnite de imaginea proasta a evreilor construita in Patimi nu au fost ignorate, Mel Gibson stergand ulterior o subtitrare la replica in aramaica mainile evreilor vor fi mereu patate de sangele lui Iisus, conform ziarului USA Today. Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 408

Id: 798

Data: Apr 14, 2009

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei