Începutul Sfintelor Patimi. (Mt. XXV, 30-75; Mc. XIV; 26-72; Lc. XXII, 39-71; In. XVIII, 30). Cântarile obisnuite pentru aceasta perioada a Pastilor erau psalmii 120 si 134. Nu putem sti daca apostolii au cântat chiar acesti psalmi sau altii. Putem fi siguri, însa, ca ei si-au revarsat sufletele adânc impresionate de cuvintele neuitate ale Domnului, în rugi, pentru momentele grele ce îi asteptau.Evanghelistul Matei spune lapidar: „ Şi dupa ce au cântat laude, au iesit la muntele Maslinilor“ (Mt. XXVI, 30). Sf. Ioan, mai detaliat, noteaza: „Şi acestea zicând, Iisus a iesit împreuna cu ucenicii Sai dincolo de pârâul Ce­drilor, unde era o gradina, în care au intrat El si ucenicii Lui “ (In. XVIII, 1).Muntele Maslinilor se afla în partea de rasarit si miazanoapte a cetatii Ierusalimului, la o distanta de cca. un km de oras. Îl despartea de Ierusalim valea adânca a Chidronului (pârâul negru) sau pârâul cedrilor, cum reda textul românesc. Pârâul Cedrilor curge numai în lunile de iarna, când ploua sau chiar ninge; în timpul verii nu are nici un pic de apa. Apa lui este tulbure si murdara. De aceea el si poarta numele de Chidron, ceea ce înseamna „pârâul negru”. Atunci când curge îsi croieste drumul si se varsa în Marea Moarta. Pe timpul Pastilor pârâul mai are putina apa. Dincolo de pârâul Cedrilor era o gradina cu maslini, numita gradina Ghetsimani locul preferat al Mântuitorului. Cuvântul „Ghetsimani” înseamna „teasc de masline“ si se numea asa pentru ca era înzestrata cu un teasc pentru strivitul maslinelor, din care se obtinea untdelemnul. Pare sa fi apartinut unuia dintre prietenii Domnului, pentru ca Domnul venise de multe ori aici, cu ucenicii Sai (In. XVIII, 2; Lc. XXII, 39). Astazi, pe locul acestei tainice gradini, au mai ramas doar câtiva maslini uriasi, despre care se crede ca au fost martori ai rugaciunii si prinderii lui Iisus Hristos. De altfel, pe tot muntele Maslinilor, acoperit altadata cu gradini de maslini, astazi se mai gasesc doar putini maslini pe coastele lui, în schimb, este acoperit cu cladiri, cu ruine si cu deosebit de multe morminte.Faptul, ca Domnul si cu apostolii Sai parasesc înca în puterea noptii camera în care cinasera, este, cum am spus, o dovada ca Cina cea de Taina n-a fost cina de Pasti a iudeilor, pentru ca iudeilor le era interzis sa paraseasca încaperea în care au mâncat cina pascala, pâna în dimineata zilei urmatoare. Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului dupa Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 539

Id: 39918

Data: Apr 17, 2014

Imagine: