Dumnezeu este iubire, iubirea e viata insasi a naturii divine, ea tinand fiintial de Dumnezeu, iar potrivit teologului Pavel Florensky este chiar fiinta lui Dumnezeu, este actul Lui substantial. Daca dragostea include orice fapta a lui Dumnezeu, orice relatie cu Fiul si creaturile Sale, este pentru ca ea face parte din natura lui Dumnezeu, aceasta proprietate nefiind distincta de natura Sa.Iubirea lui Dumnezeu fata de om constituie ratiunea si conditia procesului de mantuire a omului. In virtutea acestei iubiri, Dumnezeu nu S-a intors cu totul de la zidirea Sa, nici n-a uitat lucrurile mainilor Sale cand omul s-a desprins, prin pacat, din comuniunea originara. Fiul lui Dumnezeu imbraca chipul de rob, spre o apropiere deplina fata de noi, facand din pacatele noastre pacatele Sale, pentru a face din dreptatea Sa dreptatea noastra.Bogatia de mister a Tainei Intruparii nu poate fi inteleasa deplin si nici exprimata in mod corespunzator, caci cele ce tin de Intruparea Fiului lui Dumnezeu covarsesc cu prisosinta si mintea, si cuvantul, si tot auzul, si intelegerea.Totusi, aceasta mare Taina a Intruparii ramane inaccesibila pentru gandirea omului simplu, ea putand fi descifrata fragmentar si temporar doar de cei cu o bogata experienta duhovniceasca. Taina Intruparii Cuvantului cuprinde in sine intelesul tuturor alegerilor si tipurilor din Scriptura si stiinta tuturor fapturilor vazute si cugetate (…) Cel ce a cunoscut intelesul tainic al Invierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a intemeiat toate de mai inainte (Sf. Maxim Marturisitorul, Centuriile gnostice).In afara de iubire, nu exista un alt motiv al IntrupariiIntruparea Cuvantului, adica smerita coborare a Sa in mijlocul fapturii pe care a zidit-o si asumarea integrala a conditiei umane, constituie momentul central al istoriei. Intruparea Fiului inseamna Revelatia iubirii Preasfintei Treimi: Dragostea lui Dumnezeu s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El (I In. 4, 9). Intruparea ne arata deci in mod concret ca Dumnezeu este iubire (I In. 4, 16), ne reveleaza in primul rand iubirea lui Dumnezeu. El a luat trup ca noi numai din iubire: in afara de aceasta, alta cauza a Intruparii nu exista (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia V la Evrei, I). Prin Intruparea Sa, Domnul a vrut ca omul sa cunoasca si sa inteleaga cat de mult il iubeste pe el Dumnezeu, caci Fiul lui Dumnezeu din iubire S-a intrupat, ca sa fie cat mai aproape de om. Prin iubirea Sa, mai presus de minte si nesfarsita pentru om, Dumnezeu a devenit cu adevarat si prin natura tocmai ceea ce iubea (adica om - n.n.). (Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, 5). Astfel, El poarta in Sine firea omeneasca, pentru ca este om adevarat, adica Dumnezeu-Omul. Şi prin El, gura omeneasca a devenit gura lui Dumnezeu Cuvantul, ochii omenesti au devenit ochi ai lui Dumnezeu Cuvantul (Pr. Staniloae in 7 dimineti cu parintele Staniloae, p. 9). Aceasta apropiere deplina a lui Hristos fata de noi si imbracarea prin chenoza a chipului de rob (Filip. 2, 6-11), caci toate s-au facut prin El si pentru El, implica si raspundere din partea noastra; iubirea Lui pentru noi trebuie sa nasca iubirea noastra fata de El.Fiul lui Dumnezeu Se face Frate al nostruIntruparea Fiului lui Dumnezeu e un act profund: El ia firea noastra, se face Frate al nostru in Duhul Sfant, sa devenim si noi frati ai Lui, si fii ai Unicului Parinte Ceresc, in acelasi Duh cu El, dar in acelasi timp aduce cu Sine Treimea si viata - de viata facatoarei Treimi (…) ne descopera si ne impartaseste din Sine viata plina de lumina si de iubire a Preasfintei Treimi (Pr.Prof. C. Galeriu, la Ierom. Ioanichie Balan, in Convorbiri duhovnicesti, pp. 209-210). Conform invataturii Sfintilor Parinti, numai prin coborarea Fiului lui Dumnezeu la noi si prin asumarea de catre El a conditiei umane, natura omeneasca putea fi inaltata: Logosul a coborat la noi, pentru ca noi nu eram capabili sa ne ridicam la inaltimea Sa (Sf. Grigorie de Nyssa, Comentariu la Fericiri, omilia I). Drept aceea, sa ne dam pe noi insine Domnului in intregime ca sa-L primim pe El intreg. Sa ne facem dumnezei pentru El. Caci pentru aceasta S-a facut om, fiind Dumnezeu si stapan prin fire. (Sf. Maxim Marturisitorul, Cuvant ascetic, 43, Filocalia, p. 50)Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul sa devina dumnezeuNumai Stapanul firii create avea puterea si caderea sa-l ridice din nou pe omul cazut (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvant catehetic, 8). Hristos S-a dat mortii pentru noi, pentru ca prin moartea Lui sa ne readuca pe noi la viata (Ibidem, 31). Numai prin primirea Vietii Insesi, omenirea putea fi readusa la viata.Umanitatea Cuvantului, ipostaziata in El, penetrata de energia Lui, este fundamentul invataturii despre indumnezeirea noastra, asa de scumpa Sfintilor Parinti (J. Meyendorff, Le Christ dans la Théologie byzantine, p. 106). Hristos S-a intrupat ca sa sfinteasca natura umana si sa-i confere posibilitatea indumnezeirii. Sfantul Atanasie a rezumat astfel aceasta dogma: Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul sa devina dumnezeu (Sf. Atanasie cel Mare, De incarnatione Verbi, 54), dogma ce constituie, de altfel, sinteza Ortodoxiei, multi Sfinti Parinti facand referire la ea in scrierile lor, de pilda: Din pricina prea marii Sale dragoste, S-a facut ceea ce suntem noi, pentru ca sa ne aduca si pe noi in starea de a fi ceea ce este El. (Sf. Irineu al Lyonului, Contra eresurilor, V), Cuvantul lui Dumnezeu S-a facut om, ca si tu sa afli de la om, ca omul poate ajunge dumnezeu. (Clement Alexandrinul, Cuvant de indemn catre eleni, cartea I, 8, 4, col. PSB., vol. 4, p. 75), Intruparea Mantuitorului s-a facut cu scopul mantuirii lumii, eliberarii neamului omenesc si purtarii noastre de grija. (Asterie al Amasiei, Cuvant de lauda la Sfantul Ştefan cel dintai mucenic) etc.Domnul Hristos S-a facut parga rezidirii si nemuririi noastre intru nestricaciune (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvantari morale…, 3, Filocalia VI) si prin firea omeneasca asumata ne-a comunicat puterea dumnezeirii Sale. Omul devine atat dumnezeu pe cat Dumnezeu S-a facut om.Iubind pe Dumnezeu din toata fiinta lui, omul dobandeste folos si arata ca se iubeste si se pretuieste pe sine: Iubirea fata de tine se vede prin aceea ca iubesti pe Dumnezeu din toata fiinta ta (…) Crezi ca foloseste Dumnezeu din faptul ca-L iubesti? (…) Cand Il iubesti, tu esti cel ce dobandeste folos (…) Dar vei zice: cand nu m-am iubit pe mine insumi? Nu te-ai iubit cand n-ai iubit pe Dumnezeu Cel care te-a zidit (…) Numai acela se iubeste pe sine, acela care iubeste pe Dumnezeu. Cu cat mai mult ne iubim pe noi insine, cu atat Il iubim mai mult pe Dumnezeu (Fer. Augustin, De moribus Ecclesiae, lib. 1, 2648).Puterea iubiriiIubirea este puterea divina care reinnoieste unitatea originara in toate aspectele si dimensiunile ei: personala, sociala, verticala, orizontala, caci temelia vietii sociale si radacina tuturor bunurilor este iubirea de oameni (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilie in cinstea lui Lazar, 6).In alt loc, acelasi autor patristic mentioneaza: Ştii cat de mare este puterea dragostei? Hristos, lasand la o parte toate minunile pe care urma sa le faca apostolii, a spus: «Intru aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii» (Ioan 13, 35), iar Pavel a spus ca dragostea este implinirea Legii (Rom. 13, 10) si ca, daca lipseste dragostea (I Cor. 13, 1-2), harismele nu sunt de nici un folos (I Cor. 12, 8-10) (Idem, Despre preotie, 2, 6).Un teolog roman - Parintele Profesor Ioan Bria - este de parere ca Sfantul Apostol Ioan descrie iubirea crestina ca actiune bipolara care cuprinde deopotriva pe Dumnezeu si aproapele, iubirea aproapelui fiind un reflex firesc al iubirii lui Dumnezeu (Iisus Hristos - Iubitorul de oameni, rev. Ortodoxia, XVIII (1966), Nr. 1).Noianul de bunatati primite de la DumnezeuFara coborarea Cuvantului in mijlocul lumii create, nici transfigurarea cosmosului nu putea fi realizata. Omul, dupa cadere, despartit de Dumnezeu, zdruncinat in fiinta sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin caderea sa, el a pus in primejdie si existenta cosmosului, desfigurandu-se astfel opera lui Dumnezeu, dar, intrupandu-Se, Hristos va restabili ordinea cosmica si va restaura umanitatea noastra luand-o cu totul intru Sine.Prin Intruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu a deschis pentru toti oamenii calea de acces la prezenta si slava Sa dumnezeiasca. Hristos recapituleaza in Sine prin firea umana asumata in ipostasul sau dumnezeiesc intreaga umanitate si-i face pe toti oamenii partasi ai Tainei Sale.Fiul lui Dumnezeu, plin de compatimire si de iubire pentru om, ne reveleaza bogatia infinita a iubirii Sale prin intrupare, dar El nu participa numai intr-un oarecare grad la suferinta umana, prin conditia umana asumata, ci merge pana la capat, asumandu-si toata suferinta fiintei umane, sacrificandu-Se pentru aceasta, suportand pentru ea moartea si restaurand-o prin omorarea mortii, sfaramarea iadului si invierea din morti (Pr. Prof. Dr. George Remete, Suferinta omului si iubirea lui Dumnezeu, p. 26-27). Referindu-se la noianul de bunatati aratate de Hristos prin intruparea, jertfa si invierea Sa, Petru Damaschinul spune: Ce vom da in schimb Domnului pentru toate cate ne-a dat noua? Pentru noi Dumnezeu a venit intre oameni; pentru firea cea stricata Cuvantul trup S-a facut si S-a salasluit intre noi. La cei nemultumitori a venit Facatorul de bine; la cei robiti, Slobozitorul; la cei ce sedeau in intuneric, Soarele Dreptatii; pe cruce, Cel fara patima; in iad, Lumina; in moarte, Viata; Invierea pentru cei cazuti. Catre El vom striga: Slava Ţie, Dumnezeul nostru! (Petru Damaschinul, Invataturi duhovnicesti, in Filocalia, vol. V).Aceasta iubire nesfarsita a lui Dumnezeu pentru noi trebuie sa ne faca si pe noi sa raspundem cu iubire la iubirea Lui: S-a facut Fiul lui Dumnezeu om pentru tine, fa-te si tu dumnezeu pentru El! (Sf. Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, 199, Filocalia, XI). (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 22 decembrie 2009)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1244

Id: 27124

Data: Dec 24, 2012

Imagine: