Calcând cu moartea pe moarte, Mântuitorul intra într-un mod de existenta cu totul deosebit de acela pe care noi îl traim în dimensiunile vietii pamântesti. Prin acest fapt El a deschis portile nemuririi pentru toti oamenii.Învierea e o realitate noua, fiind opera exclusiva a lui Dumnezeu, expresie a aceleasi iubiri divine prin care lumea a fost creata din nimic. Fara îndoaiala numai Dumnezeu, autorul Creatiei, a putut sa restaureze faptura în starea primordiala si sa o ridice pe planul unei relatii cu El. Pentru Sf. Maxim, învierea reprezinta bunul suprem pe care ni l-a daruit Fiul lui Dumnezeu, care cuprinde atât dobândirea nemuririi, în sensul mântuirii din conditia pacatului si a stricaciunii cât si a îndumnezeirii ca finalitate a fiintei create. Învierea Domnului, ne învata Sf. Maxim, nu poate fi atribuita unei puteri natural omenesti a Mântuitorului. Învierea e un act a vointei creatoare, asa cum reiese din aceasta afirmatie: „În Iisus Hristos, hotarârea voii Sale proprii pentru bine a spalat rusinea comuna a stricaciunii întregii firi”.Învierea si actul creatiei au o trasatura comuna; ele nu se datoresc unor cauze imanente si nu se pot întelege ca provenind din forte si împrejurari naturale antecedente. Creatia din nimic a însemnat un act prin care s-a produs ceva în afara de Dumnezeu, un subiect absolut nou, neavând un temei nici în firea lui Dumnezeu si nici în vreo posibilitate de a fi în afara de Dumnezeu. Temeiul existentei fapturilor este cuvântul Creator al Tatalui Ceresc. Caderea fapturii în adâncul propriului sau neant a adus cu sine necesitatea de a fi întemeiata din nou si definitiv pe aceeasi temelie a vointei divine prin care toate s-au facut. Sfântul Maxim exclude posibilitatea unui dualism între creatie si rascumparare, pentru ca toate fapturile vin de la Dumnezeu si merg la Dumnezeu, toate sunt create în Hristos si rascumparate în Hristos. Luând natura omeneasca din sângiuirile Prea Curatei Maicii Sale si înaltând-o întru slava de-a dreapta Tatalui, Mântuitorul ne încredinteaza ca Dumnezeu exista nu numai în afara de lume, ci în chip negrait exista si înauntrul ei, iar lumea participa de pe acum la fericirea dumnezeiasca a vietii ce va sa fie. Învierea e un eveniment de o valoare universala si prin aceasta lumea, ca si omul, e transfigurata de slava cereasca, dobândind arvuna nemuririi. Hristos, zice Sfântul Maxim, „a dezvaluit însasi adâncul cel mai dinlauntru al bunatatii parintesti si a aratat în Sine sfârsitul pentru care au primit fapturile începutul existentei. Fiindca pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile si cele aflatoare înlauntrul veacurilor începutul existentei si sfârsitul lui Hristos” (Raspunsuri catre Talasie,Întrebarea 60, Scolii, în „Filocalia”, vol 3, editie electronica, pagina 356).(Articol preluat de pe site-ul doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 584

Id: 39994

Data: Apr 20, 2014

Imagine: