Toți oamenii știu ca suntem pelerini pe acest pamant. Moartea este, pana la a doua venire a lui Hristos, fenomenul tulburator care intrerupe viața pamanteasca a fiecaruia. Atat psihologii, cat și parinții Bisericii care au scris despre moarte sesizeaza caracterul dramatic al momentului morții: este o lupta intre doua moduri de existența, o lupta a sufletului care se desparte de trup cu greutate, spun Parinții, tocmai pentru ca cele doua elemente nu sunt doar suprapuse, ci se intrepatrund tainic.Daca moartea survine pe neașteptate, in mod napraznic, așa cum spun carțile de cult, durerea și nedumerirea celor ramași este cu atat mai mare. Daca incercam rațional sa ne dam explicații poate nu le vom gasi. In Vechiul Testament, in cartea Ințelepciunii lui Solomon, in capitolul 10, este un cuvant: Placut fiind lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a iubit și l-a mutat de pe pamant ca pacatul sa nu ii pangareasca sufletul și netrebnicia sa nu ii apese conștiința. Nu știu daca aceasta este explicația. Dumnezeu știe mai bine decat noi de ce ingaduiește ca unii sa sufere cumplit, insa mangaierea pe care le-o putem aduce tuturor incercați de suferința este tot prin cuvantul Domnului Iisus Hristos. El este Biruitorul morții, al iadului și intr-un moment asemanator cu cel trist de acum, cand Lazar murise tanar, surorilor sale le-a adus acest cuvant de mangaiere: Amin, Amin, Amin graiesc voua, cel ce crede in Mine chiar daca ar muri va trai și cel ce traiește crezand in Mine nu mai moare niciodata, a spus Inaltpreasfintitul Parinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului. Este vorba de o tragedie in ceea ce inseamna percepția umana a evenimentului, dar in credința creștina nu putem vorbi despre aceasta tragedie care ar duce, prin conotația cuvantului, la deznadejde. Noi vorbim de nadejdea care ne și justifica rugaciunile pentru cei adormiți , a declarat Pr. Alexandru Motoc, Inspector General Bisericesc pentru TRINITAS TV.Biserica a invațat intotdeauna ca toți trebuie sa intampinam moartea cu nadejde: in Dumnezeu și in Invierea lui Hristos. Nu va intristați ca cei ce nu au nadejde este un indemn pe care Sfantul Apostol Pavel il adreseaza tuturor creștinilor și este justificat de faptul ca fiecare dintre noi nu suntem luați ca exemplar rupt din context, ci suntem integrați unei comunitați, de aceea fiecare bucurie și fiecare intristare trebuie luata in contextul comunitar , a mai spus Pr. Alexandru Motoc.Toate slujbele legate de cultul morților au in centru realitatea Invierii Mantuitorului. Pe temelia acestei credințe și-a ridicat intotdeauna Biserica rugaciunile și tot plecand de la ea i-a incurajat pe cei ramași in viața. Pe credința in nemurire este intemeiat creștinismul nostru și in momentele triste cuvantul Mantuitorului ne imbarbateaza, ne intarește; noi știm ca porunca Lui este Viața veșnica, mai știm, așa cum zice teologul nostru Nichifor Crainic: daca te intrebi unde sunt cei care nu mai sunt sa știi ca sufletele lor nevazute te ating in zbor , a mai spus Mitropolitul Clujului, IPS Andrei. In credința creștin ortodoxa noi vorbim de aceasta desparțire temporara a celora care pleaca inaintea celor care raman pentru o anumita vreme. Reunirea are loc atunci cand Dumnezeu ingaduie acest moment. De aceea, fiecare desparțire iși are o pedagogie creștina și daca nu vedem fiecare moment in aceasta pedagogie Dumnezeiasca ajungem sa ne comportam destul de neinspirat, incercam sa vorbim si nu negam ca este vorba de o tragedie , a mai precizat Pr. Alexandru Motoc. De multe ori, in fața morții celor dragi cuvintele sunt de prisos. Și ele nu au efect pentru ca omul, de unul singur, nu poate trece de la acele cuvinte la fapte: omul nu poate face, la drept vorbind, nimic concret pentru a alina durerea celorlalți. Cuvintele Bisericii, insa, alina și pot da speranța pentru ca se fundamenteaza pe realitatea Invierii lui Hristos și pe dragostea de oameni a lui Dumnezeu – singurul care ne cunoaște inimile, gandurile, durerile, spranțele, idealurile, cele rele și cele bune ale fiecaruia. Nu moartea are ultimul cuvant, poate ca aceasta afirmație pare un pic cinica. Știm ca toți dintre noi avem pe cineva plecat la Domnul, nu știm care poate pleca in orice moment și vreau sa mai spun ca atunci cand cineva pleaca la Domnul intr-o catastrofa, printr-un accident, sau in urma unei boli, noi prin aceia ne inrudim cu eternitatea, cu veșnicia. Trebuie sa fim pregatiți pentru un astfel de moment cum de altfel trebuie sa fim pregatiți sa ne traim viața cu demnitate. Ar fi extraordinar, și intai de toate imi dau mie un sfat și fraților mei, sa traim orice clipa ca fiind darul lui Dumnezeu și ca fiind prima și ultima din viața noastra a precizat Pr. Gavrila Vasile de la Biserica Sf. Nicolae Paraclis Universitar.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 641

Id: 32062

Data: Jun 26, 2013

Imagine: