La Editura Basilica a Patriarhiei Române a aparut recent volumul Istoria Asezamintelor Brâncovenesti în imagini si cuvinte."Monument istoric zidit spre vesnica pomenire a jertfei Sfintilor Martiri Brâncoveni, Biserica Domnita Balasa din Bucuresti, stralucita ctitorie a celei de-a sasea fiice a Domnitorului Martir al Ţarii Românesti Constantin Brâncoveanu, are vocatia împletirii spiritualitatii cu istoria, timpului cu vesnicia, artei cu filantropia, demnitatii nationale cu deschiderea universala.Anul acesta, 2014, este proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române An Comemorativ al Sfintilor Martiri Brâncoveni, la împlinirea a 300 de ani de la moartea lor martirica. In acest context, comemorarea ctitorilor Bisericii Domnita Balasa si a Asezamintelor Brâncovenesti este deodata un act de cult si de cultura.Mostenind de la tatal sau dârzenia neamului Brâncovenilor, Domnita Balasa si-a purtat întreaga viata cu demnitate rana nevindecata a martiriului familiei sale.Surghiunita si traind dureri si umilinte greu de închipuit, cu averile din tara confis­cate, Domnita Balasa nu si-a uitat patria, unde a revenit dupa trei ani de exil de la uciderea tatalui si a fratilor ei. Iar Dumnezeu le-a ajutat, ei si sotului sau, marele ban Manolache Lambrino, sa cunoasca zile mai linistite spre sfârsitul vietii. Nici faptul ca nu a avut urmasi nu a schimbat cugetul acestui vlastar domnesc, Domnita Balasa lasându-si întreaga avere bisericii ce-i poarta numele si fixându-i cele doua meniri pe care le va pastra peste veacuri: grija pentru bolnavi si suferinzi, prin înfiintarea azilului ori xenodo- chionului, cuvânt grecesc ce înseamna „primirea strainilor”, si sustinerea culturii crestine, prin înfiintarea uneia dintre primele scoli gratuite din Bucuresti.Aceasta mostenire a Domnitei Balasa a fost mult sporita, un veac mai târziu, de catre sotia ultimului urmas direct al Brâncovenilor, Safta Brâncoveanu, femeie cu viata sfânta, care a slujit spre sfârsitul vietii ca monahie la Manastirea Varatic. Având si ea parte de aceeasi încercare ca si Domnita Balasa — lipsa urmasilor — si-a apropiat ca fii de suflet pe multi dintre suferinzii si saracii din Bucuresti, care au aflat, vreme de un veac si jumatate, vindecare ori alinare în Spitalul ctitorit de aceasta mare doamna, exemplu graitor al sintezei dintre traditia rasariteana bizantina si cea occidentala.Lucrarea de fata, intitulata: „Istoria Asezamintelor Brâncovenesti în imagini si cuvinte ” ne prezinta istoria Bisericii Domnita Balasa, condamnata de regimul comunist ateu sa fie ascunsa în spatele unui sir înalt de blocuri cenusii, ducând însa cu demnitate, precum odinioara Printesa Balasa, durerea uciderii familiei sale: demolarea Asezamintelor Brâncovenesti.Cartea ofera descrieri detaliate ale celor patru biserici succesive, care au fost ridicate pe acelasi ioc, de-a lungul a peste doua veacuri si jumatate, în zona prundului Dâmbovitei. Descrierea celei de-a patra biserici este cu precadere amanuntita, multumita pastrarii unui numar mai mare de documente din vremea ridicarii ei.De asemenea, nu au fost omisi nici slujitorii bisericii si ai Asezamintelor Brâncovenesti: arhierei, preoti, medici, epitropi ori muzicieni, fiecare personalitate importanta pentru isto­ria acestui sfânt locas aflându-si o prezentare potrivita în paginile acestei lucrari.În mod deosebit trebuie mentionata ilustrarea contributiilor pe care eforii suprave­ghetori, functie de raspundere în care Testamentul ctitorei u numeste pe mitropolitii Ungrovlahiei si ulterior pe patriarhii Bisericii Ortodoxe Române, le-au adus de-a lungul timpului în vederea conservarii si propasirii Asezamintelor, începând cu mitropolitul Neofit al II-lea, cel care a organizat mai bine administrarea Asezamintelor, continuând cu mitropolitul primat Calinic Miclescu, nou ctitor al bisericii, si cu patriarhii care au pastorit pâna la noi, ocrotitori ai autonomiei si pastratori, pe cât a permis vitregia vre­murilor, ai integritatii acestei institutii cultural-filantropice.Urmând exemplul acestor ilustri înaintasi, binecuvântam aparitia acestei lucrari si îi felicitam pe toti cei care s-au ostenit pentru a face posibila tiparirea ei, sperând ca ea va face cunoscuta credinciosilor adevarata menire a Asezamintelor Brâncovenesti, acest dar facut Bisericii si poporului român de catre familia Brâncovenilor, menire pe care acestea trebuie sa o recupereze deplin acum, în aceasta vreme de libertate". (Cuvântul înainte al Preafericitului Parinte Patriarh Daniel)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 822

Id: 40990

Data: May 27, 2014

Imagine: