Istoria colivei

Coliva, element nelipsit de la slujba parastasului și a inmormantarii, este expresia materiala a credinței noastre in nemurire și inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Domnul insuși le-a infațișat ca simboluri ale invierii trupurilor. In sambata de la sfarsitul primei saptamani a Postului Mare se face pomenirea minunii Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbavit pe crestinii ce posteau, de la spurcarea cu jertfe idolesti, pusa la cale de imparatul Iulian Apostatul (361-363). Minunea este totodata si un fel de incheiere a saptamanii de nevointa, aratandu-ne ca prin post si rugaciune se zadarnicesc toate uneltirile vrajmasilor celor vazuti si nevazuti caci cu noi este Dumnezeu si nimeni nu poate sta im¬potriva noastra.Imparatul Iulian Apostatul vrea sa strice postul creștinilorMinunea descoperirii colivei, de catre Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron s-a facut astfel: imparatul Iulian Apostatul, aducandu-si aminte, ca in saptamana intai a marelui post, crestinii țin post aspru, a vrut sa spurce alimentele intregii cetati cu sangele de la jertfele idolilor. Atunci, a chemat pe eparhul cetatii si i-a zis: Asculta, eparhule, zeii cei mari mi-au adus aminte ca crestinii nazarineni si galileeni nu ne asculta bine, ci ne fac rau. Sa facem si noi ceva ca sa ne asculte de sila. Porunceste sa nu se vanda in cetate alta mancare decat numai cele imparatesti, dar acestea sa fie imbibate cu sangele jertfelor, caci asa facand, se vor impartasi crestinii cu sila si ni se vor supune. Dar acestea sa se faca pe ascuns, ca sa nu stie crestinii si sa se pazeasca .Coliva, mancarea ce ii salveaza pe saraciPorunca imparatului a fost implinita intocmai, dar Dumnezeu nu a ingaduit ca cei ce il iubeau sa se spurce, mancand din sangele jertfelor și a trimis la Eudoxie, care era pe atunci Arhiepiscop al Constantinopolului, peSfantul Marele Mucenic Teodor Tiron. Acesta, venind la arhiereu, i-a zis astfel: Degraba sculandu-te, sa aduni turma lui Hristos si sa poruncesti cu tarie ca nimeni sa nu manance bucatele si bauturile cele ce se vand in targ, caci toate sunt intinate cu sange din jertfele idolesti, dupa porunca paganului imparat . La auzul acestei porunci, știind ca nu toți locuitorii orașului aveau hrana depozitata, mai ales cei saraci și ca imposibilitatea de a cumpara din piața ar fi dus la infometarea lor, arhiereul a intrebat: Cum s-ar putea ca cei saraci sa nu cumpere bucate din targ? Atunci i-a grait Sfantul: Sa li se dea coliva si se va mangaia neajunsul lor . Coliva, dupa lamurirea Sfantului Teodor, era denumirea data graului fiert, in regiunea sa natala, Evhaita.Eudoxie, sculandu-se indata, a adunat toți creștinii si le-a spus ceea ce a vazut si a auzit. Deci, facand coliva, a ferit turma lui Hristos nevatamata de vicleșugul imparatului. Nimeni n-a cumparat din alimentele imparatesti, incat toate s-au stricat in saptamana aceea si au fost aruncate in mare. Paganul imparat, vazand ca planul lui a fost descoperit, a poruncit sa fie puse din nou spre vanzare alimentele obișnuite. Iar poporul lui Hristos, sfarsindu-se saptamana intai a marelui post, in sambata aceea a facut pomenirea Sfantului Mucenic Teodor, cu coliva, multumind lui Dumnezeu si cinstindu-l pe sfantul Sau, Teodor.Coliva, simbol al invierii trupurilorPomenirea Sfantului Teodor, din prima sambata a Postului Mare, consfințita in Sinod, pe vremea Arhiepiscopului Nectarie al Constantinopolului (381-397), a fost corelata cu pregatirea colivei, in amintirea minunii. De atunci, coliva a fost asociata cu pomenirea morților, in nadejdea invierii. Se poate vorbi astazi despre o semnificație teologica explicita a colivei, element nelipsit la slujba parastasului și a inmormantarii, așa cum spune Parintele Ene Braniște, aceea de expresie materiala a credinței noastre in nemurire și inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Domnul insuși le-a infațișat ca simboluri ale invierii trupurilor: dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invie apoi intru nestricaciune (Ioan 12, 24 si I Corinteni 15 ,36-42).Comemorarea mucenicului Teodor Tiron intr-o sambata, in mod normal consacrata memoriei colective a sfintilor si a martirilor apare, asadar, drept o incununare a acesteia, inscriindu-se ca un fel de concluzie a seriei celor trei sambete festive: Sambata Mortilor, Sambata Ascetilor si Sambata Sfantului Teodor. Pe de alta parte, celelalte sambete din Postul Mare nu vor cuprinde comemorari deosebite, sarbatoarea colivelor ingaduind astfel evidentierea caracterului privilegiat al primei saptamani. La incheierea acesteia din urma, adunarea mucenicilor, reprezentata de Sfantul Teodor, se alatura, asadar, prin rugaciunile si exemplele lor, eforturilor intreprinse de credinciosi, pentru a-i ajuta pe calea ce le ramane de parcurs in saptamanile urmatoare.(Articol publicat pe site-ul doxologia.ro sub semnatura lui Ioan-Lucian Radu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 559

Id: 29364

Data: Mar 22, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar