In decursul veacurilor, traditia crestina a modelat si a transmis din generatie in generatie o impresionanta si tulburatoare istorie, a lemnului din care a fost facuta Sfanta Cruce, unul dintre primele simboluri ale credintei in mantuitoarea Jertfa a lui Iisus, gratie careia am redevenit fiii si mostenitorii Imparatiei lui Dumnezeu. Aceasta istorie este astazi mai putin cunoscuta. Ramane insa importanta pentru ca dezvaluie, deopotriva, interesul si credinta crestinului simplu care, de-a lungul vremii, nu a incetat sa caute si sa-si raporteze existenta la momentul fundamental care a schimbat cursul istoriei: moartea pe cruce si Invierea Domnului.Descoperirea Crucii rastigniriiDupa moartea si Invierea Domnului, ucenicii Lui au ingropat lemnul crucii, stropit de dumnezeiescul sange, la poalele Golgotei. In alta varianta a acestui episod, se spune ca soldatii romani care L-au rastignit pe Iisus, dupa punerea Lui in mormant, ar fi aruncat cele trei cruci intr-o cisterna sapata in piatra, din imediata apropiere a Golgotei, unde se colecta apa de ploaie necesara consumului orasului. Golgota ramasese un loc blestemat. Gunoaiele Ierusalimului au fost aruncate cu timpul acolo, in vechea cisterna, acoperind crucile. Dupa trei secole, in anul 326, imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, ajunsa la Ierusalim in cautarea Locurilor sfinte, a poruncit sa se sape in cetate. Asa s-au descoperit cele trei cruci de lemn. Crucea pe care fusese rastignit Mantuitorul a fost usor identificata, fiind singura care avea cuie batute in ea, fiindca cei doi talhari fusesera legati cu funii pe crucile lor. Pentru o mai buna verificare, crucea a fost asezata peste un mort, care a inviat si a rostit cuvinte de slava lui Dumnezeu. Aceasta este crucea despre care Sfantul Apostol Pavel scrie: Caci cuvantul crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu, caci scris este: pierde-voi intelepciunea celor intelepti si stiinta celor invatati o voi nimici. (1 Cor, 18-19).Sfanta Elena, asa cum ne spun Ambrozie, Rufinus si alti Parinti si scriitori bisericesti, a trimis acasa, fiului ei Constantin, un fragment din lemnul Sfintei Cruci si doua cuie din cele in care fusese pironit Domnul, unul dintre ele fiind ulterior incastrat intr-o diadema. Crucea descoperita pe Golgota a fost pusa in Bazilica Sfanta Cruce din Ierusalim, zidita de imparateasa. Tot acolo au mai fost depuse un cui si placa pe care Pilat pusese sa se scrie INRI. In fata bazilicii, a fost inaltata o cruce de metal, pe care imparatul Teodosie al II -lea a acoperit-o cu aur si diamante in anul 417. Asa cum spune si pelerina crestina Egeria (sec. al IV-lea), in Biserica din Ierusalim, sfintita in ziua de 13 septembrie, a fost depusa spre pastrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperita de putina vreme de Sfanta Elena. Dar sarbatoarea liturgica a Inaltarii Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai tarziu, pe 14 Septembrie, cand a fost aratata multimii, din amvonul Bisericii Sfantului Mormant, de catre Macarie, episcopul Ierusalimului.Inceputul cultului public si oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut in anul 335, cu ocazia sfintirii bisericii zidite de imparatul Constantin cel Mare, la propunerea imparatesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului si al ingroparii Mantuitorului Iisus, cunoscuta ca Biserica a Sfantului Mormant, sau Martirion/Martyrium, iar mai tarziu Ad Crucem.Crucea rastignirii, luata ca prada de razboi de catre persiIstoria Sfintei Cruci, dupa evenimentul pomenit mai sus, este insa una zbuciumata. Multe date nu concorda, fiind foarte greu de stabilit cu exactitate adevarul. Surse catolice sustin ca, dupa aproape trei veacuri, in anul 615, racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost luata ca prada de razboi de catre persii care au invadat si au cucerit Ierusalimul, sub condu-cerea lui Cosroe Parviz, si dusa la Ctesifon. Dupa 14 ani, imparatul Heraclie al Bizantului a readus-o la Ierusalim, depunand-o, in anul 629, cu mare cinste, in Biserica Sfantului Mormant. La 14 septembrie 630, Patriarhul Zaharia a inaltat-o in vazul credinciosilor.In anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (si inapoi) intr-o procesiune solemna, a carei amintire s-a pastrat pana astazi in cultul bizantin al sarbatorii din 14 Septembrie.Crucea Domnului, pierduta si regasitaAceleasi surse catolice sustin ca urmele acestei parti din Cruce s-au pierdut definitiv. Relicva, ascunsa in 1009, redescoperita si reasezata in Biserica Sfantului Mormant in 1099 de cruciati, a cazut in 1187 in mainile lui Salladin, pe campul de batalie de la Hattin, unde fusese adusa de episcopul Betleemului, la porunca regelui Ierusalimului, din sfanta relicva ramanand doar bucatile trimise de Sfanta Elena la Constantinopol si la Roma. In acest al doilea caz, fragmentul din Sfanta Cruce, pastrat in capela Pharos a palatului imperial de pe malul Bosforului, si celelalte relicve ale Patimilor care se aflau aici au fost achizitionate intre 1241 si 1242 de catre regele Frantei, Ludovic al IX-lea, de la imparatul latin de Constantinopol. Lemnul Sfintei Cruci a fost depus in Sainte Chapelle, in 1248, de unde a disparut in timpul Revolutiei franceze. Referitor la dramatica istorie a lemnului Sfintei Cruci, parintele Gheorghe Calciu spunea: Este sigur ca, in perioada iconoclasmului, crucea a fost negata ca si icoanele. Poate ca a fost ascunsa de patriarhul Ierusalimului, eventual, descompusa in bucati spre a fi mai usor de ascuns si, apoi, scoasa din nou la iveala. Se presupune ca a fost trimisa la Constantinopol, atunci cand pericolul musulman a crescut si ca a stat acolo pana in preajma caderii Constantinopolului. Unii istorici cred ca atunci crucea a fost desfacuta in bucati mai mici si trimisa diferitelor patriarhii, spre salvarea ei. In felul acesta, cei care duceau bucatile de cruce puteau trece prin controlul musulman fara pericol. Dar, chiar daca astazi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul ei reprezentat in multiple forme ramane ca semn al mortii si Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, spre care martirii isi atinteau ochii in timpul suferintei si mureau fericiti. Crucea evoca patima mantuitoare pentru lume a lui Iisus. In ea se recapituleaza intreaga Lui viata.Astazi, fragmente din lemnul Sfintei Cruci se afla la Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria, in Grecia, Muntele Athos, Venetia, in Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela La Vraie-Croix din Morbihan, Bretania; Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul Sfanta Cruce din Liege), Spania (Santo Toribio de Liébana) precum si in alte biserici si manastiri crestine din lume. Cea mai mare bucata din Sfanta Cruce este pastrata la Manastirea Xiropotamou, din Sfantul Munte Athos. In 1992, aceasta sfanta relicva a fost adusa pentru cateva saptamani si in tara noastra. In 2004, cu prilejul praznicului Sfintei Parascheva, a fost adus la Iasi, prin grija Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, mitropolit la vremea aceea al Moldovei si Bucovinei, fragmentul din Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos care se pastreaza in Manastirea Panaghia Soumela din Veria - Grecia.Sarbatorile Crucii mantuitoareIn afara de Inaltarea Sfintei Cruci, praznuita la 14 Septembrie, se mai celebreaza, la 1 August, Scoaterea Sfintei Cruci, sarbatoare ce provine dintr-o randuiala mai veche a Bisericii din Constantinopol. La aceasta data, era scoasa din paraclisul palatului imparatesc si purtata, cu sobor si alai de sarbatoare, la Biserica Sfanta Sofia, o particica din lemnul Sfintei Cruci. Aici ramanea pentru a fi venerata pana la 14 august, cand era readusa in palat.Sarbatoarea se oficia in amintirea aratarii semnului Sfintei Cruci la biruinta imparatului Constantin asupra lui Maxentiu, la podul Milvius, de pe Tibru, in anul 312, precum si in amintirea descoperiri lemnului Crucii la Ierusalim.O alta traditie spune ca sarbatoarea aceasta este legata de biruinta credinciosului imparat Manuil Comnenul (1143-1180) asupra turcilor, cu puterea Cinstitei Cruci a Domnului.Multi ani, fragmente din Crucea Mantuitorului s-au pastrat la Sfanta Sofia, intr-o racla de pret, asezate intr-un dulap in partea de nord, aproape de Sfantul Altar. In ultimele trei zile din Saptamana Patimilor, era expusa pe un altar de aur, pentru a fi venerata vinerea de catre imparateasa si femeile din suita sa, iar sambata de catre patriarh si cler.Dupa oficializarea cultului crestin, in veacul al IV-lea, in ziua de Pasti, pelerini din lumea intreaga veneau la Ierusalim pentru a retrai momentele dramatice indurate de Mantuitorul, deoarece aici se pastrau relicve sfinte legate de patimi, printre care se afla si Sfanta Cruce, cu tablita de deasupra. Astazi, la Slujba Prohodului de la Ierusalim, din Vinerea Mare, cortegiul arhiereilor imbracati in negru este deschis de episcopii care duc Sfanta Cruce, in care se afla incrustat lemn din Crucea Mantuitorului, cel mai de pret odor ramas lumii din timpul Patimilor lui Hristos.O alta sarbatoare dedicata Sfintei Cruci este si aceasta duminica, a treia din Postul Mare. Imparatul Bizantului si inaltii demnitari cinsteau Sfanta Cruce la Biserica Maicii Domnului de langa Fanar, unde se pastrau mai multe relicve ale Patimilor Mantuitorului. (articol realizat de Dumitru Manolache, publicat in Ziarul Lumina de Duminica din data de 7 martie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 989

Id: 4947

Data: Mar 6, 2010

Imagine: