La nivelul teologiei rasaritene exista o tensiune intre istorie si eshatologie care s-a manifestat si prin diferitele traditii interpretative ale textelor sfinte. Minunea Schimbarii la Fata a Domnului este considerata din prisma traditiei isihaste ca prototipul vederii lui Dumnezeu si al experientei luminii dumnezeiesti, iar din perspectiva istorica, ea trimite la venirea intru slava a Fiului lui Dumnezeu de la sfarsitul veacurilor. Pentru a ilustra aceste doua directii am recurs la scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur ca exponent al directiei istorico-bisericesti si ale Sfantului Grigorie Palama, exponent al isihasmului. Schimbarea la Fata a Domnului este consemnata de evanghelistii sinoptici (Matei, Marcu, Luca) si este plasata de toti cu ceva vreme inainte de intrarea Domnului in Ierusalim. Martorii minunii au fost Apostolii Petru, Ioan si Iacov, iar dupa informatia Sfantului Luca ca ucenicii erau ingreuiati de somn, se pare ca Schimbarea la Fata a Domnului a avut loc noaptea. De aceea se poate face o legatura, din pricina momentului la care a avut loc si a perplexitatii ucenicilor, cu prinderea din Gradina Ghetsimani si chiar cu Invierea Domnului. Informatiile evanghelistilor sunt simple. Toti consemneaza ca Hristos S-a schimbat la fata inaintea ucenicilor: Şi a fost ca pe cand se ruga, infatisarea fetei Sale a devenit alta si imbracamintea Lui alba stralucind. Şi iata, doi barbati vorbeau cu El, acestia erau Moise si Ilie (Luca 9, 29-30). Pentru Sfantul Ioan Gura de Aur minunea de pe muntele Tabor este semnul dovedirii dumnezeirii Mantuitorului Iisus Hristos, dar si a legaturii sale cu legea si cu proorocii Vechiului Testament, reprezentati de Moise si Ilie. Unii oameni ziceau ca Hristos este Ilie, altii ca este Ieremia sau altul din proorocii cei vechi, de aceea a trebuit sa se arate langa Hristos cei mai insemnati dintre trimisii dumnezeiesti ai Vechiului Testament, spre a arata ce deosebire mare este intre Domnul si slujitorii Sai, si pentru ca Petru, cu dreptate, sa poata avea lauda de la Domnul cand L-a numit Fiu al lui Dumnezeu, arata Sfantul Ioan. Apararea in fata acuzelor fariseilorPrezenta celor doi sfinti alaturi de Hristos vine sa arate, in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur, ca Hristos nu putea fi vinovat de acuzele care ii erau aduse de farisei: ca nu pazeste sambata (Ioan 9, 16) si ca este hulitor de Dumnezeu (Ioan 10, 33). Moise a dat Legea, iar iudeii trebuiau sa taca aici, ca Moise n-ar fi trecut cu vederea ca aceasta sa fie incalcata si, desigur, n-ar fi aratat stima calcatorului Legii si vrajmasului Datatorului de Lege. De asemenea, ei trebuiau sa stie ca Ilie, acest ravnitor pentru cinstea lui Dumnezeu, nu s-ar fi aratat la chemarea lui Hristos daca Acesta S-ar fi ridicat impotriva lui Dumnezeu si cu nedreptate S-ar fi numit pe Sine Dumnezeu si deopotriva cu Tatal. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca langa Hristos s-au aratat Moise si Ilie pentru a arata ca Hristos este stapanul vietii si al mortii, iar norul luminos care ii invaluia pe ucenici si glasul Tatalui din nor sunt o intarire a dumnezeirii Mantuitorului Hristos, care a fost marturisita mai inainte de Schimbarea la Fata de Petru la Cezareea lui Filip (Matei 16, 16). Cand Domnul ingrozeste, Se arata in nor intunecat, precum s-a intamplat in Sinai, aici El insa n-a voit sa ingrozeasca, ci sa invete, de aceea norul era luminos. Tatal a strigat: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit». Ca sa nu se poata cineva indoi despre cine este vorba, Moise si Ilie s-au facut nevazuti cand s-a sfarsit glasul acela. Dar ce a voit Domnul sa zica prin acele cuvinte? Daca Acesta este Fiul Meu Cel iubit, nu te teme, o, Petre, ca tu cunosti puterea Lui si esti convins ca El iarasi va invia! Daca tu nu stii aceasta, apoi imbarbateaza-te pentru glasul Tatalui, caci daca Dumnezeu este puternic, precum si este cu adevarat, apoi dovedit este ca si Fiul este puternic precum Tatal. Daca El este Fiul Cel iubit, nu te teme, caci nimeni nu paraseste pe cel iubit. Nu te teme, caci daca si tu iubesti pe Domnul foarte mult, Dumnezeu Tatal Il iubeste si mai mult. «Intru Dansul am binevoit», zice Dumnezeu Tatal. Nu Il iubeste doar pentru ca L-a nascut, ci si pentru ca El este intru totul deopotriva cu Tatal si de aceeasi voie, explica Sfantul Ioan Gura de Aur. La sfarsitul veacurilor, El va veni intru deplina stralucire a TataluiSfantul Ioan Gura de Aur este preocupat in cuvantul sau la Schimbarea la Fata de felul cum a trebuit sa inteleaga apostolii martori semnificatia acestui eveniment pe care il pune in legatura cu intreaga istorie a mantuirii din Vechiul Testament, dar si cea care urmeaza dupa momentul de pe Tabor, in special Patimirile si Invierea Domnului. Sfantul Ioan afirma ca vederea slavei lui Dumnezeu o va avea fiecare om la sfarsitul lumii, cand Domnul va veni intru slava sa judece viii si mortii. Desigur, fericiti au fost cei trei Apostoli care au vazut pe Domnul stralucind pe munte. Dar si noi, numai daca vom voi, putem sa vedem pe Iisus stralucit, nu ca dansii pe munte, ci inca si mai stralucit. Atunci, fiind cu ucenicii Sai, S-a aratat numai intr-o astfel de stralucire pe cat ei suportau, dar la sfarsitul veacurilor, El va veni intru deplina stralucire a Tatalui si inconjurat nu numai de Moise si Ilie, ci si de nenumarata ostire a ingerilor, a arhanghelilor si a heruvimilor, spune parintele Bisericii.Experienta luminii taborice in traditia isihastaIn viziunea Sfantului Grigorie Palama, Schimbarea la Fata a Domnului este inceputul indumnezeirii firii umane prin experienta luminii dumnezeiesti sau a harului sfintitor si indumnezeitor. Hristos deschide ochii Apostolilor Sai, iar acestia, cu privirea transfigurata de puterea Duhului Sfant, vazura lumina dumnezeiasca indisociabil unita cu trupul Sau. Fura deci ei insisi schimbati la fata si primira puterea de a vedea si cunoaste schimbarea survenita in natura noastra, datorate unirii sale cu Cuvantul. Unirea ipostatica a naturii umane cu firea dumnezeiasca in persoana Fiului lui Dumnezeu arata ca Trupul lui Hristos este punctul de iradiere al harului si al luminii dumnezeiesti, fara ca acesta sa fie desfiintat. Pentru Sfantul Grigorie Palama, lumina inteligibila si harul lui Dumnezeu pot fi experimentate de cel care se preocupa cu isihie inca pe cand se afla in trup in aceasta viata. Lumina de pe Tabor reprezinta energiile dumnezeiesti necreate care izvorasc din Fiinta inaccesibila a Sfintei Treimi si care indumnezeiesc natura umana. Sfantul Grigorie Palama arata ca experienta luminii taborice ca traire eshatologica a sfinteniei si iubirii lui Dumnezeu nu se realizeaza numai la sfarsitul veacurilor, ci se implineste in interiorul istoriei ca pregustare a darurilor viitoare. Doamne, nu ma lasa sa ma intorc in lume, in viata cea plina de suferintaExperienta personala a luminii dumnezeiesti se poate vedea in marturiile parintilor duhovnicesti imbunatatiti, care exprima lumina dumnezeiasca sub forma unei bucurii nepamantesti si a unei dulceti care umplu toata fiinta umana. Redam in continuare marturia monahului Gheron Iosif Isihastul, traitor in Sfantul Munte Athos, trecut la Domnul in 1959. Şi intr-o buna zi am avut mai multe trairi duhovnicesti. Toata ziua plansesem cu lacrimi amare, iar spre seara, cam pe la apusul soarelui, ma odihneam si eram epuizat dupa varsarea atator lacrimi. Ma uitam la Biserica Schimbarii la Fata din varful muntelui si, sfarsit de oboseala, il chemam pe Domnul in rugaciune. Şi deodata, parca un vant tare s-a starnit, batand in directia mea. Dintr-odata, sufletul mi s-a umplut de o mireasma de nedescris, iar inima a inceput sa rosteasca rugaciunea lui Iisus de la sine, ca un ceasornic. M-am ridicat atunci, plin de har si de o imensa bucurie, si am intrat in chilie, iar aplecandu-mi barbia in piept, am inceput a rosti rugaciunea. Şi de-abia am spus-o de cateva ori, ca am avut o minunata contemplare a lui Dumnezeu. Desi eram in chilie cu usa inchisa, parca ma aflam in cer, intr-un loc minunat, intr-o deplina pace si liniste sufleteasca. Odihna deplina. Ma gandeam doar atat: Doamne, nu ma lasa sa ma intorc in lume, in viata cea plina de suferinta, ci lasa-ma sa raman aici. Apoi dupa ce m-am odihnit dupa voia Domnului, mi-am revenit in sine, aflandu-ma iar in pestera. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 6 august 2013, semnat de Marius Nedelcu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 540

Id: 32930

Data: Aug 6, 2013

Imagine: