Nicolae Ivan s-a dovedit, indeosebi in cei 16 ani de nou ctitor al istoricei Eparhii a Clujului, perioada de varf a vietii sale, un om harnic si destoinic, implicat in problemele bisericesti, culturale si nationale ale poporului roman. A mers pe urmele marelui mitropolit Andrei Şaguna, organizand exemplar, din temelii, reinviata Episcopie a Clujului, in tronul careia a fost instalat acum 90 de ani. Marturie stau numeroasele achizitii de la sediul eparhial, in frunte cu Palatul Episcopal, mareata Catedrala din Cluj, ca si bisericile ridicate aproape in toate orasele de pe teritoriul eparhiei, cladite in timpul si sub indrumarea ierarhului 'institutional', cum l-a numit profesorul Ioan Lupas.Episcopul Nicolae Ivan s-a nascut in localitatea Aciliu, din judetul Sibiu, in data de 17 mai 1855. Localitatea Aciliu a intrat in istoria bisericeasca si romaneasca pentru prima data, prin preotul Ioan. Luptator impotriva actului unirii cu Biserica Romei, preotul Ioan din Aciliu a strabatut satele din sudul Ardealului, protestand in diferite intruniri fata de dezbinarea religioasa a romanilor. Apoi, peste 100 de ani, Aciliu da alt mare om, pe viitorul episcop Nicolae Ivan. S-a nascut din parintii Ioan Ivan si Maria, 'tarani cu frica lui Dumnezeu, oameni casnici, crutatori si de o proverbiala cinste si onorabilitate in tot tinutul', dupa cum marturiseste el in autobiografia sa. Copilul Nicolae urmeaza primii doi ani de scoala in Aciliu, iar apoi, in anul 1863, trece la scoala din Salistea Sibiului. Dupa terminarea scolii primare, lucreaza la o pravalie de textile din Sibiu. Neavand bani pentru inscrierea la liceu, fratele mai mare Ioan il ajuta, suportand o parte din cheltuielile intretinerii la Liceul de Stat din Sibiu, unde a luat examenul de bacalaureat la 28 iunie 1874, cu calificativul foarte bine. Se inscrie apoi la Seminarul Teologic 'Andreian' din Sibiu, pe care il absolva trei ani mai tarziu, in anul 1877. Din acel an a fost ales invatator in Saliste, unde a ramas pana in anul 1884, facand servicii pretioase invatamantului primar confesional. La 12 februarie 1880 se casatoreste cu tanara Maria Jech, fiica notarului din Nocrich, nasii fiindu-i asesorul consistorial Zaharia Boiu si sotia. Intre timp, ia examenul de calificare preoteasca, fiind hirotonit diacon, la data de 26 octombrie 1880, de catre mitropolitul Miron Romanul, pentru trebuintele generale ale arhiepiscopiei.Bucuria tanarului diacon si invatator de a avea o fetita - Veturia Maria, este de scurta durata, fiindca peste 9 zile, la 24 februarie, sotia moare in febra puerperala. In autobiografia sa, Nicolae Ivan spune, intre altele, despre aceasta grea incercare: 'De n-as fi avut aceasta copila, Dumnezeu stie ce s-ar fi ales de mine. Ea m-a otelit in puteri, dorul de a-i da ei crestere si a-i asigura viitorul m-a impins la lucru, la crutare si la o viata cat se poate de modesta'. Fiica sa va fi mai tarziu sotia protopopului dr. Ioan Stroia, care ulterior a devenit episcop militar. In ziua de 26 octombrie este hirotonit preot si duhovnic la penitenciarul de stat din Aiud, fiind in acelasi timp si catehet la gimnaziul din acest oras.Redactor, protopop la Alba Iulia, asesor consistorialCu data de 1 octombrie 1890 este numit responsabil la 'Telegraful Roman', gazeta primind o viata noua, incepand sa fie mai bogata si mai variata. In anul 1892 a fost ales protopop la Alba Iulia, calitate in care a dat o sanatoasa indrumare a vietii bisericesti si nationale, iar apoi, in 1897, a fost ales asesor consistorial si referent al sectiei canonice. In aceasta perioada a realizat o prodigioasa activitate, avand un cuvant in ridicarea Catedralei mitropolitane din Sibiu, vila mitropolitana, noua cladire a Academiei Andreiene si altele. La calitatea de asesor i s-a mai adaugat si aceea de profesor de religie pentru elevii ortodocsi din clasele superioare ale Liceului de Stat din Sibiu. Aici a remarcat el pe trei dintre elevii romani, Octavian Goga, Ioan Lupas si Onisifor Ghibu, pe care i-a sprijinit pe tot timpul anilor de studii universitare si a intrarii lor in viata publica. Intre ei s-a stabilit mai tarziu o stransa prietenie, bazata pe stima si respect. Pe langa activitatea sa bisericeasca a luat parte la toate manifestarile sociale, culturale, economice si politice ale timpului sau. Intre anii 1906 si 1918 a fost vicepresedinte al Partidului National Roman din Ardeal.Ctitor al Eparhiei ClujuluiIncepand cu data de 16 februarie 1919, viata viitorului episcop Nicolae Ivan incepe sa ia o alta turnura. Din aceasta zi, asesorul Nicolae Ivan a initiat reinfiintarea Episcopiei Ortodoxe din Cluj. Astfel, in fata Consiliului Arhiepiscopiei din Sibiu, el afirma: 'Partile din nordul arhidiecezei au fost copilul master al bisericii noastre. Aici, rar a pus piciorul un arhiepiscop, rar s-a vazut fata bisericeasca din clerul inalt sa faca vizitatii canonice..., aici sunt analfabetii cei mai multi, scolile sunt neglijate, invatatorii sunt putini si prozelitismul aici a facut cele mai mari ravagii...' In septembrie 1919 a intrat in tagma monahala, fiind hirotonit protosinghel, iar in 20 ianuarie 1920 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Primul sinod eparhial de la Cluj, prezidat de mitropolitul Nicolae Balan, il alege cu 31 de voturi, fata de 26 de voturi cat a avut contracandidatul sau, profesorul dr. Pavel Rosca, episcop al Clujului. A fost hirotonit in Catedrala mitropolitana din Sibiu, la data de 21 noiembrie 1921, de catre mitropolitul dr. Nicolae Balan, impreuna cu episcopii Ioan I. Papp de la Arad, dr. Iosif Badescu al Caransebesului, Roman Ciorogariu al Oradiei si arhiereul titular dr. Ilarion Puscariu. Instalarea sa in scaunul vladicesc a fost savarsita in data de 6 decembrie 1921, la sarbatoarea ocrotitorului sau, Sfantul Ierarh Nicolae. Actul instalarii a fost savarsit de catre episcopul Roman Ciorogariu, ca delegat al mitropolitului, de fata fiind si reprezentantul ministrului cultelor, dr. Moise Ienciu. Ministrul cultelor, Octavian Goga, nu a putut fi prezent, fiindca guvernul din care facea parte isi daduse tocmai atunci demisia, dar i-a scris ca, neputand lua parte, in calitate de ministru, la instalarea 'in postul pentru a carei creare mi-am dat si eu toate straduintele', asigurandu-l ca 'mi-a ramas nestirbita dragostea de vechi prieten, pe care o trimit intreaga la Cluj cu acest prilej, dorindu-ti ca, in marea slujba pe care o ocupi astazi, sa asterni tot atata energie...'. Nicolae Ivan a fost caracterizat de o neastamparata sete de creatie. La venirea sa in Cluj, consistoriul noii episcopii nu avea decat o masa, doua scaune, un dulap, un maldar de acte si doi modesti functionari, iar ca lacas de rugaciune, o smerita bisericuta ce infatisa vitregia trecutului nostru romanesc.'Ostasul Domnului', 'Ziditorul de biserici'Prin forta sa de munca nesecata, noul si intaiul episcop a achizitionat o impozanta cladire pentru resedinta episcopala, in jurul careia a creat o serie de institutii bisericesti de mare valoare culturala si nationala. Pentru Consiliul Eparhial a ales preoti bine pregatiti, iar pentru buna formare a viitorilor a infiintat Academia Teologica (1924), iar cu un an inainte, organul eparhial 'Renasterea', iar ca o coroana a tuturor ostenelilor sale a ridicat monumentala catedrala din centrul Clujului (1921-1933). Intr-un articol din ziarul 'Neamul Romanesc' din 7 martie 1929, istoricul Nicolae Iorga aprecia titanica munca a episcopului Nicolae cu urmatoarele: 'El nu traieste decat pentru averea diecesei lui si pentru lacasul de inchinare al Bisericii lui... lucreaza asa cum ii este faptura, stransa si indaratnica'. In anul 1930 i s-au adus nenumarate cuvinte de apreciere in presa vremii, fiind considerat 'o minune' pentru ceea ce infaptuise, a fost numit 'mesterul Manole al acestor veacuri de inertie si suferinta obsteasca'. Cu prilejul sfintirii Catedralei din Cluj i s-au adus cuvinte de inalta apreciere: 'Ostasul Domnului', 'Ziditorul de biserici', 'Ctitorul'. Episcopul Nicolae Ivan a inchis ochii la 3 februarie 1936, fiind asezat in cripta construita de el sub altarul catedralei, dupa cum ne informeaza 'Ziarul Lumina'.Ziarul 'Patria' din 9 octombrie 1931 afirma: 'Cand il intalnesti... descoperirea echivaleaza cu o adevarata revelatie... Nu mai vorbim apoi de acea calda si invaluitoare dragoste de romanime...'. Pe prieteni i-a ales 'dupa o indelungata framantare sufleteasca', pe adversari 'i-a domolit prin duhul blandetelor, i-a dezarmat prin rabdare crestineasca, transformandu-i, in mod miraculos aproape, in sprijinitori pocaiti ai sfantului altar strabun'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 715

Id: 12570

Data: Mar 25, 2011

Imagine: