Sfantul Grigorie, episcopul Nissei, a fost cinstit sambata, 9 ianuarie, si duminica, 10 ianuarie, la Biserica Domnita Balasa din Capitala. Avand in vedere ca aici se afla moastele Sfantului Grigorie, ocrotitorul sfantului lacas, inca de sambata seara, dupa slujba Vecerniei, acestea au fost purtate in procesiune in jurul bisericii. Astazi, inainte de inceperea Sfintei Liturghii, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a sfintit pictura bisericii, recent restaurata, informeaza editia de maine a cotidianului Ziarul Lumina .Curtea bisericii forfotea de credinciosi, sambata seara, inca inainte sa inceapa slujba Vecerniei. Credinciosii il asteptau pe PS Ciprian Campineanul, Episcop-Vicar Patriarhal. Acesta a savarsit slujba Vecerniei si a Litiei, dupa care, alaturi de 20 de preoti si diaconi, a mers in procesiune cu moastele Sfantului Grigorie de Nissa, in jurul bisericii vechi de peste 120 de ani. Atmosfera de rugaciune a fost intregita de glasurile psaltilor - intrerupti din cand in cand de ecteniile preotilor -, dar si de lumanarile credinciosilor care licureau in intunericul din curtea bisericii. Acestia nu au plecat la casele lor inainte de a saruta moastele renumitului teolog, care a trait in secolul al IV-lea. Moastele Sfantului Grigorie de Nissa se afla la Biserica Domnita Balasa din Capitala de aproximativ 40 de ani, iar relicvariul cu sfintele odoare dateaza din anul 1792, dupa cum a spus PS Ciprian Campineanul, in cuvantul rostit.Astazi dimineata, Biserica Domnita Balasa a primit binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, care a resfintit pictura recent restaurata, dupa care a oficiat Sfanta Liturghie impreuna cu PS Ciprian Campineanul, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi. In cadrul slujbei a fost hirotonit intru diacon Sorin-Eusebiu Argintariu. Pocainta la care ne cheama Iisus Hristos este o invitatie la innoirea vietiiCuvantul Preafericirii Sale, rostit dupa citirea Sfintei Evanghelii de la Matei cap.4, 12-17, care relateaza inceputul activitatii de propovaduire a Mantuitorului, s-a concentrat pe talmacirea sensurilor duhovnicesti pe care le descopera pocainta, precum si pe interpretarea versetului 16: Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit.Evanghelia arata mai intai ca Sfantul Ioan Botezatorul - care L-a marturisit pe Hristos ca fiind Mesia, trimis de Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu - a fost intemnitat. Intemnitarea a premers mortii sale violente, martirice, el fiind decapitat. Cu aceasta, Evanghelia arata incheierea activitatii de prezentare publica a lui Iisus din Nazaret de catre Ioan. Daca Iisus din Nazaret ar fi fost prezentat de cineva necunoscut de popor, nu ar fi avut o credibilitate suficienta. Ioan era pretuit de popor pentru viata sa sfanta, ascetica, dar si pentru credinta sa puternica si pentru curajul sau de a vesti voia lui Dumnezeu privind indreptarea oamenilor. Toata predica si lucrarea publica a Sfantului Ioan Botezatorul a fost una care indeamna la pocainta: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor, la care adauga: Faceti fapte vrednice de pocainta!.Parintele Patriarh a evidentiat in cuvantul sau ca Sfantul Ioan Botezatorul este primul mare Dascal al pocaintei, ca schimbare a felului de a gandi, de a vorbi si de a faptui. Modului de viata rau ii spune el Nu! si indeamna la viata potrivit voii lui Dumnezeu. Acest program de binevestire a imparatiei lui Dumnezeu s-a apropiat pentru ca Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic S-a facut om si a locuit printre oameni. Predica Sfantului Ioan Botezatorul este preluata de Mantuitorul Iisus Hristos pentru a arata Domnul ca El confirma aceasta predica, dupa cum Sfantul Ioan l-a confirmat, l-a marturisit pe Iisus ca este Mielul lui Dumnezeu Cel care ridica pacatele lumii.Despre Imparatia cerurilor nu se poate vorbi decat in stare de pocainta. Nimeni nu poate intra in Imparatia cerurilor fara pocainta. In Postul Sfintelor Pasti vedem ca usile pocaintei sunt usile Imparatiei cerurilor. Fara pocainta este cu neputinta a intra in Imparatia cerurilor, fiindca nimic necurat nu intra acolo. Singurul mod de a ne curata de pacate este prin Botezul prin apa si prin Duh Sfant, si prin botezul lacrimilor, al spovedaniei, al marturisirii pacatelor. Pocainta la care indeamna Mantuitorul Iisus Hristos este o datorie si un dar de la Dumnezeu. Este datoria de a ne intoarce la Dumnezeu, Izvorul vietii si fericirii noastre vesnice. Dar este si un dar, fiindca nu toti oamenii cultiva acest dar al pocaintei, al intoarcerii spre Dumnezeu. Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna la pocainta de bunavoie, nu de nevoie. Nu de teama pedepselor, ci din dragoste pentru Hristos. Pentru Dumnezeu trebuie sa ne pocaim. Sa ne para rau ca noi, cei creati dupa chipul lui Dumnezeu, nu suntem buni, nu suntem milostivi. Pocainta la care ne cheama Mantuitorul Iisus Hristos nu este una facuta cu presiune, cu amenintare. Hristos nu a spus: Pocaiti-va ca o sa va pedepsim sau Pocaiti-va ca vine sfarsitul lumii, ci zice: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor, pregatiti-va, ca s-a gatit voua fericire si viata vesnica. Pocainta la care ne cheama Iisus Hristos este o invitatie la innoirea vietii. Este o invitatie la schimbare. Fiti buni, fiti cinstiti, fiti curati ca va apropiati de Imparatia dreptatii, a iubirii, a sfinteniei. Iar fara haina pregatita de nunta nu se poate intra in Imparatie, a subliniat in continuare Patriarhul Romaniei.Lumina mare care a rasarit neamurilor, Dumnezeu-Omul Iisus HristosEvanghelia de dupa Botezul Domnului confirma o profetie a Vechiului Testament unde se spune: Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit. Aici este o distinctie facuta de proorocul Isaia referitoare la iudeii din Galileea care convietuiau cu neamuri diferite. Poporul ales statea in intuneric in sensul ca nu a putut sa desluseasca tot ceea ce s-a spus prin prooroci, fiindca de multe ori iudeii au ucis pe prooroci, nefiind capabili sa primeasca prezenta si voia lui Dumnezeu transmisa lor.Proorocii au incercat sa aduca lumina mai multa, dar au fost adesea neascultati, neglijati, marginalizati si chiar omorati. Totusi poporul, potrivit fagaduintelor date de Dumnezeu lui Avraam si lui Moise, trebuia sa primeasca pe Mesia, Izbavitorul si Povatuitorul, cum spune proorocul Miheia.Aceasta lumina mare care se arata poporului evreu si care rasare pentru neamuri, pentru etniile diferite de cea iudaica, este Insusi Iisus Hristos. Este foarte interesanta echivalarea luminii cu Persoana. Lumina mare nu era o lumina naturala, nu era o stea in plus. Lumina mare era o Persoana neobisnuita. Era Dumnezeu-Omul. Nu era un simplu om, ci Dumnezeu-Omul. El, care a creat lumina pe care o vedem noi cu ochii trupesti ca vesmant al luminii necreate a harului Preasfintei Treimi. Lumina creata, fizica, care a aparut in ziua dintai, concentrata apoi in stele si in sori, trimite la o lumina neapusa si necreata, slava Preasfintei Treimi. Sfantul Apostol Pavel ne spune ca Dumnezeu locuieste in lumina cea neapropiata, in lumina inaccesibila care e alta decat lumina soarelui. Ea este acea lumina de la Tabor, lumina necreata, slava lui Dumnezeu care exista mai inainte de facerea lumii si care va ramane si dupa trecerea acestei lumi. Este Hristos, care intrupandu-Se aduce in lume slava Preasfintei Treimi, harul lui Dumnezeu. El este lumina mare, neobisnuita, care se arata mai intai in poporul evreu. Dar cu cateva minuni facute pentru neamuri si cateva iesiri in afara hotarelor Ţarii Sfinte, cum a fost in Tir si Sidon, Hristos a aratat ca nu a venit doar pentru poporul iudeu, ci S-a pogorat pentru toate neamurile. La sfarsitul lucrarii Sale pe pamant, inainte de Inaltarea Sa la ceruri, a zis: Mergeti si faceti ucenici din toate neamurile!. Mantuitorul Iisus Hristos este lumina. Persoana este lumina. Orice persoana in lumea aceasta poate fi o lumina. Ea poate aduce prin insasi prezenta si lucrarea ei o bogatie de sensuri in existenta. Cand persoana nu este doar una umana, ci dumnezeiasca si omeneasca, lumina este cea mai mare. Evanghelia prezinta Persoana lui Hristos ca fiind lumina pentru poporul ales si rasarit de lumina pentru celelalte popoare care sunt chemate si ele sa se impartaseasca de lumina Preasfintei Treimi prin Sfantul Botez savarsit in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, a spus in incheiere Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane.Urmasa asezamintelor brancovenestiLa finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Daniel i-a felicitat pe cei care s-au ingrijit de infrumusetarea bisericii, in fruntecu parintele paroh, Ştefan Ababei. Despre Biserica Domnita Balasa a spus ca este modelul unei bune chivernisiri a averilor materiale spre slava lui Dumnezeu. Prin aceasta biserica, s-a aratat o permanenta invitatie a romanului la evlavie, la credinta, la demnitate si la cultivarea frumusetii.Construita in 1881, la o luna dupa ce Romania a fost declarata regat, a fost ingrijita de epitropii asezamintelor brancovenesti, Nicolae Bibescu si Teodor Vacarescu, care au aratat constiinta laicatului ortodox care are misiunea de a sustine lucrarea ctitoriceasca a voievozilor, a mitropolitilor si a poporului dreptcredincios, a mai spus Preafericirea Sa.Acum, Biserica are nevoie de lucrari de curatire si poleire a iconostasului si a mobilierului, dar si de casa ei, in care locuiau preotii slujitori pana la venirea regimului comunist, care au demolat-o. Se vede ca ceva lipseste. Lipseste trapeza, casa de praznuire, sala in care preotii si credinciosii se pot aduna sa continue comuniunea cu Dumnezeu, dupa Liturghie, pentru o agapa de filantropie si de fratietate.Noi, impreuna cu PS Ciprian Campineanul si cu parintele Dima Mihai, ne straduim sa obtinem in retrocedare averile asezamintelor brancovenesti. Şi scopul nostru nu este de a ne imbogati, ci de a ajuta, pentru ca averile bisericesti sunt pentru ajutorarea semenilor, sprijinirea credintei crestine, sprijinirea institutiilor Bisericii si incurajarea tinerilor crestini sa studieze sau sa ajute la randul lor pe altii. Dorim sa recuperam cat se mai poate din terenul din jurul bisericii, sau sa primim despagubiri pentru terenul luat in mod abuziv de regimul comunist, dupa ce a fost daramat spitalul brancovenesc din Bucuresti si s-au construit aceste blocuri. Patriarhul nostru a continuat spunand ca trebuie sa reconstruim un spital. Daca nu se poate aici, o sa il facem pe locul unui seminar, daramat tot de comunisti, Seminarul Nifon, din apropierea Patriarhiei. Iar acest nou asezamant medical va avea ca scop ajutorarea batranilor si bolnavilor saraci si singuri, care in timpul vietii lor au ajutat Biserica.Ca semn de pretuire pentru efortul depus, Parintele Patriarh a oferit ordinul Sfantul Voievod Ştefan cel Mare pictorului restaurator Crisan Samuila, lui Filip Margarit, cel care a ajutat la curatirea si poleirea obiectelor din altar, iar diploma de onoare Sfantul Apostol Andrei, Sidoniei Peter, din Alba Iulia, care s-a ocupat de teserea covoarelor din biserica. Pentru altarul bisericii a oferit o cruce de binecuvantare si editia sinodala a Bibliei, dar si medalia de argint aurit cu chipul Sfantului Grigorie de Nissa. (diac. George ANICULOAIE, Augustin PĂUNOIU)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 772

Id: 4019

Data: Jan 11, 2010

Imagine: