La manastirea Piatra Taieturii din Panaci a fost adusa o copie a icoanei Maicii Domnului – Injunghiata de la Vatoped

Mănăstirea „Piatra Tăieturii” – Panaci, judeţul Suceava, a primit sâmbătă o copie a icoanei Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos.

Icoana, a cărei reprezentare este unică în România, a fost aşteptată în faţa primăriei Panaci, după care a fost dusă cu trăsura cu cai, pe o distanţă de 7 km, până la cota 1.700 unde se află aşezământul monastic.

© Mănăstirea Piatra Tăieturii – Panaci

„Convoiul de preoți și credincioși urmau grăbiți cea mai de preț comoară, silindu-se a urca muntele cale de șapte kilometri, în care Maica Domnului va rămâne sub chipul sfintei icoane. La poarta mănăstirii, Maica Domnului a fost întâmpinată de preoți și obștea mănăstirii, cu prapori și flori, miros de tămâie și bătăi de toacă până în mijlocul bisericii mari, unde a fost așezată, cântându-i acatistul Bunei Vestiri”.

„Momentul a continuat cu slujba privegherii, închiindu-se cu un recital de pricesne intrerpretate de părintele Marius Ciprian Pop, Larisa Nisioi, un grup de credincioase din Borșa Maramureș și de părinții care au participat la slujba privegherii”.

„Puțin peste miezul nopții, participanții sau întors fiecare la casele lor, cu bucurie și pace în suflet, dar și mai mult, cu dorința de a revenii cât mai curând la Maica Sfântă”, a declarat la Radio Trinitas Părintele Protosinghel Macarie Olărean, starețul mănăstirii.

© Mănăstirea Piatra Tăieturii – Panaci

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata”

Icoana datează din secolul al XIV-lea și se află în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în paraclisul închinat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Icoana poartă denumirea de „Înjunghiata” din cauza următoarei întâmplări, relatate pe Doxologia.ro:

„Un ierodiacon ce avea ascultarea de ecleziarh, din cauza îndatoririlor sale, ajungea cu întârziere în trapeză. Odată, a ajuns după terminarea mesei, iar bucătarul a refuzat să îi mai dea de mâncare, amintindu-i că ar fi trebuit să vină la timp dacă dorește să mănânce. Cu sufletul plin de revoltă pentru cele petrecute, diaconul a plecat mâniat în biserică şi, oprindu-se în fața icoanei Maicii Domnului, nu se gândi să o roage să îl ajute, ci i-a spus: De câtă vreme îţi slujesc? Am trudit, însă nu am cum arăta aceasta. Nu te îngrijeşti dacă am sau nu să mănânc?”.

„Apoi, el a lovit chipul Maicii Domnului cu un cuțit în obraz. Din rana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a izvorât îndată sânge, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Înfricoşat, călugărul a orbit şi a căzut în faţa icoanei, cu totul părăsit de simţuri, precum Cain, ucigaşul din vechime. El a rămas în starea aceasta vreme de trei ani. Apoi, datorită rugăciunilor stăruitoare ale stareţului şi ale călugărilor, Maica Domnului i s-a arătat stareţului şi i-a spus că diaconul este vindecat. Revenindu-și, diaconul s-a căit pentru fapta sa. Aşezându-se în faţa icoanei, a petrecut restul vieţii sale în pocăință”.

„La trei ani după plecarea din lumea aceasta, osemintele diaconului au fost dezgropate, după rânduiala athonită, descoperind trupul său descompus după rânduiala firii, însă mâna sa dreaptă a rămas neatinsă de stricăciune, fiind toată neagră. Aceasta se păstrează până astăzi, ca semn al negrăitei iubiri a Maicii Domnului pentru întreaga făptură omenească. Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Vatoped este prăznuită pe 21 ianuarie”.

Scurt istoric al mănăstirii

La început a fost un schit înfiinţat de ieromonahul Iosif Achirilei. Cum însuşi ctitorul ei mărturiseşte în istoricul mănăstirii, sfinţirea a fost făcută la 8 septembrie 1933, de Naşterea Maicii Domnului, de mitropolitul Bucovinei, Nectarie Cotlaciuc. Ieromonahul Iosif Achirilei a fost omorât la 18 octombrie 1945, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în împrejurări nedesluşite.

Viaţa monahală a continuat aici până la anul 1959, sub conducerea protosinghelilor Matei Bordoş, basarabean, între anii 1945 şi 1956, şi Doroftei Cocoş, între 1956 şi 1959. În anul 1959, mănăstirea a fost desfiinţată, prin decretul 410/1959, iar în 1962, demolată. La 1 iunie 1990, Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, a dat binecuvântare de reînfiinţare şi reconstruire a schitului.

Biserica a fost zidită exact pe locul vechii biserici de schit şi încorporează mormântul primului ctitor, ieromonahul Iosif. Are acelaşi hram ca şi schitul de la început, „Naşterea Maicii Domnului”. A fost zidit şi un paraclis, cu hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, o troiţă, în poarta de jos a mănăstirii, cu hramul „Sfântul Antonie cel Mare”, şi a fost încorporată în mănăstire stânca din vârful Muntelui Piatra Tăieturii, de la care vine şi numele locului.

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).