Într-o poienita decupata din desisul codrilor Merei, în coasta Botosanilor, departe de lume si de grijile sale, lemnul a luat chip de biserica. Mângâiate de tihna dimprejur, spalate de ploile si de zapezile a trei veacuri, bârnele sale adapostesc istoria si sufletul unui loc fara de seaman: Agafton.Patruzeci si una de trepte despart lumea noua a Agaftonului de cea veche, zamislita din lemn. Construite din grija maicii Agafia Lemne, spre pomenirea fiului sau mort în Razboiul de Independenta, scarile acestea marcheaza hotarul dintre platoul de sus al Manastirii Agafton, pe care se gaseste mândra biserica de zid de la 1838, si poienita de jos, croita de schimnicul Agaton, pe la 1700, unde a închegat prima asezare calugareasca. Aici, pe un versant luminat blând de razele furise ale soarelui, tânjind dupa umbra groasa a codrilor de pe dealul din fata, sta bisericuta ridicata de batrânul sihastru, la 1729. „Legenda spune ca Agaton, calugar la Manastirea Doamnei, din apropiere, era în cautare de bureti. A poposit pe aici, caci peste tot era codru întins. Pe locul unde se afla acum bisericuta se afla un stejar batrân. La umbra lui s-a oprit sa se odihneasca si-ar fi auzit, în vis, troparul Sfintilor Arhangheli. Asa ca a însemnat copacul si si-a pus în minte sa ridice pe acel loc o bisericuta pe care sa o aseze sub ocrotirea Arhanghelilor. Se spune ca numai din munca lui, în câtiva ani buni, a ridicat bisericuta“, povesteste maica Ambrozia Hrituc, stareta manastirii, în timp ce coborâm multimea de trepte spre lacasul de lemn. Bârnele vechi se vad de departe. Bisericuta pare îmbaiata în lumina, caci soarele de septembrie înca trimite cu darnicie sclipiri molatice scapatate de la hotarul cu vara.Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 617

Id: 38951

Data: Mar 19, 2014

Imagine: