Asezata in nordul Dobrogei, in apropiere de Manastirile Saon si Cocos, Manastirea Celic-Dere este astazi cel mai mare asezamant monahal din Dobrogea, numarand 60 de monahii. Numele Manastirii Celic-Dere se leaga de paraul Celic din vecinatate. Descoperindu-se acolo arme din vremuri indepartate, acestea au facut ca denumirea sa devina Celic-Dere sau paraul de otel. Manastirea isi serbeaza in fiecare an hramul la 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, cand vin mii de credinciosi din toata Dobrogea.Manastirea Celic-Dere te impresioneaza de la prima vedere. O biserica monumentala, asezata pe locul cel mai inalt din incinta manastirii, corpuri de chilii, vechile case ale maicilor (pana in 2002 manastirea avea viata idioritmica), un bogat muzeu, o moara veche de vant si multe maicute care, in pace, isi duc viata in munca si rugaciune. Aicea a fost Biserica Sfintilor Voievozi, a treia din manastire…Potrivit scrierii a doi arhimandriti, Roman Sorescu si Ieronim Motoc, manastirea a fost intemeiata in jurul anului 1840 pe locul unei vechi asezari de pustnici romani si basarabeni, in mijlocul carora se gaseau si doi calugari rusi: arhimandritul Atanasie Lisavenco si schimonahul Paisie. In urma unui incendiu care a mistuit bisericuta aflata pe coama dealului, unde astazi se afla cimitirul manastirii, calugarii iau hotararea de a se muta mai jos, construind in anul 1846 o biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un paraclis cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, care servea si ca trapeza, o clopotnita cu sase clopote si un corp de chilii. Paraclisul, arhondaricul din prelungirea acestuia si chiliile s-au prabusit in anul 1916 din pricina revarsarii paraului Celic. O troita ridicata mai tarziu aminteste: Aicea a fost Biserica Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil, a treia din Manastirea Celic-Dere, ctitorie a arhimandritului Atanasie si daramata de inundatiile din 1916. Spre aducere aminte s-a facut aceasta insemnare de arhim. Porfirie Ştefanescu in 1976 - august 1977. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului s-a daramat in urma inundatiilor din anul 1947.Cu binecuvantarea mitropolitului grec din Tulcea, Dionisie, se infiinteaza in jurul aniilor 1844-1846 si o manastire de maici, in apropierea paraului Celic. Dupa cum consemneaza staretul Sorescu, la hramul din 15 august 1846 au fost aduse din Basarabia 60 de familii de rusi, barbati, femei si copii, care au motivat, la trecerea granitei, ca vin la hramul Monastirii Cilic, Adormirea Maicii Domnului. Acestia insa au ramas pe mai departe in manastire, ceea ce i-a facut pe calugarii romani de a se muta in alte parti, la Manastirea Cocos si Manastirea Taita. Au ramas in manastire numai doi preoti romani si un diacon, intre care si arhimandritul Dositei Crihana, preot apoi la Biserica Sfantul Nicolae din Sulina.Manastirea si cele 200 de calugariteIn anul 1947 la Manastirea Celic traiau 200 de calugarite pe care le-a oprit la manastirea mama, Celic-Dere, Celicul Mare sau Celicul de Sus, condus de Atanasie si o egumena numita de el. Pentru barbati a zidit, la 2 km, un sir de chilii si o biserica modesta cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Schitul nou-infiintat, Celicul mic sau Celicul de Jos a continuat sa fie populat de calugari pana in anul 1881, cand episcopul Iosif Gheorghian stramuta pe acestia langa Balta Saon, unde se infiinteaza Schitul Saon, la Celicul mic fiind aduse 50 de maici de la manastire.Pe harta editata de rusi, editia 1835 si 1853, apar marcate doua lacasuri de cult, unul Manastirea din valea Frecatei, situat in dreapta vaii, pe locul actualei manastiri, cunoscuta sub denumirea de Celicul Mare sau de Sus, iar in stanga se afla insemnat celalalt lacas, fara nume, pe locul fostei manastiri Celicul Mic sau de Jos. Se apreciaza ca manastirea este mai veche decat a fost datata pana in prezent, asezarea manastireasca existand inca dinainte de razboiul din 1828-1829.O lunga perioada de timp, mai ales din cauza evenimentelor istorice, manastirea a trecut prin grele incercari. Potrivit protoiereului G. V. Niculescu, in anul 1906 in manastire vietuiau 95 de monahii in majoritate de origine rusa, slujbele facandu-se mai mult in limba slavona. Manastirea detinea 150 ha de pamant din care 15 ha de vie si primea de la stat 5.000 lei anual si 1.000 kg de sare. Ca duhovnici ai manastirii in acea vreme sunt consemnati preotii Fotie Simionof si Petru Ivancenco.Pictura, realizata cu mult rafinamentIn anul 1901 episcopul Partenie Clinceni a pus temelia monumentalei biserici de piatra, de pe platoul din partea de sud, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Zidirea bisericii a durat pana in anul 1916. Aceasta a fost proiectata de arhitectul Toma Dobrescu din Bucuresti. Pana in anul 1901 se stransese pentru constructia bisericii din donatii adunate din tara si din Rusia 40.000 lei, devizul fiind in valoare de peste 300.000 de lei.In anul 1909, cand episcopul Dunarii de Jos, Nifon Niculescu, a vazut starea maicilor si ruina in care se gasea manastirea, a luat masuri pentru indreptarea acestei situatii. Actul comemorativ din 7 iunie 1910, de praznicul Sfintei Treimi, cand au fost sfintite de episcopul Nifon temeliile vechi, consemneaza stagnarea lucrarilor timp de 9 ani si apoi reluarea lor. Cu binecuvantarea si indemnul episcopului Nifon se organizeaza pantahuze si concerte religioase la Catedrala din Galati, din fondurile stranse achizitionandu-se piatra, caramida, varul, nisipul si lemnaria. Ministerul Cultelor condus pe vremea aceea de Spiru Haret a contribuit cu suma de 145.000 de lei. Biserica manastirii, o constructie impunatoare cu galerii, coloane interioare si etajata, are forma de cruce cu trei turle si a fost construita de echipa mesterului constructor Gheorghe Cosma din Tulcea. Catapeteasma, bogat sculptata, este din lemn de par aurit si a fost executata de sculptorul Ion Dima din Bucuresti. Pictura bisericii in stil neobizantin, cu elemente romanesti, a fost realizata de cunoscutul pictor si portretist Gheorghe Eftimiu, ucenic al maestrului Costin Petrescu (cel care pe langa multele biserici a pictat si Ateneul Roman) intre anii 1926-1929. Biserica adaposteste un epitaf brodat in fir de aur si de argint de maica Antonina la anul 1865 si adus in 1890 de la Petrograd (azi Sankt Petersburg). Policandrul mare din naos si sfesnicele au fost lucrate in anul 1928 la Fabrica de laminat din Brasov. Un odor de mare pret al manastirii este icoana Maicii Domnului - Eleusa, adusa de la Sfantul Munte Athos, inainte de 1877, de staretul Atanasie. Icoana este pictata pe lemn de salcam de un pictor anonim.Prin arhitectura, prin pictura realizata in culori pastelate cu mult rafinament, prin mobilier si odoare, totul este plin de maretie si poarta pecetea geniului romanesc.Biserica de la subsol a fost conceputa initial cu destinatia de gropnita, dar a fost transformata in biserica de iarna cu hramul Izvorul Tamaduirii, unde s-a slujit in perioada 1932-1954. Aici se pastreaza placa de marmura provenind de la mormantul intemeietorului manastirii, trecut in lumea dreptilor la 15 noiembrie 1880. Biserica a fost sfintita la 22 octombrie 1932 de catre episcopul Cosma Petrovici, episcopul Dunarii de Jos.Organizarea manastiriiCu aprobarea Ministerului Cultelor si a Instructiunii Publice, se infiinteaza la 1 septembrie 1909 o scoala de adulte cu limba de predare romana, unde maicile si surorile au deprins scrisul si cititul. Cartile de citire erau Ceaslovul, Psaltirea si Octoihul.Tot cu ajutorul Preasfintitului Parinte Nifon, maicile au fost trecute in bugetul statului. S-a introdus cantarea bisericeasca in limba romana si s-a infiintat si un cor. La 11 octombrie 1909 a fost infiintata o scoala de pictura bisericeasca, tesatorie nationala si broderie artistica religioasa, care a functionat dupa un regulament alcatuit de Preasfintia Sa. Şcoala purta numele Sfanta Ana, mama Maicii Domnului, iar in prezent, in cladirea ei se afla muzeul manastirii.In primavara anului 1911 se pune piatra de temelie a staretie, o constructie in stil brancovenesc cu un frumos pridvor in fata, proiectata tot de arhitect Toma Dobrescu, de catre episcopul Nifon si inaugurata la 15 august 1912 de acelasi arhiereu. Staretia si actualul apartament episcopal a suferit ample lucrari de renovare intre anii 1996-2002. In timpul lucrarilor, sub tencuiala peretilor de la intrarea in sufragerie, s-au descoperit doua texte compuse in 1912, dedicate episcopului Nifon, care au fost scoase la lumina si restaurate. Iata o strofa de pe peretele din stanga: Ce-a putut sa dainuiasca pan-a fost ca sa ne vie,/ un ierarh cu dor de munca in aceasta eparhie./ PS Nifon Nicolescu, ce ne e ca s-un parinte,/ care-a inaltat marirea acestei manastiri sfinte.Pentru importanta contributie pe care a avut-o, episcopul Nifon poate fi considerat reorganizatorul Manastirii Celic-Dere.In anul 1953 a fost adusa si instalata moara de vant care din anul 1977 a fost declarata monument istoric. Icoana care se trezesteIn anul 1954, in cladirea atelierului de tesatorie se infiinteaza paraclisul cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului, care detine icoane vechi si mai ales icoana facatoare de minuni a Mantuitorului care se curata. Icoana, care este pictata in punct persan si cu aureola de aur batuta cu pietre nestemate, a fost adusa in Dobrogea in jurul anului 1816 de un ostas din armata austro-ungara, in contextul conflictelor ruso-turce. Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana unui parinte, zicandu-i: Parinte, tineti aceasta icoana! Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce vor urma sa o pastreze. Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se vor curata si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide. Acum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curatat mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida.Oamenii locului au tesut o legenda, vazand o legatura intre catastrofele istorice si naturale care s-au petrecut in acest interval de timp si ritmul in care se curata icoana. Atentionarea ostasului: Prin ea se va savarsi o mare minune a generat pana acum doar teama de cataclisme sau chiar de venirea sfarsitului lumii. Nu se stie sa mai existe vreo profetie referitoare la vreo icoana care sa inspaimante atat de mult incat sa starneasca teama de a o vedea in totalitate luminata, cu ochii larg deschisi. Insa, privita dinspre partea care s-a luminat, Mantuitorul zambeste! Anul acesta, cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Visarion, Episcopul Tulcii, icoana a fost dusa spre inchinare si credinciosilor din Ţara Fagarasului. Paraclisul mai adaposteste si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, Nerusaiskaia. Aceasta a apartinut unei familii de binecredinciosi din comuna Nerusai, judetul Ismail, Basarabia. Icoana a ramas nearsa in urma unui incendiu devastator ce a transformat casa in scrum.In vremea comunismului, timp de 40 de zile, la Manastirea Celic a stat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Adam (Judetul Galati). Şi a reintrat in patrimoniul manastirii din 1990, dupa redeschiderea ei ca manastire de calugari. Izvor de liniste si paceAstazi, in incinta manastirii, functioneaza un atelier de covoare, unul de tesatorie, de croitorie si de pictura.In anul 1967, in cladirea unde a functionat scoala de pictura, s-a organizat colectia muzeistica de arta veche bisericeasca a manastirii, unde sunt expuse potire, chivote, cadelnite etc. Intre valorile istorico-monumentale se remarca: Cazania lui Varlaam (1643), Biblia de la Bucuresti a lui Şerban Cantacuzino (1688), Evhologhion (1765), copiile unor firmane (documente) turcesti din sec. XIX-lea.Din anul 1976 Manastirea Celic-Dere a fost trecuta in randul monumentelor istorice din tara noastra.In anul 1998 au inceput lucrarile de constructie a noului corp de chilii, arhondaric si trapeza, care a fost sfintit de catre Preasfintitul Visarion, Episcopul Tulcii, impreuna cu Inalt Preasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la hramul manastirii din data de 15 august 2008.Din anul 2002 Manastirea Celic-Dere are viata de obste, fiind condusa, tot din acelasi an, de catre maica stareta Casiana Mares, care vorbind despre Celic-Dere spune ca locul acesta reprezinta o pagina de istorie si spiritualitate ortodoxa romaneasca, fiind in acelasi timp o autentica vatra de traire in Hristos, creand prin prezenta sa un loc binecuvantat pentru toti cei care vin aici cu credinta, cu nadejde si dragoste spre a-si ostoi setea vesnic nepotolita dupa Dumnezeu.Preasfintitul Parinte Visarion, Episcopul Tulcii, adauga: Asezata la poalele codrilor intr-un peisaj mirific, Manastirea Celic-Dere, o adevarata bijuterie arhitectonica, este un izvor de liniste si pace, unde rugaciune se impleteste cu munca, meditatia cu trairea adanca a Adevarului Evangheliei si slujirea lui Dumnezeu cu slujirea aproapelui. Toti cei care trec pragul acestui sfant asezamant sunt cuprinsi de un sentiment de inaltare sufleteasca, de pace launtrica, de binecuvantare si de apropiere de cele ceresti.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1069

Id: 33069

Data: Aug 12, 2013

Imagine: