Pe cat te adancesti in duhul ziditor al inceputului nostru crestin, pe atat te descoperi ancorat in cautarile prezentului, vizitand Manastirea Sfantul Cuvios Ioan Casian, din Arhiepiscopia Tomisului. Iar cuvintele sfantului, Atat va merita sa fie auzit si sa obtina cel ce se roaga, cat va crede ca Dumnezeu ii poate da, te asaza in masura si echilibrul rugaciunii. In acelasi duh se randuieste si nevoirea, dar si lucrarea monahilor de aici.Frumusetea tulburatoare, dar austera, a unei zile de toamna inca stralucitoare, transforma pelerinajul la Manastirea din Ţinutul Casienilor, din centrul Dobrogei, intr-o tulburatoare traire. Pentru ca aici nu istoria, nu peisajul, nici macar chipul zilei te marcheaza, ci duhul locului. El te hraneste, el te incita la cautare, el te coboara si te ridica prin meditatie la cer. In acest spatiu, cuvintele se imputineaza, lasand tacerea sa lucreze in voie. Asa poti, dupa o vreme, sa te regasesti si sa vezi in ce masura te-ai rugat, ca sa primesti.Duhul pesterii sfintitoarePe un pinten de deal, stralucitoare ca o cetate de piatra, manastirea se vede de departe, din orice punct ai privi-o. In 2003, dupa 1.600 de ani de cand Sfintii Cuviosi Ioan Casian si Gherman parasisera Dobrogea, in apropierea locului lor de nevointa, in Hotarul Casienilor, cum se identifica locul intr-o inscriptie sapata in stanca pe vremea sfintilor, s-a asezat cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, piatra de temelie a noii manastiri. De atunci, aici se zideste continuu, atat piatra, cat si sufletul. S-a pornit de la un container in care s-a slujit o vreme si s-a ajuns mai intai la un paraclis luminos din piatra, iar astazi la o impunatoare biserica, cladire care mai are putin si va fi finalizata. Deopotriva au crescut in nevoire si parintii de aici, care incearca si chiar reusesc sa poarte spre miezul acestui mileniu insingurat mesajul celor care le calauzesc drumul: Sfintii Casian si Gherman. Lucrare spornica, dar nu usoara, caci dincolo de calea indicata de cei doi aici se munceste foarte mult cu tinerii. Poate din acest motiv s-au ales inca doua hramuri manastirii, Sfintii Martiri Brancoveni si Duminica Sfintilor Romani, ca sa nu se uite, sa nu se piarda prin veacurile ce vin, jertfa, mostenirea spirituala pe care am primit-o noi, romanii, de la acesti nevoitori ai primelor veacuri crestine.Am pornit spre pestera Sfantului Casian insotiti de parintele arhimandrit Andrei, staretul Manastirii Dervent, care ne-a fost ghid, ca om al locului, in lungul nostru pelerinaj dobrogean. Impreuna am urcat in pestera, am aprins lumanari si am rostit o rugaciune acolo unde am simtit ca totul este duh lucrator. Am coborat apoi spre stanca inscriptionata, pentru ca sa urcam dupa aceea spre manastire, intrand frontal pe sub poarta de lemn, mai luminati si mai usurati la inima.Comunicare si catehezaAm lasat la final intalnirea cu parintele Iustin Petre, pe care l-am rugat sa ne vorbeasca despre tineri. Caci manastirea aceasta este un fel de scoala a tinerilor. Suntem aici cinci vietuitori, trei ieromonahi, un ierodiacon si un frate. Toti cu preocupari intelectuale. Parintele Ioan Bute a editat doua volume de poezie, teza de licenta si o culegere de cugetari teologice; parintele Gherman a tiparit un volum de poezii. Mai avem un frate, fost jurnalist, Cornel Galben, care este eseist. A sluji in «hotarul Casienilor» este minunat, pentru ca locul acesta are duhul lui. Parca ar fi din alta lume, dintr-un trecut indepartat, care te rupe de accentele civilizatiei moderne. Iar pestera, in care s-au nevoit calugari din secolul al IV-lea pana in secolul al XII-lea, are o incarcatura deosebita. Ori de cate ori savarsim Sfanta Liturghie acolo, ne intoarcem in manastire schimbati. La fel si crestinii care vin cu noi in pestera, unde slujim cand avem aici tineri in taberele pe care le organizam si in ajunul hramurilor. Dorim ca manastirea noastra sa devina una a tinerilor. De aceea am infiintat la Constanta «Asociatia Tinerilor Ortodocsi Romani», pentru tineri de liceu. Mai exista filiale la Navodari si la Medgidia, precum si in alte locuri din tara. Acesti adolescenti tin legatura, comunica foarte mult intre ei. In vara aceasta am avut o tabara in care am discutat despre frica. Aceste forme de comunicare au un evident caracter catehetic. Parintii din manastire discuta cu ei, facem pelerinaje in alte asezaminte din eparhie si multe alte activitati. Tinerii raman foarte marcati, lucru dovedit si de surprinzatoarele lor marturisiri exprimate in scris, din care intelegem modul in care se raportau la viata monahala, la Biserica, inainte, si ce au descoperit dupa aceste intalniri, care ii fac sa se identifice, sufleteste, cu viata Bisericii, componenta fara de care nu mai pot trai. Biserica le ofera un spatiu de manifestare intelectuala, culturala, duhovniceasca, pe care nu au cunoscut-o inainte. De aceea au crescut foarte mult, comunica mai usor intre ei, dar si cu tinerii din alte tari. Anul acesta, spre exemplu, au mers in Franta, in Portugalia, au cunoscut foarte multi episcopi ai Bisericii noastre, participa la diferite conferinte. In acest fel devin intr-un fel si ei misionari, responsabili, capabili sa se organizeze si sa se pregateasca pentru viata. Sa poata intemeia familii curate, sa-si educe copiii in spiritul credintei si moralei noastre crestine, aducand echilibru si liniste in societate, in vremuri nu tocmai usoare, a marturisit parintele staret Iustin. Atat va merita sa fie auzit si sa obtina cel ce se roaga, cat va crede ca Dumnezeu ii poate da. Acesta este crezul cu care si acesti tineri s-au asezat cu vietile lor in masura rugaciunii, primind, iata, rasplata de la Milostivul. Pentru ca ei, asa cum spune Sfantul Cuvios Casian, au invatat de la parintii manastirii ca niciodata n-am facut voia mea si nici n-am invatat pe nimeni ceea ce n-am facut mai inainte. (Reportaj semnat de Dumitru Manolache si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 23 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 602

Id: 34857

Data: Oct 23, 2013

Imagine: