Cuvântul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române rostit cu prilejul lansarii primului volum al lucrarii Monahismul Ortodox Românesc. Istorie, contribuții și repertorizare, realizat de Patriarhia Româna în colaborare cu Academia Româna (Aula Academiei Române, București, 4 aprilie 2014):Domnule Președinte al Academiei Române,Onorat prezidiu,Înaltpreasfintia Voastra,Doamnelor și Domnilor Academicieni,Distins auditoriu,Vocația Bisericii ca spațiu pascal, de trecere, între crucea pamântului și slava cerului este aceea de a transfigura materia în lumina, de a preschimba energiile din patimile egoiste în energii ale iubirii sfinte, de a transforma moartea-separație în învierea-comuniune.Spre deosebire de principii Renașterii europene occidentale, domnitorul român, ctitor de manastiri, nu-și afirma autonomia de gândire în opoziție cu autoritatea eclesiala, ci constata, cu smerenie, împreuna cu Biserica, mai ales dupa caderea Imperiului Bizantin (1453), ca imperiul politic creștin nu este, în realizarea sa exterioara, terestra, icoana Împarației cerurilor, întrucât Împarația cerurilor este prezenta pe pamânt doar în Sfintele Taine ale Bisericii și în inimile sfinților. În acest sens, Sfânta Scriptura ne învața ca „Împarația cerurilor este înlauntrul vostru” (Luca 17, 21) pentru ca ea este „dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17).Monahul care, prin rugaciunea continua, interiorizeaza în inima sa Împarația cerurilor, este cel dintâi cautator și profet al acestei Împarații cerești interiorizate în inima. De aceea, monahul sau eremitul (pustnicul) devine sfetnicul sau parintele spiritual al monarhului (domnitorului), iar domnitorul creștin construiește manastirea ca ofranda adusa Domnului Hristos, Capul Bisericii și Împaratul veacurilor. Conținutul spiritual al bisericii cruciforme este însași prezența pnevmatica (duhovniceasca) a lui Hristos Cel rastignit și înviat în ea. Promisiunea facuta de Iisus ucenicilor Sai: „Iata, Eu sunt cu voi în toate zilele, pâna la sfârșitul veacurilor” (Matei 28, 20) este confirmata de salutul liturgic: „Hristos în mijlocul nostru!” – „Este și va fi!” (cf. Matei 18, 20).Viața creștina, în general, și viața monahala, în special, se realizeaza prin interiorizarea progresiva a tainei Crucii și a Învierii lui Hristos: rastignirea patimilor egoiste și învierea sufletului din pacat prin iubire sfânta fața de Dumnezeu și fața de oameni. Aceasta spiritualitate a Crucii și a Învierii lui Hristos este, de fapt, conținutul concentrat al Evangheliei, rezumat pe cele doua coperți ale Evangheliarului liturgic si anume: icoana Rastignirii și icoana Învierii. Acesta este, în același timp, și conținutul tuturor Sfintelor Taine ale Bisericii și al întregului an liturgic, întrucât fiecare saptamâna este marcata de pomenirea Tainei Crucii (miercurea și vinerea) și de lumina Învierii (duminica). În fiecare duminica, început de saptamâna, Biserica Ortodoxa cânta „Iata, prin Cruce a venit bucurie la toata lumea” (Utrenia). Astfel, creștinul, dar mai ales monahul, devine un purtator al Crucii și un pelerin spre Înviere, iar slava Învierii conține în ea puterea iubirii jertfelnice a Crucii.Acesta este si conținutul spiritual fundamental al arhitecturii și picturii tuturor manastirilor și bisericilor creștine ortodoxe, iar arhitecții și pictorii, ca artiști-teologi care ne-au lasat moștenire aceste oglinzi ale transfigurarii omului și universului, au concentrat spiritual prin rugaciune Cerul în inimi și apoi l-au desfașurat în lume prin arta de a edifica „porți ale Cerului” și „case ale lui Dumnezeu”. În acest sens, manastirile noastre ne cheama sa descoperim, prin si dincolo de frumusețea exterioara a artei creștine, frumusețea interioara a sfințeniei inimii și slava iubirii veșnice a lui Dumnezeu pentru lume.Pentru o mai buna cunoaștere a istoriei monahismului ortodox românesc, pentru o înțelegere mai profunda a spiritualitații si activitatii vieții monahale din manastirile noastre, dar mai ales pentru pomenirea tuturor ierarhilor, domnitorilor, duhovnicilor din manastiri, a monahilor și monahiilor de peste veacuri, care au ținut aprinsa faclia credinței apostolice stramoșești, am propus Academiei Române sa ni se alature, prin specialiștii sai, într-un demers amplu de publicare a unei trilogii monografice dedicate Monahismului Ortodox Românesc.Publicarea acestui prim volum, cu titlul Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi pâna în prezent, este rodul unei implicari exemplare a comisiei formate din istorici bisericești și istorici din cadrul Academiei Române, care a raspuns cu multa bucurie inițiativei noastre.Pe aceasta cale, mulțumim tuturor ierarhilor și profesorilor de teologie ai Patriarhiei Române, membrilor și cercetatorilor Academiei Române, celor doi coordonatori generali, Preacucernicului Parinte Preot Profesor Mircea Pacurariu și Domnului Profesor Nicolae Edroiu, membri corespondenți ai Academiei Române, tuturor membrilor Comisiei mixte, care au lucrat cu multa râvna la împlinirea acestui proiect editorial, primul volum fiind lansat astazi, 4 aprilie 2014, cu prilejul Zilei Academiei Române și a porților deschise, nadajduind ca el sa rodeasca bucurii vii în sufletele tuturor cititorilor sai.† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 543

Id: 39490

Data: Apr 4, 2014

Imagine: