Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în sedinta sa de lucru din 29 octombrie 2012, a proclamat anul 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei împartasanii) si Anul comemorativ al Sfintilor Martiri Brâncoveni. În cele ce urmeaza va prezentam mai multe informatii legate de mazilirea domnitorului Constantin Brâncoveanu, supliciul sau si al familiei sale din lucrarea pr. dr. Emil Nedelea Caramizaru intitulata Mormântul Sfântului Constantin Brâncoveanu:În ultima parte a domniei sale, Voie­vodul Constantin Brâncoveanu era banuit de catre turci ca ar trata în ascuns cu Imperiul habsburgic si cu cel tarist. Din acest motiv otomanii i-au pus gând rau. Faptul ca domnitorului român i s-au acordat titlurile de conte si principe al Sfântului Imperiu Roman de Natiune Germana, precum si titlul de Principe al Imperiului Ţarist au contribuit în plus la învinuirea sa. La acestea s-au adaugat si uneltirile unor familii boieresti care îi râvneau tronul.

În aceasta conjunctura nefavo­rabila pentru domnitorul român, la data de 25 martie 1714, în miercurea din Saptamâna Patimilor, a fost „mazilit” de catre turci, începând pentru el si familia lui un adevarat drum al Golgotei. l-au fost jefuite averea si bunurile familiei. Dar Voda Brâncoveanu a întâmpinat cu demni­tate aceste mari încercari prin care trecea, consemnându-le în ultima sa scrisoare adresata Patriarhului Ierusa­limului, Hrisant Nottara, în aceeasi zi de 25 martie 1714 (Buna Vestire): „Ieri, la 24 ale acestei luni, viind aici cu firman un oarecare Austafa-Aga, Hambar- Emini, a adus si mazilirea noastra, si cu porunca de asa cuprins, ca sa ne duca la Ţarigrad cu sotia si copiii si ginerii nostri. Aceasta întâmplare fireste ca este prea plina de jale si de tulburare; dar, deoarece cunoastem ca a venit din multele noastre pacate, faca-se voia Lui cea sfânta, lata ca si noi ne gatim si dupa putine zile plecam. Şi Dumnezeu sa ne ajute. Desi toata boierimea noas­tra striga si cere sa vie cu noi, totusi nu stim ce va iesi. Şi sfintele-ti rugaciuni sa fie cu noi în toata viata”. (Nicolae Iorga, Documentele grecesti privitoare la Istoria Românilor, vol. XIV, tom. I, Bucuresti, 1915, pp. 580-581)

La Constantinopol, Constantin Brâncoveanu este aruncat în tene­broasa închisoare Edicule (Yedi-Kule), a celor Şapte Turnuri, unde a fost batut si schingiuit aproape trei luni. Brâncovenii au fost supusi la torturi inima­ginabile. Suferintele si chinurile lor au continuat pentru toti si dupa mutarea lor la închisoarea Bostangi Basa, destinata demnitarilor turci. Torturile nesfârsite se datorau si pârelor veni­te din tara, din partea unor familii de boieri, care alimentau lacomia turcilor, ce considerau ca Domnitorul, supra­numit de ei „Altân Bey”, poseda averi fabuloase. În ziua de 15 august, la praz­nicul Adormirii Maicii Domnului, când Domnitorul român împlinea 60 de ani de viata, a fost scos din temnita împre­una cu fiii sai si cu sfetnicul lanache si dusi la locul unde vor primi cununile muceniciei.

Andrea Memmo, plenipotentiarul Venetiei la înalta Poarta, descrie momentul supliciului într-o scrisoare emotionanta, din ziua de 31 august 1714, prezentata mai târziu de Nicolae lorga: „Duminica, 15 august, de dimi­neata, s-a taiat capul batrânului prin­cipe al Valahiei, tuturor fiilor lui si al unui boier care îi era vistier. Iata cum s-a facut: înca de dimineata Sultanul Ahmed se puse într-un caiac împaratesc si veni la Serai, pe canalul Marii Negre, în fata careia era o piata unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru baieti ai lui si pe vistierul Vacarescu. l-au pus în genunchi unul lânga altul, la o oareca­re departare. Un gâde le-a scos caciulile din cap si sultanul i-a mustrat, facându-i haini. Apoi li se detera voie a face o scurta rugaciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebati s de voiesc sa se faca turci si atunci vor fi iertati. Glasul cel înabusit de credin­ta al Brâncoveanului rasuna si zice înspaimântat de aceasta insulta: «Fiii mei! lata toate avutiile si tot ce am avut am pierdut; sa nu ne pierdem însa sufletele! Stati tari si barbatesti, dragii mei, si nu bagati în seama moartea. Priviti la Hristos Mântuitorul nostru, câte a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit! Credeti tare întru aceasta si nu va miscati, nici va clatinati în credinta cea pravoslavnica!». La aceste cuvinte, Ahmed se facu ca un leu turbat si porun­ci sa li se taie capetele. Gâdele înfiorator ridica securea si capul marelui vistiernic Vacarescu se rostogoli pe pamânt. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridica securea la capul celui mai tânar dintre copii, Mateias, numai de 12 ani, acesta se îngrozi de spaima. Sarmanul copilas, vazând atâta sânge de la fratii sai si de la Vacarescu, se ruga de sultan sa-l ierte, fagaduindu-i ca se va face turc. Însa parintele sau, domnul Brâncoveanu, al carui cap a cazut la urma, înfrunta pe fiul sau si zise: «Mai bine sa mori în legea crestineas­ca decât sa te faci pagân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trai câtiva ani mai mult pe pamânt». Copilasul asculta, ridica capul si cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau sa mor crestin! Loveste!». În urma ucise si pe Brâncoveanu. O, Doam­ne, Doamne, pana-mi tremura când scriu executia ce am vazut si ma întreb: putut a fi de fata cineva si sa nu fi plâns, vazând capul nevinovatului Mateias, tânar, tinerel, rostogolit pe jos, lânga capul parintelui sau, parând a-l îmbratisa!^”

Trupurile mucenicilor au fost arun­cate în apele Bosforului, iar capetele lor au fost purtate triumfal în sulite pe strazile Constantinopolului, dupa care au fost expuse la poarta Seraiului si apoi aruncate si ele în mare. Câtiva crestini evlaviosi au cules din valurile marii ramasitele pamântesti ale Brâncovenilor si, în taina, le-au îngropat în biserica Manastirii Panaghia Kamario- tissa de pe Insula Halki, zidita de împa­ratul loan al Vlll-lea Paleologul, rezidita de catre Panaiotache Nicussios, unde Domnitorul Constantin Brâncoveanu a facut importante danii. Anton Maria del Chiaro Fiorentino, secretarul personal al Voievodului Martir Constantin Brân­coveanu, marturisea ca trupurile muce­nicilor Brâncoveni si-au gasit locul în pamântul sfânt al stravechii manastiri cu hramul Maicii Domnului din Insula Halki, unde binecredinciosul domnitor român era un mare binefacator, asezat în rândul ctitorilor acestui asezamânt monahal.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 848

Id: 40768

Data: May 19, 2014

Imagine: