Cercetari deosibit de pretioase, manifestari colective si importante sudii si lucrari i-au fost dedicate Poetului nepereche, cuprinzand viata si activitatea sa. Celor care-l cunosteau pe Eminescu fragmentar si unilateral li s-a dezvaluit titanismul marelui poet, prozator, jurnalist, dramaturg, folclorist pecum si interesul deosebit, manifestat pentru diferite discipline (filologie, economie politica, fizica, limbi clasice si moderne etc.). Cunostea mai intai de toate literatura germana din care chiar a tradus( Schiller. Goethe, Lenau etc.), admira pe William Shakespeare, dedicase mult timp cunoasterii Rig-Vedei si limbii sanscrite, precum si a lui Kalidasa. Poetula fost, toata viata, dublat de marele degustator de esente tari filosofice (A. Schopenhauer, Herbart, Hegel etc.).Plecand de la origine, Mihai Eminescu, ca si multi altii, i-a ramas dator dulcei mame" Raluca in privinta indrumarii religioase. Mama sa il duce de mana la slujbele tinute in bisericuta de langa casa parintesca din Ipotesti. Ea l-a invatat unele rugaciuni (mai ales Tatal nostru) si i-a impartasit unele cunostinte elementare. Impresionabil din fire, fostul copil isi aminteste de slujbele speciale de Inviere si, mai tarziu, amintirile i se vor decanta in versuri. De fapt, Eminescu, care avea ureche muzicala si adeseori canta doine populare, stia sa cinte si: Hristos a inviat din morti / Cu moartea pre moarte calcand / Şi celor din morminte / Viata aducand".Sau varianta: Hristos a inviat din morti / Cu cetele sfinte, / Cu moartea pre moarte calcand-o / Lumina ducand-o / Celor din morminte".Contributia emiesciana, la acesta cantare traditionala orotdoxa, este evidenta, mai ales in varianta a doua. Tot din vremea copilariei i-au ramas poetului impresiile puternice din poezia Invierea:Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,Al mortii rece spirit se strecura-ntacere;Un singur glas ingana cuvintele de miere,Inchise in tartajul stravechii Evanghelii.Ş-un muc in maini mosneagul cu barba ca zapada,Din carti cu file unse norodul il invataCa moartea e in lupta cu vecinica viata,Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada...Apoi din nou tacere, cutremur si sfialaŞi negrul intuneric se sperie de soapte...Douasprezece pasuri rasuna...Miez de noapte...Deodata-n negre ziduri lumina da navala...Un clocot lung de glasuri viu de bucurie...Colo-n altar se uita si preoti si popor,Cum din mormant rasare Hristos InvingatorIar inimile toate s-unesc in armonie: Cantari si laude-naltamNoi, tie, Unuia,Primindu-L cu psalme si ramuriPlecati-va neamuri,Cantand Aleluia!Hristos a inviat din morti,Cu cetele sfinte,Cu moartea pre moarte calcand-o,Lumina ducand-oCelor din morminte!"La frageda varsta a copilariei, Eminescu a fost impresionat de frumusetea slujbei bizantine, ramanandu-i intiparita in memorie, pentru a o pune inversuri abia in anul 1878. Tot din acest an fecund in amintiri, poetul a scris admirabilul colind:Colinde, colinde!E vremea colindelor,Cand gheata se-ntindeAsemeni oglindelorŞi tremura braziiMiscand ramurelele,Caci noaptea de azi-iCand scanteie stelele,Se bucur'copiii,Copiii si fetele.De dragul MarieiIsi piaptana pletele,De dragul MarieiŞ-a MantuitoruluiLuceste pe ceruriO stea calatorului.(Colinde,colinde, 1878)In poezia aceasta este cuprinsa infiorarea, simtita in copilarie de Mihai Eminescu, cand asculta minunatele cantari, dupa ferestrele luminate ale casei din Ipotesti, peste care inca nu navalisera marile nefericiri, dezastre si tragedii ale Eminovicenilor. Mihai Eminescu a fost toata viata sa un convins aparator al traditiilor neamului, sugandu-si seva patriotismului sau arzator din trairea obiceiurilor si datinilor poporului sau.Versurile acestea ne descopera sufletul curat al poetului din anii copilariei, petrecute la Ipotesti (1850-1866). Dupa acesti ani fericiti, poetul ia contact cu lumea din afara zidurilor casei parintesti. Dat la pensionul lui Ferderber din Botosani, incepe instrainarea sa de casa. Numai vacantele erau ale lui. Apoi trece la Hauptschule (scoala primara) din Cernauti, unde termina clasele a III-a si a IV-a, pentru a fi inscris in clasa I-la K. K. Ober-Gymasium din acelasi oras.Era anul 1860, iar Mihai Eminescu va pleca si va reveni pe bancile unei scoli scolastice austriece, fata de care va avea retineri, apoi definitiva parasire. Dascalul lui favorit a fost Aron Pumnul, dar acesta se imbolnaveste grav. Pe al patrulea copil al Caminarului Gheorghe Eminovici il va iubi de la inceput. Murindu-i unicul copil, Aron pumnul il adopta pe Mihai (Condicile mitricale ale Bisericii Sf. Nicolae, rubrica Aron Pumnul, consultate in anii 1935-1937).Inca nici acum poetul n-are manifestari exprese fata de biserica stramoseasca. Profesorul Aron Pumnul si sotia sa Catinca erau profund religiosi si indeplineau toate randuielile traditionale. Singura oponenta care se observa in acest timp la Eminescu este absenta sa voluntara si repetata de la exhortele" (exhortae) catehetului Veniamin Iliut, iar mai apoi ale lui Mihail Calinescu, viitor profesor universitar. De vina erau metodele complet gresite ale acestor pedagogi improvizati. De misiunea didactica, n-a mai fost vorba, amandoi catehetii aplicau metoda drastica: note rele si observatii in catalog. I-am insirat pe amandoi, fiind de-o seama, desi Mihail Calinescu il va sprijini pe profesorul titular bolnav.De pe acum ni se intrevede starea religoasa a elevului Mihai Eminovici (asa trecut in cataloage!). Concluziile ar fi inoportun de tras. Catehetii reduceau totul la forma, la artificial, si dadeau note rele tocmai la disciplina care trebuia sa-i ajute. Veniamin Ilius ii parlea" pe elevi cu note rele! Putea fi o deteriorare a credintelor tanarului Mihai Eminovici, dar n-a fost. Nu s-a intamplat nimic cu acesti cateheti improvizati, iar elevul lor depasise stadiul amorf al obedientei.In aceasta faza a vietii poetului intervin alte evenimente. In ianuarie 1866, moare Aron Pumnul. Mihai Eminescu pleaca pe drumurile Transilvaniei, indemnat de testamentul fostului sau dascal si parinte Aron Pumnul. Are diferite intamplari pe drum, dar ajunge pe dealul hulei si saluta blajul, Roma cea mica. Deci Mihai Eminescu, cunostea tragedia religioasa a Transilvaniei odata ce numeste Blajul : Roma cea mica. Le afla pe toate de la insotitorii sai pe drum (teologul Cotta), apoi verifica singur austeritatea formala si ineficienta profesorilor de la Blaj, care puneau exagerat accentul pe stapanirea limbii latine.Expert in cunoasterea tuturor starilor psihice ale contemporanilor, inclusiv cele religioase, Mihai Eminescu creioneaza suplu atitudinea contemporanilor fata de Iisus Hristos:Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul sau,Dara inima-i desarta mana-i fina n-o urmeaza...De a veacului suflare a lui inima e treazaŞi in ochiu lui cuminte tu esti om-nu Dumnezeu.Azi gandirea se aprinde ca si focul cel de paie...Ieri a fost credinta simpla-insa sincera, adanca,Imparat fusi omenirei, crezu-n tine era stanca...Azi pe panza te arunca, ori in marmora te taie...Este exact situatia poetului din punct de vedere religios, in anul 1873! Luase contact cu societatea Junimea, iar membri ei erau atei. Mihai Eminescu pipaise terenul junimist si-si luase toate masurile. De la el se puteau obtine poezii, dar nicidecum atitudini ostile traditiilor seculare ale neamului. Intervenind si prietenia cu Ion Creanga, configuratia lui Mihai Eminescu s-a precizat. (Trebuie sa remarcam aici ca nici Ion Creanga, prietenul intim al poetului, nu impartasea toate parerile societatii Junimea, intre care era si ateismul. Ion Creanga era capabil sa rada homeric" de prapastioasele purtari ale unor clerici, dar, cat a trait, nu s-a atins de traditiile ortodoxe. Şi lui, la comemorarea mortii sale, dupa o suta de ani, i se face dreptate. Ion Creanga n-a fost ateu, ca alti membri ai Junimii, el a fost un adversar al fariseismului si al altor cusururi ale tagmei din vremea sa).Şi Mihai Eminescu si Ion Creanga erau impotriva clericalismului searbad si infumurat". Valoarea unui Varlaam, Dosoftei etc., se impune in activitatea poetului, care aduna carti vechi" si avea o lada plina de ele, imprumutandu-le si lui M. Goster si H. Tiktin.Abia in anul 1879, Mihai Eminescu va scrie poezia: Viata, vizandu-i pe clericii formalisti si snobi:Cand aud vreodata un rotund egumen,Cu foalele-ncise si obrazul rumen,Povestind ca viata e calea dureriiŞi ca pocainta urmeaza placerii-Ma intreb:"Acesta poate ca sa stieCum este viata, cum cata sa fie!"(1879)Tot atat de exceptionala este si poezia Preot si filosof (1874). Poetul avusese in acesti ani, vreme sa se lamureasca din multe puncte de vedere.Presupun ca poetul avusese unele intrevederi contradictorii cu diversi clerici. Cu Ion Creanga avea destule ce vorbi, fara a ajunge la contradictii si adversitati. Nu tot asa era cazul, sa zicem, cu Gheorghe Ienachescu, un coleg superficiasl si agramat. Din asemenea discutii s-a nascut poezia Preot si filosof (1874):Caci n-avem sfintii vostri, voi ne mustrati, preoti,Desi de-a voastra tagma suntem si noi cu totii...Urmeaza o comparatie edificatoare pentru conceptiile poetului care se infiripeaza intre timp. Mihai Eminescu a ramas mereu preocupat de invatatura crestina, iar la temelia Luceafarului este si prologul Evangheliei Sfantului Ioan.Dupa cum se poate constata, elementul traditional, istoric, este prezent in operele eminesciene. Despre Biserica Ortodoxa, el face distinctii necesare: Şi religia umanitatii consista tocmai in recunoasterea existentei unui principiu moral in istorie. Şi n-a reprezentat Mitropolia Sucevei un principiu moral? N-a fost ea aceea care a dat razimul evanghelic populatiilor aservite din Polonia; n-a fost ea care a aparat intacta crestinatatea fata de agresiunea mahomedana; n-a fost ea aceea care-n persoana lui Varlaam Mitropolitul au facut ca Duhul Sfant sa vorbeasca in limba neamului romanesc, sa redaie in graiul de miere al coboratorilor al armiilor romane Sfanta Scriptura si preceptele Blandului Nazarinean? N-a fost ea care s-a ridicat cu putere contra nationalizarii, iudaizarii Bisericii crestine prin Luther si Calvin?Patriarhii si mitropolitii au tacut fata de propasirea repede a reformatiei si dezbinarii; Mitropolia Moldovei si Sucevei au ridicat glasul contra lui Luther si au aratat totodata ca reforma era in sine de prisos. Nu reforma- reintoarcerea la vechea si toleranta comunitate bisericeasca, precum o incearca unii astazi, catolici din Germania, era mantuirea omenirii..."(Petru Rezus, op. Cit. P. 363).Cat priveste independenta Bisericii Moldovei, Eminescu afirma: Şi daca va intreba cetitorul ce Biserica este accea pe care guvernul din Viena o supune administratiei sale vom raspunde ca este cea mai neatarnata a intregii crestinatati, caci atat mitropolitul transilvan si al tarilor tartarice din Proilavium (Braila), cat si cel al Ungrovlahiei (din Targoviste) erau supusi patriarhului de Constantinopole, iar cel de (al) doilea era exarhul aceluia patriarhat, continua puterea centrului constantinopolitan pan-in muntii aurarii, sfintea pe mitropolitul de Alba- Iulia, in legatura intinsa cu eclesiastic greco-bulgar. Singura Mitropolia Moldovei si a Sucevei e ab antiquo suverana, neatarnata de nici o patriarhie; acestei motropolii a Moldovei si a Sucevei se datoreste introducerea limbii romane in biserica si stat, ea este mama neamului romanesc" (Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, Articolul Se vorbeste ca in Consiliul...p. 258).Şi de asemenea: Biserica au creat limba literara, au sfintit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice si de stat" (Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, Edit. Academiei R.S.R., 1985, p. 364).Aceste precizari eminesciene sunt edificatoare si nu au nevoie de comentarii searbede. Poetul se dovedeste un avizat cunoscator al bisericii stramosesti si se pronunta, in vremea sa in favoarea unor probleme intercrestine, care si azi sunt in atentia noastra.Mihai Eminescu pune problema Bisericii cu implicatiile ei, asa cum n-a pus-o cei chemati. De exemplu, fara a intra in hatisul unei dezbateri sterpe si inutile, poetul se pronuta in problematica legata de incercarile de romano-catolicizare din Bucovina. Se stie, cand e vorba de cauza confesionala in Bucovina, pe ai carei agitatori unii ii combat si balmeaza, se stie ca nu e decat cauza avariilor natiunii romanesti din Bucovina, ca natiunea, sub numele de confesiune, e proprietara de drept a unor averi intinse, ca confesiunea e garantia dreptului si numele in care te bati..." (Petru Rezus, op. cit. p. 363).Mihai Eminescu stia si se pricepea in toate, deci si in privinta starii Bisericii Ortodoxe. Atitudinile sale raman premonitorii pentru totdeauna.(Ortodoxia, Revista Patriarhiei Romane, Anul XLVII, nr. 1-2, Ianuarie-Iunie 1995, p. 10-15)Pr. prof. dr. PETRU REZUŞ

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 940

Id: 27576

Data: Jan 15, 2013

Imagine: