Mitropolitul Nicolae al celor două Americi a transmis în ajunul sărbătorii Sfinților Împărați un mesaj în care subliniază misiunea de eliberator a Sfântului Constantin. 

El spune că prin Sf. Constantin am primit „libertatea întru Dumnezeu” – „o libertate spirituală care era ascunsă, era ţinută captivă într-o lume a orgoliului şi nebuniei împăratului de a se crede pe sine zeu şi dătător al libertăţii”. Astfel, când ordinea lucrurilor era inversată, mâinile Împăratului Constantin s-au făcut mâinile lui Hristos.

„Sfântul Constantin şi-a înţeles chemarea şi a primit-o. Putea oare Constantin să nu o înţeleagă? Sau putea el să o refuze? Putea el să nu vadă semnele timpului şi unde se află mântuirea? Probabil că fiecare trebuie să răspundem la aceste întrebări căci ne privesc pe toţi. Căci nu sunt retorice, ci se referă la răspunsurile noastre înaintea propriei conştiinţei şi a lui Dumnezeu”.

Mesajul integral:

Libertatea întru Dumnezeu. Cuvântul IPS Mitropolit Nicolae la praznicul Sf. Împărați Constantin și Elena

La 21 mai al fiecărui an, Biserica Ortodoxă îi cinsteşte pe Sf. Împăraţi Constantin şi pe mama sa Elena, numiţi „întocmai cu Apostolii” pentru mărturia lor şi lucrarea împlinită în Biserica Mântuitorului.

Cunoaştem istoria convertirii Sfântului Împărat Constantin în urma arătării pe cer a semnului Sf. Cruci. Cunoaştem şi istoria faptelor primului împărat creştin, fapte ale conştiinţei alegerii de sus pentru a împlini o misiune în Biserică. Iar misiunea nu era una simplă şi nici întâmplătoare. Era cea a oferirii libertăţii sociale pentru ca libertatea personală câştigată de Hristos pe Cruce pentru fiecare să se poată împlini.

Libertatea de care vorbim este cea a eliberării omului din păcat şi din moarte. O libertate spirituală care era ascunsă, era ţinută captivă într-o lume a orgoliului şi nebuniei împăratului de a se crede pe sine zeu şi dătător al libertăţii. Împăratul se credea atotputernic până acolo unde anula ceea ce Dumnezeu dăruise omului, libertatea lui. Dumnezeu însuşi îşi respectă darul, libertatea oferită omului creat după chipul Său, dar nu împăratul. Prin aceasta împăratul se aşeza deasupra lui Dumnezeu, ceea ce spune psalmistul că nebunie este. Cel ce se aşează pe sine într-o astfel de poziţie nu poate rezista. Căci ordinea lucrurilor este inversată, ceea ce Dumnezeu a rânduit este schimbat de om şi devine rânduială împotriva firii.

Pentru a reveni la aşezarea lui Dumnezeu, la ordinea Lui, a fost chemat Împăratul Constantin să-l elibereze pe om. Să poată omul să primească vestea mântuirii, a împăcării cu Dumnezeu, a slobozirii din păcat şi din moarte. Să poată omul să primeacă vestea Învierii. Lumina ei nu putea fi ţinută sub obroc. Cât de puternic s-ar fi crezut împăratul cel pământesc, nu putea ascunde ceea ce nici puterile iadului nu au putut, Învierea Domnului. Şi a fost biruit prin mâinile lui Constantin, care s-au făcut mâini ale lui Hristos cel Înviat care să-i tragă din robie nu numai pe strămoşi, cum vedem în icoana Învierii, ci şi pe contemporanii robiţi de împărat.

Sfântul Constantin şi-a înţeles chemarea şi a primit-o. Putea oare Constantin să nu o înţeleagă? Sau putea el să o refuze? Putea el să nu vadă semnele timpului şi unde se află mântuirea? Probabil că fiecare trebuie să răspundem la aceste întrebări căci ne privesc pe toţi. Căci nu sunt retorice, ci se referă la răspunsurile noastre înaintea propriei conştiinţe şi a lui Dumnezeu.

Îi putem cinsti pe Sf. Împăraţi Constantin şi Elena şi prin aceste răspunsuri, căci ele izvorăsc din exemplul vieţii şi înţelegerii misiunii lor!

† Mitropolit Nicolae

Foto credit: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 310

Id: 70225

Data: May 20, 2020

Imagine: