Pe 31 ianuarie 2011, Înalt Preasfintitul Mitropolit Bartolomeu Anania pleca în lumea celor drepti, dupa o viata traita în slujba Bisericii. Dincolo de activitatea misionara, însa, a lasat tuturor modelul unui spirit liber, portretul unui român autentic, precum si o mostenire literara vasta.S-a nascut si s-a format în perioada interbelica, a trecut prin ororile celui de-al Doilea Razboi Mondial, a îndurat supliciile unor ani grei de temnita în perioada comunista, dar nu si-a abandonat niciodata principiile, ramânând un om al ideilor si un spirit liber.Timp de 18 ani a slujit Biserica Ortodoxa din Ardeal, mai întâi ca arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului (pâna în 2005, în cadrul Mitropoliei Ardealului), apoi în calitatea de cel dintâi mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.Tabloul biograficSub numele de mirean Valeriu Anania, cel care avea sa devina mitropolit al Ardealului s-a nascut la data de 18 martie 1921, în comuna Glavile, judetul Vâlcea. Dupa scoala primara, pe care a urmat-o în satul natal, s-a înscris la Seminarul Teologic Central din Bucuresti, pe care l-a frecventat în perioada 1933-1941.Un an mai târziu, s-a calugarit, la Manastirea Cernica, din Bucuresti, fiind hirotonit apoi ierodiacon. În aceasta calitate a slujit la manastirile Polovragi si Baia de Aries.În 1944 s-a înscris la Facultatea de Medicina si la Conservatorul de Muzica din Cluj, dupa ce Ardealul de Nord a revenit sub administratie româneasca. De aceasta perioada se leaga un capitol important al vietii sale, fiind cel care a organizat si condus greva studenteasca contra Guvernului condus de Petru Groza si, totodata, antirevizionista, împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România.Şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Bucuresti si la "Academia Andreiana" din Sibiu, obtinând licenta în Teologie în anul 1948.Pâna în anul 1958 a îndeplinit mai multe functii în cadrul administratiei patriarhale. Au urmat sase ani de temnita crunta, în închisoarea de la Aiud, fiind supus asa numitelor activitati de reeducare.În 1966, la doi ani dupa eliberarea din închisoare, a fost trimis de catre Biserica Ortodoxa Româna în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe functii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române. Zece ani mai târziu se întoarce în tara, unde va îndeplini functia de director al Institutului Biblic pâna în 1982, anul în care s-a retras la Manastirea Varatec, pentru a se dedica în totalitate scrisului.Aici, în linistea manastirii moldave, a lucrat vreme de 10 ani la diortosirea si adnotarea Sfintei Scripturi, dupa Septuaginta. O munca migaloasa si dificila, pe care el însusi o compara cu munca "de ocnas". "În 1992 i-am luat un interviu, la Varatec. Lucra la traducerea Bibliei. Odaia lui de lucru era ca o strana de biserica. Adica toate editiile importante ale Bibliei, în felurite limbi, erau asezate exact cum se asezau ceasloavele sau alte carti de rugaciune si el trecea, ca pe o claviatura, de la una la alta, se uita, confrunta un cuvânt cu altul", îsi aminteste scriitorul si omul de televiziune Grigore Ilisei.Aceasta munca titanica s-a concretizat în tiparirea, în 2001, a editiei Bibliei la care lucrase atâta timp, opera care va deveni, de altfel, editia jubiliara a Sfântului Sinod.Zestrea literaraDincolo de slujirea Bisericii si a semenilor, Bartolomeu Anania n-a abandonat niciodata tarâmul literaturii, atât de drag lui înca de pe bancile scolii. Din anul 1978 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 1982 a fost distins cu Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, din 22 noiembrie 2010 este membru de onoare al Academiei Române.A debutat pe tarâm literar în anul 1963, în revista "Vremea", iar sub semnatura lui Valeriu Anania au aparut apoi lucrari de o valoare de necontestat: în dramaturgie - "Miorita" (1966), "Mesterul Manole" (1968), "Du-te vreme, vino, vreme!" (1969), "Paharelul cu nectar" (fantezie pentru copii - 1969), "Steaua Zimbrului" (1971), "Poeme cu masti" (1972); în poezie - "Geneze" (1971), "Istorii agrippine" (1976), "File de acatist" (1981), "Anamneze" (1984), "Imn Eminescului în nouasprezece cânturi" (1992), "Poezie religioasa româneasca moderna" (1992); proza si de eseuri - "Greul Pamântului" (1982), "Rotonda plopilor aprinsi" (1983), albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amintirile peregrinului Apter" (1991), romanul exotic "Strainii din Kipukua" (1979). (Articol semnat de Otilia Balinisteanu si publicat în “Ziarul Lumina” din 31 ianuarie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 673

Id: 37817

Data: Jan 31, 2014

Imagine: