Fara opera legislativa a lui Iustinian, fara ctitoriile sale, care au devenit modele pentru arta si arhitectura de mai tarziu, fara conceptia sa politica si, nu in ultimul rand, fara gandirea sa teologica si fara atasamentul sau fata de Biserica, Europa de astazi ar fi aratat, fara doar si poate, altfel. Mult mai saraca si mai putin civilizata. Pentru toate acestea, pe drept i s-a acordat binecredinciosului imparat Iustinian supranumele de cel Mare.Cursul vietii lui Iustinian este strans legat de cel al familiei sale. Se poate spune, folosind o expresie la moda, ca este o poveste de succes, dar caracteristica lumii romano-bizantine si intalnita astazi, mai ales, in spatiul american. Nepot de sora al lui Iustin, general roman, care, desi analfabet, a reusit sa urce de la simplu soldat pana in sferele cele mai importante de conducere ale imperiului, Flavius Petrus Sabbatius Iustinianus a beneficiat de la bun inceput, bineinteles ajutat de foarte influenta sa ruda, de o educatie aleasa, dobandita, probabil, la Universitatea imperiala din Constantinopol, infiintata in 425 de imparatul Teodosie al II-lea (408-450). Nu este exclus sa fi frecventat si profesori din invatamantul privat.Odata cu urcarea pe tron, in 518, a unchiului sau, la care si tanarul Iustinian a contribuit intr-o decisiva masura, el reusind sa convinga majoritatea senatorilor si soldatilor sa-l accepte ca imparat, dupa ce, in urma mortii subite a imparatului Anastasie I (491-518), aparuse confuzia nenumaratelor incoronari facute ad-hoc de cine stie ce partida, Iustinian devine cel mai influent si mai puternic om din imperiu, dupa imparat. Nu am gresi daca am afirma ca Iustinian nu a domnit doar in rastimpul dintre 527 si 565 cum, de altfel, conventional este recunoscut, ci pornind chiar din 518. Nu intamplator se considera ca dinastia iustiniana incepe cu anul 518. In cele mai multe situatii, numele dinastiei a fost dat in Bizant de primul imparat, si nu de al doilea, ca in cazul de fata. Nimic din politica interna, externa sau religioasa a inaintasului sau nu a facut obiectul criticii lui Iustinian, ci, dimpotriva, a mers mai departe pe aceeasi linie, de la sine inteles, trasata chiar de el insusi.Innabusirea rascoalei Nika a salvat tronul imparatuluiParca si in casatorie avea sa-i urmeze unchiului sau, luandu-si o sotie cu moravuri de tinerete foarte asemanatoare cu ale matusii sale si de o origine la fel de umila. Dar, spre deosebire de Eufemia, pe numele ei adevarat Lupicina, Teodora lui Iustinian avea sa dobandeasca mai tarziu, cu adevarat, supranumele de imparateasa Bizantului. Ei i-a datorat Iustinian, in momentul crucial al vietii sale, si anume rascoala cunoscuta sub numele de Nika (532), tronul. Atunci, pentru prima data in istoria romana, verzii si albastrii, cele mai importante partide politice (deme) din Bizant, s-au unit intr-un singur scop, si anume alungarea imparatului. De nu ar fi fost Teodora cea calculata, cu sange rece, iubitoare de putere si care sa creada cu convingere ca purpura, asa cum afirma in fata curtii imperiale speriate, este cel mai frumos lintoliu (giulgiu) pentru un imparat, Iustinian ar fi fugit, iar epoca lui s-ar fi sfarsit brusc si tragic in 532. Sfarsitul lui Iustinian, care parea iminent, s-a transformat, deodata, prin schimbarea cursului istoriei, in favoarea sa, adica prin inabusirea rascoalei, intr-un nou inceput.Nu vom zabovi asupra nenumaratelor razboaie purtate de Iustinian - in Nordul Africii, impotriva vandalilor, in Italia, impotriva ostrogotilor sau in Orient, impotriva inamicului mostenit de la greci, Imperiul persan -, care au dus, chiar daca pentru o scurta perioada de timp, aproape limitata la viata imparatului insusi, la implinirea, intr-o buna masura, a visului acestuia de a face ca imperiul sa se intinda din nou intre granitele sale de odinioara, transformand Marea Mediterana intr-un lac roman, reafirmand, astfel, puterea si unitatea imperiului. Cu siguranta, aceste victorii militare reprezinta succesul viziunii politice a lui Iustinian, consecinta a capacitatii sale de a-si alege generali competenti ca Belizarie sau Narses, al caror merit nu este cu nimic mai prejos decat cel al imparatului.In istorie insa, Iustinian a ramas mai mult prin opera sa juridica, arhitecturala, teologica, deci: cultural-spirituala. De aceea, ma voi limita sa vorbesc despre Iustinian legislatorul, ctitorul si teologul.Opera juridica a lui IustinianConvins ca majestatea imperiala nu trebuie sustinuta doar prin arme, ci trebuie sa fie inarmata si cu legea, caci asa poate fi guvernat statul, atat pe timp de pace, cat si pe timp de razboi, ca imparatul sa nu fie victorios doar asupra inamicilor de pe campul de batalie, ci sa reprime si nedreptatea calomniatorilor prin intelepciunea legilor sale (Prefata la Institutiile, 21 nov. 533), Iustinian a demarat inca de la inceputul domniei sale opera de codificare a Dreptului Roman. El considera codul de legi al lui Teodosie al II-lea Caligraful (408-450) invechit. In plus, reforma juridica era ceruta si de faptul ca aceste numeroase texte de legi erau prolixe si, de multe ori, confuze si chiar contradictorii, ceea ce facea ca justitia sa depinda din ce in ce mai mult de vointa sau interesul judecatorului. Cat de familiara ne este noua aceasta situatie pre-iustiniana!La inceputul anului 528, la foarte putin timp de la urcarea sa pe tron, Iustinian numi prima comisie de codificare a Dreptului Roman. Aceasta comisie, formata din zece membri si condusa de Tribonian, mana dreapta a lui Iustinian, la care se mai adaugau un profesor de drept de la Universitatea din Constantinopol, Teophilus, doi avocati si doi functionari, a reusit sa publice, dupa paisprezece luni de munca, toate constitutiile imperiale care se gaseau in mai-vechile coduri de legi, numite gregorian, hermogenian si teodosian. O munca titanica, daca tinem cont ca una asemanatoare fusese intreprinsa si de Teodosie al II-lea, dar atunci durase noua ani. Textul codului initial, publicat pe 7 aprilie 529, purtand titlul de Codex Justinianus, nu ni s-a pastrat, probabil din cauza faptului ca Iustinian a numit o a doua comisie, mai restransa, pentru a redacta o a doua editie, care sa aiba in vedere textele mai recente. Aceasta noua editie a fost finalizata in 534 si publicata pe 16 noiembrie, sub numele de Codex repetitae praelectionis, anuland prima editie. Dumnezeu a permis ca legile vechi, depasite, sa aiba, prin grija noastra, o noua stralucire...O a doua misiune data lui Tribonian in 530 a avut ca scop sintetizarea si editarea, intr-o colectie usor de folosit, a marii mase de lucrari de jurisprudenta. Comisia a avut de citit si excerptat 1.528 de carti scrise de juristii romani incepand cu secolul I al erei crestine, pana in secolul al IV-lea. Lucrarea a fost terminata la sfarsitul anului 533 si impartita in cincizeci de carti. A primit numele de Digesta (lat. Ceea ce a fost pus in ordine) sau Pandectae (gr. Pandektai, atotcuprinzatoare). In cea de-a doua prefata la Digesta (16 dec. 533), Iustinian scria: Atat de mare este purtarea de grija a lui Dumnezeu Cel intrupat fata de noi, ca nu inceteaza a ne coplesi cu daruri vesnice s…t. Dumnezeu a permis ca legile vechi, depasite, sa aiba, prin grija noastra, o noua stralucire si sa fie adunate intr-o colectie care cu greu poate fi inteleasa: nimeni inainte de noi nu a sperat sa poata reusi ceea ce parea intrutotul imposibil mintii umane: s…t a restaura unitatea si armonia Dreptului Roman de la intemeierea orasului sRomat pana in epoca noastra s…t. O astfel de intreprindere a fost lucrarea Providentei, caci ea este irealizabila pentru slabiciunea umana.Considerand ca nu toti sunt in stare sa duca povara imensitatii cunostintelor din cele doua lucrari, din Codex si Digesta, Iustinian s-a gandit la o forma abreviata a celor doua, la un manual destinat celor tineri, care se pregateau sa devina juristi, incat toate izvoarele tulburi ale jus vetus sa duca intr-un singur lac limpede. Astfel, Tribonian, ajutat de amintitul profesor Teophilus din Constantinopol si de Dorotheus, profesor la Universitatea din Beirut, cea mai buna scoala romana de drept, a redactat Institutiile (Institutiones), carora, desi redactate ca manual, Iustinian le-a dat, la fel ca celorlalte doua opere anterioare, putere de lege.Toate legile date dupa 534 au fost publicate sub numele de Novellae leges, legi noi, si, in cea mai mare parte, in limba greaca, semn ca imperiul se indrepta spre o grecizare care avea sa fie ireversibila incepand cu domnia lui Heraclius (610-641). Aceste Novellae nu au fost niciodata adunate intr-o colectie.Din cauza faptului ca latina a devenit in Bizant din ce in ce mai mult o limba straina, opera legislativa a lui Iustinian in interiorul imperiului nu a reprezentat singura sursa de drept. Totusi, codificarile ulterioare ale Dreptului Roman, care au culminat cu Basilika lui Leon al VI-lea Filosoful (886-911), au incercat sa faca accesibila si opera lui Iustinian in limba greaca. Un mai mare impact l-a avut aceasta asupra lumii occidentale, inclusiv America, prin intermediul coloniilor spaniole, portugheze si franceze. In secolul al XI-lea au fost redescoperite Digesta. Irnerius s-a aplecat asupra operei legislative a lui Iustinian cu mare constiinciozitate si a inceput sa ofere cursuri de jurisprudenta romana la Universitatea din Bologna, chiar din 1088, considerat anul de intemeiere a universitatii. Munca lui Irnerius a fost continuata de succesorii sai la catedra, care au inceput sa scrie glose sau note explicative la Dreptul Roman, drept pentru care au fost numiti de posteritate glosatori. Opera legislativa a lui Iustinian va purta din secolul al XII-lea, tot datorita Universitatii din Bologna, numele de Corpus Juris Civilis. Prin intermediul scolii de drept intemeiate de Irnerius, conceptele Dreptului Roman au patruns peste tot in Europa, cu exceptia Angliei, unde regele Henric al II-lea (1154-1189) a preferat sa creeze un sistem propriu legislativ, preluat, mai tarziu, si de coloniile britanice din America.Iustinian a construit in Constantinopol 33 de bisericiNu doar disponibilitatea de a construi sau dragostea pentru arta au fost decisive in materializarea atator opere de arta din timpul lui Iustinian. Un set de factori au reprezentat mobilul acestei evolutii arhitectonice si artistice: descoperirea a noi materiale de constructie si tehnici, perfectionarea celor deja existente, dezvoltarea scolilor de profil.Imboldul pentru o opera sustinuta de reconstructie a Constantinopolului i-a fost dat lui Iustinian si de consecintele rascoalei Nika. Multe cladiri au fost distruse sau avariate, intre ele Augustaion-ul (spatiu deschis incercuit, folosit doar de curtea imperiala, in mijlocul caruia, in varful unei coloane, se afla statuia unuia dintre imparati), Sfanta Sofia, multe dintre cladirile situate de o parte si de alta a Mese (soseaua centrala). Ceea ce avea sa realizeze Iustinian a depasit cu foarte mult situatia de dinaintea rascoalei, ne spune Procopius de Cezareea, in a sa lucrare De Aedificiis, caci el nu s-a multumit doar sa restaureze ceea ce fusese distrus, ci a marit si infrumusetat acele cladiri, construind si altele noi. Despre Marele Palat sau Palatul Sacru, ne spune acelasi Procopius ca a fost restaurat de o asa maniera, incat cei care il cunosteau foarte bine inainte au avut impresia, dupa restaurare, ca au intrat intr-o cladire noua. Acum era plin de mozaicuri si fresce care aminteau de cuceririle lui Iustinian, prezentand cortegii de prizonieri in frunte cu regele lor si soldati romani aducand prazile de razboi capturate.Este neindoielnic faptul ca Iustinian, un om religios profund, a simtit, inainte de toate, o datorie fata de Dumnezeu. Astfel, a construit in Constantinopol 33 de biserici, dintre care doua sunt dedicate lui Dumnezeu Insusi, Sf. Sofia (Intelepciunea lui Dumnezeu) si Sf. Irina (Pacea lui Dumnezeu), patru Maicii Domnului, pentru care Iustinian avea o evlavie speciala, una Sfintei Ana, patru Sf. Dimitrie, sfant militar, dar considerat si taumaturg; altele, Sfintilor Apostoli si Martiri. Iustinian avea sa construiasca mai mult decat dublul bisericilor gasite de el in Constantinopol.Tot ca o cinstire adusa lui Dumnezeu, Iustinian a construit spitale si l-a marit pe cel deja existent, al unui binefacator pe nume Samson. A construit spitale si dincolo de granitele orasului, unul pe malul Bosforului si altul la Marea Neagra, pentru saracii suferinzi de boli incurabile, muribunzi. Tot pentru cei saraci, dar care veneau in Constantinopol cu treburi juridice si administrative, Iustinian a construit case de oaspeti.Sfanta Sofia - perla lui IustinianAceasta fascinanta biserica, minune a lumii civilizate, simbol al crestinatatii rasaritene, in fata careia putini dintre crestinii ortodocsi nu sunt incercati de o mare emotie, emblema lui Iustinian in vesnicie, are o istorie care incepe in secolul al IV-lea. Cel care a demarat lucrarile la biserica Sf. Sofia a fost Constantin cel Mare (306-337), iar cel care le-a terminat a fost fiul sau Constantius al II-lea (337-361), cu un an inainte de moartea sa, 360. Forma acelei biserici ne este necunoscuta. Aceasta biserica a ars in 404, in urma rascoalei izbucnite in Constantinopol din cauza exilarii Sf. Ioan Gura de Aur de catre imparateasa Eudoxia, si a fost reconstruita de imparatul Teodosie al II-lea in 415, in forma basilicala longitudinala. Aceasta a ars, la randul ei, in timpul rascoalei Nika, drept pentru care, pe locul ei, Iustinian a inaltat-o pe a sa, cu ajutorul a doi ilustri arhitecti si ingineri, Antim din Tralles si Isidor din Milet. Lucrarile au durat 5 ani, incepand cu 532, si a fost sfintita pe 27 decembrie 537. In 558, cupola s-a prabusit si a fost reconstruita de Isidor cel Tanar. Noua cupola era mai inalta decat cea veche cu 7 metri. A fost resfintita pe 24 decembrie 562. Reparatii au mai fost facute, de-a lungul istoriei bizantine, in secolele al IX-lea, al X-lea si al XIV-lea. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre trupele otomane ale sultanului Mahomed al II-lea Fatih (1444-1446, 1451-1481), Marea Biserica (Megale Ekklesia), cum a fost cunoscuta in Bizant, a fost transformata in moschee (Ayasofya Camii). Ultimele reparatii majore au fost facute intre 1847 si 1849 de fratii arhitecti Gaspare si Giuseppe Fossati.Inainte de a incepe lucrarile, patriarhul Epifanie al Constantinopolului a savarsit in prezenta imparatului slujba de sfintire a locului, iar acesta din urma a pus prima piatra de temelie a bisericii. Iustinian a inspectat aproape zilnic lucrarile. Cu siguranta Sf. Sofia i-a fost cea mai draga ctitorie. 10.000 de muncitori au lucrat continuu la ridicarea Sf. Sofia, organizati in 100 de echipe de lucru. Pentru a nu izbucni nemultumiri intre acestia, Iustinian a poruncit ca ei sa fie platiti zilnic. Ioan Lydus povesteste ca banii curgeau rauri, incat, atunci cand constructia avea un metru, se cheltuisera deja 51 de milioane de piese de aur (nomisma). I s-a reprosat lui Iustinian ca a secat visteria imperiului prin aceasta constructie. Nimic mai fals! Toata a costat 361 de milioane de nomisma, iar bugetul imperiului pe un an de zile era de aproximativ 11.000 de milioane de nomisma (3,2%).Marmura alba si galbena, de cea mai buna calitate, a fost folosita la constructie. Navele ancorau una dupa alta pentru a descarca cele mai rare materiale de constructie aduse din cele mai indepartate colturi ale imperiului. Cea mai fascinanta parte a bisericii este, fara doar si poate, cupola, care are 31 m in diametru, este ridicata la o inaltime de 54 de metri si luminata de cele 40 de ferestre, incat pare coborand din cer. Cand biserica a fost terminata, cupola si tavanul au fost poleite cu aur. Decoratiunile erau atat de bogate, incat marele savant si inventator arab Al-Jazari (sec. al XII-lea) spunea ca pe peretii celei mai mari si mai minunate constructii din cate pot fi vazute sunt reprezentate toate orasele si toate meseriile (tehnicile) din lume, incat, daca cineva doreste sa aleaga o meserie pentru fiul sau, il ia cu sine in biserica si i le arata. Toata cunoasterea si intelepciunea bizantina aveau sa se regaseasca materializate in ea. Nu e de mirare ca atunci cand biserica a fost terminata, plin de admiratie si uimire, Iustinian ar fi rostit: Te-am invins, Solomoane!. Postea deplin doua zile si doua nopti, mai ales in preajma sarbatorii PastilorImparatul Iustinian nu este Teologul, asa cum au fost considerati Sfintii Ioan Evanghelistul, Grigorie Teologul si Simeon Noul Teolog. Niciodata Biserica nu i-a recunoscut un astfel de titlu, dar se stie ca teologia a fost una dintre preocuparile sale principale, lucru recunoscut chiar si de Procopius, in Istoria Secreta, scrisa cu scopul de a-l denigra. Iustinian ducea o viata mai apropiata de monahism decat de a unui imparat. Teologia o impletea cu post si rugaciune. Nu era doar un teoretician, caci postea doua zile si doua nopti, mai ales in preajma sarbatorii Pastilor. De multe ori, atunci ramanea nemancat doua zile de-a randul, dupa cum am spus; se multumea cu putina apa si cateva buruieni salbatice.Convins ca unitatea imperiului este asigurata si de unitatea Bisericii, Iustinian a intreprins o lucrare de impacare a celor doua mari partide religioase: a ortodocsilor si a monofizitilor. A mediat intalniri intre acestea (532, 536) si a convocat chiar un sinod general, in scopul clarificarii si sanctionarii invataturii ortodoxe in 553, cunoscut ca cel de-al V-lea Sinod Ecumenic. A fost sensibil la orice chestiune religioasa si a luat atitudine, nu doar prin legi, ci si prin scrieri cu continut teologic. Sunt multe scrierile, epistolele, decretele sale cu caracter teologic. O prezentare amanuntita trebuie facuta intr-un tratat. Dar cateva din ele merita amintite. Astfel, urmandu-i Sfantului Sava cel Sfintit (439-532) de la Lavra din Palestina, Iustinian a luat atitudine impotriva noului curent origenist care aparuse in Palestina si pe care marele parinte il denuntase. Din Tratatul impotriva lui Origen, din Epistola catre Sf. Sinod despre Origen si discipolii sai, intelegem care a fost gravitatea curentului origenist in epoca. Pentru Iustinian, Origen este izvorul tuturor ereziilor. Origen nu a fost condamnat din intamplare la Sinodul al V-lea Ecumenic, condamnarea sa a fost una contextuala. Alte tratate privesc disputa celor trei capitole (condamnarea vietii si operei lui Teodor de Mopsuestia, a anumitor scrieri ale lui Teodoret de Cyr si a scrisorii lui Ibas, episcop de Edesa, catre regele persan Mari), considerate a fi nestoriene. Nici monofizitismul nu a fost trecut cu vederea, caci a scris, spre exemplu, un Tratat impotriva calugarilor monofiziti din Egipt. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 2 august 2009)Foto: Sfanta Sofia, marea ctitorie din Constantinopol

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 908

Id: 23651

Data: Aug 3, 2012

Imagine: