Pentru adevaratii crestini care locuiesc in Bucuresti, traiul inCapitala ar deveni impovarator, repetitiv si lipsit de maribucurii duhovnicesti daca nu s-ar mangaia cu gandul ca in lunaoctombrie Sfantul Dimitrie cel Nou ii cheama la pelerinaj. Inaceste zile de profunda solemnitate, toti pasii se indreapta spreCatedrala patriarhala. Locul este impanzit de oameni din toatecolturile tarii, dar si din strainatate. Ce-i determina peacesti credinciosi, de toate varstele, sa stea ore bune inpicioare, aflam chiar de la ei.Buna randuiala de zi cu zi din Dealul Patriarhiei, cu slujbele dedimineata si Vecerniile, cu Sfintele Masluri, Paraclisele siAcatistele inchinate sfintilor protectori ai catedralei, este inaceste zile incununata de o stare de veghe neintrerupta aclericilor si a credinciosilor. In cele sase zile de pelerinaj,lumanarile nu se sting, randurile se ingroasa pe zi ce trece,iar cantarile de slava se aud tot mai clar si mai puternic. Estemomentul din an cand Colina Bucuriei isi merita pe deplin(re)numele. Nu exista om cu care sa fi vorbit, dupa ce s-ainchinat la racla cu sfintele moaste, si sa nu se arate bucuros dereusita sa duhovniceasca, dupa ce, cu rabdare, a asteptat poatemai bine de opt ore intalnirea cu Sfantul Dimitrie cel Nou,Sfintii Imparati Constantin si Elena si Sfantul Nectarie.Priviti de sus, de la o inaltime panoramica, sirul pe careacesti oameni il formeaza, in asteptarea lor pilduitoare, iaforma unui brat uman, ca expresie a credintei noastre ortodoxe.Şcoala duhovniceasca din Dealul PatriarhieiAceasta tainica imbratisare, protectoare, in duh, a oamenilorcu sfintii lor iubiti este dincolo de cuvinte si greu de inteles,mai ales pentru cei straini de Biserica. Silvia Paun este unuldintre acesti spectatori. Studenta in primul an, originara dinSighisoara, fata a nimerit intr-una din aceste zile in aglomeratiadin Piata Unirii. A fost atrasa de multime. Dezorientata siuimita de atmosfera in care a intrat mai mult fara voie, a cautatraspunsuri. Ce zi e astazi? De ce stau oamenii la rand? Cat delung este sirul? Cine este Sfantul Nectarie? A primit raspunsurile,pe rand, de la oamenii care asteptau sa se inchine. Unii au fostblanzi, explicandu-i fara patima rostul si intelesulsarbatorii. Altii, din contra, au lamurit-o pe un ton dur, derepros: "La anii tai si la pregatirea pe care sigur o ai, esterusine, fetita mamei, sa nu stii ce se intampla in jurultau!", a apostrofat-o cu indignare o doamna in varsta. Vaditintimidata, tanara s-a retras din calea pelerinilor,continuandu-si drumul pana pe esplanada catedralei. A petrecutcateva minute in dreptul raclei, dincolo de cordonul de protectie.Cuprinsa de emotia locului, a cumparat flori, busuioc, o carte cuviata si acatistul Sfantului Ierarh Nectarie din Eghina. "O sa maintorc maine, dupa cursuri. Nu sunt crestina practicanta, mergdin cand in cand la biserica. Este pentru prima data in viatacand vad atatia oameni adunati in numele a ceva ce nu poate fivazut. Acel ceva trebuie sa existe, altfel nu se strangeau atatiaoameni aici. In fiecare zi invatam cate ceva. Cine stie, poateacesta e momentul meu cand trebuie sa descopar ca de fapt lumeaasta e mai mult decat ceea ce pot eu vedea", a spus Silvia."Avem credinta stramoseasca"Ecaterina Camischi si Florica Lina Nedelcu au venit la Bucuresti dincomuna Dobroiesti, judetul Ilfov. Nu atat drumul a fost obositor,cat cele mai bine de opt ore de asteptare. Dar nu se plang. Femeisimple, trecute de 60 de ani, cele doua credincioase se exprimamodest, insa trairea lor este plina de insufletire, de o emotieautentica venita din credinta. "Eu vin in acest pelerinaj de 10ani. Sunt bolnava din anul 1991 si era sa mor de multe ori. Nu am oboala, am mai multe, dar Dumnezeu si sfintii Lui nu m-au lasat.Cum pot sta eu acasa, cand stiu ca e sarbatoare? Noi avemcredinta stramoseasca, asa am pomenit, asa facem", explicaEcaterina Camischi, cu buzele vinete de la frigul care i-a intrat inoase. "Plecam bucuroase. Multumim Bunului Dumnezeu si MaicuteiDomnului ca ne-au ajutat. Şi Sfantului Nectarie ca a venit la noi,ca noi nu am putut merge pana la el", completeaza Florica Nedelcu,cu vioiciunea unui copil care a primit jucaria dorita. Se iau labrat, zambitoare, si se pierd in marea de oameni care umbla intoate partile.Mai departe, intr-un colt, Vasile Panait aprinde lumanari pentrucei raposati. Este necajit. In urma cu o luna i-a murit sotiade cancer: "S-a prapadit, saraca. Ghinionul ei a fost ca s-a dusprea tarziu la doctor. N-au mai avut ce face ca sa o salveze. Canderau durerile mai mari, o dadeam cu ulei sfintit de la candelaSfantului Nectarie si ea spunea ca se mai linistea. Am venit sama rog sfantului pentru pacea odihnei vesnice a sotiei mele sipentru mantuirea sufletului ei"."Sfintii ne ajuta"Sub streasina unuia dintre zidurile catedralei, Natasa Floreaarunca cateva firimituri porumbeilor brumarii care s-au adunatciorchine si asteapta pomana. "Am venit cu cele mai bune ganduriastazi, aici. In primul rand, doresc sanatate tuturor, chiar sidusmanilor mei. Am venit trista si plec vesela. E o stare pe careo simt de fiecare data cand intru intr-o biserica. Sfintii nunumai in zilele lor de praznuire ne asteapta, tot timpul vor sale cerem ajutorul si sa-L slavim pe Dumnezeu".In medie, 1.000 de oameni trec intr-o ora pe la sfintele moaste.Multi dintre ei sunt batrani, garbovi, neputinciosi. Cand suntintrebati de unde puterea de a sta in picioare atata timp,raspund de fiecare data: "Sfintii ne ajuta!"Dumitra Tules, la cei 58 de ani ai sai, nu mai poate cinsti sfintiiasa cum o facea in anii din urma. Boala o impiedica sa stea inpicioare ore indelungate. Chiar si in starea in care se afla, nupoate sta departe de catedrala in aceste zile de sarbatoare. Avenit si in acest an cu un brat mare de flori si cu multerugaciuni. Are nevoie de ajutor mai mult ca oricand - cu doua zileinainte de praznuirea Sfantului Nectarie este programata laoperatie. "Sunt foarte bolnava. Numai rugaciunile sfintilor catreDumnezeu m-au tinut pana acum in viata. Boala nu mi-a fost datadegeaba, asa am reusit sa patrund intelesurile si putereaSfintei Liturghii. Datorita rugaciunilor am putut strabate valurileacestei vieti. Trebuie sa-mi duc crucea pana la Golgota. SfantulNectarie m-a ajutat foarte mult. Intr-o vineri, ma simteam foarterau. Abia am reusit sa ajung la Manastirea Radu Voda unde seafla moaste ale sale. Am stat la Sfantul Maslu si am plecat deacolo mult mai bine. Starea mea s-a imbunatatit vizibil. Ma rogmult si pentru copiii mei. Ştiu ca rugaciunea mamei are mareputere in fata lui Dumnezeu. Nu trece zi fara sa zic: "Milostivsa ne fii noua, Doamne, in timpul vietii, in clipa mortii siin ziua judecatii". Important este ca si ai mei copii sadoreasca sa-si indrepte viata, pentru ca, vorba aia, eu manancpentru mine, dar tu poti sa te saturi? Sau eu ma rog pentru copiiimei, dar ei ce fac pentru indreptarea vietii lor?"Plangerea pacatelorPrintre cei prezenti sunt si copii, de toate varstele. Ioan Musatare 5 ani. A avut sansa sa se nasca intr-o familie de oamenicredinciosi, din Mures, nelipsiti de la marile pelerinaje dintara. Micutul ager si cu ochii ca de veverita este cel de-aldoilea copil al sotilor Musat, dupa Ilie, primul nascut, care s-aprapadit intr-un accident la varsta de 4 ani. Durerea a fostimensa. Dar credinta sotilor a crescut. "Ne plangem pacatelenoastre, noi suntem singurii vinovati", spune Marian Musat, capulfamiliei. Desi micut, Ioan cunoaste suferinta parintilor lui sise roaga in fiecare seara pentru fratele plecat "in lumea cuingerasi". Cunoaste rugaciunile, Crezul, ii plac icoanele, iarseara adoarme numai daca asculta cantece religioase. Educatiamicutului impresioneaza pe toti cei prezenti, intre care si odoamna, romanca de origine, venita special pentru acest pelerinajtocmai din Spania.Un om al credinteiDaniel Badea, desi mult mai mare decat Ioan, va ramane mereu uncopil. S-a nascut cu o boala care nu il lasa sa se miste, savorbeasca sau sa isi poarte singur de grija. Aceasta fiintavorbeste doar cu ochii si rareori scoate cate un icnet, pe caredoar cei apropiati il pot identifica ca fiind un ras sau unstrigat de ajutor. Ceea ce uluieste in legatura cu Daniel estedorinta lui de a merge la manastirea unde se afla particele dinmoastele Sfantului Nectarie in Bucuresti. Este nelipsit de laSfantul Maslu. Din caruciorul lui cu rotile, mai mult intins decatin sezut, ii place sa asculte slujba savarsita de preotii dela Radu Voda. Mama lui spune ca in aceste clipe este fericit. Depelerinaj, l-am regasit in curtea Patriarhiei. Aproape declopotnita, sub imensa icoana a Sfantului Nectarie, lui Daniel iitrec zilele mai usor. Nimeni nu poate spune ce simte, ce gandestesau cum percepe toata desfasurarea de forte din jurul sau, insaprezenta lui certifica puterea tamaduitoare a Sfantului Nectarie.PriveghereSerile, desi mult mai friguroase decat zilele, sunt parca maifrumoase. "Parca suntem la Inviere", isi pierde vorbele inmultime o copila legata la cap cu o basma alba. Slujbele depriveghere aduna pana aproape de miezul noptii oameni care cantasi se roaga cu insufletire alaturi de mari ierarhi, inconjuratide soboare de preoti si diaconi, cu totii invesmantati desarbatoare. Stand printre cei simpli si umili, esti patruns defiorul credintei. Nu sunt putine fetele pe ale caror obraji amvazut lacrimi siroind. Rabdatori, dupa orele istovitoare deasteptare, isi pleaca smeriti capetele in fata scenei ornate cuflori, in asteptarea binecuvantarilor. La auzul rostirii SfinteiEvanghelii, dealul ingenuncheaza. Martora e luna. Şi vantul careflutura steagul din varful Palatului patriarhal ca intr-o zbaterede aripa de porumbel. Asemanator cu porumbelul alb de lacatedrala, nelipsit in zilele mari din an, cand sta deasupra usiide la intrarea in biserica, pe tot parcursul slujbei. Şi isi iazborul abia la final, fapt remarcat de cei mai multi credinciosicare il privesc cu interes. (Articol publicat in "Ziarul Lumina" dindata de 27 octombrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 476

Id: 25397

Data: Oct 27, 2012

Imagine: