Anul 1890 marcheaza o cotitura in domeniul muzicii bisericesti din Transilvania. In acest an, preotul si profesorul Dimitrie Cuntan de la Sibiu publica la Viena 'Cantarile bisericesti dupa melodiile celor opt glasuri'. Cei mai multi dintre cantaretii bisericesti o cunosc, ea existand in majoritatea bisericilor, in diferite editii, chiar daca raportarea strict solfegistica la ea este, cel mai adesea, relativa. Exceptiile de la acest 'relativism' al raportarii sunt cantaretii care au o formatie solfegistica mai sistematica - destul de putini insa la numar. Acestia sunt cei care se tin foarte aproape de 'litera' cartii lui Cuntan.Proiectul de publicare a acestei lucrari este mai vechi, din timpul pastoririi marelui mitropolit Andrei Şaguna. Acesta il insarcineaza pe Dimitrie Cuntan, in anul 1868, sa culeaga si sa fixeze pe note, in cadrul muzicii liniare, cantarile bisericesti din cuprinsul Mitropoliei Ardealului. Munca ce a urmat a fost grea, iar deplasarea pentru culegerea cantarilor bisericesti a fost adeseori intampinata de mari dificultati de ordin material. Dimitrie Cuntan face parte din scoala creata de muzicieni teologi carturari cu o gandire inovatoare de tip renascentist, care au stiut sa pretuiasca valoarea patrimoniala exceptionala a fondului muzical liturgic conservat pe cale orala timp de mai multe secole in practica liturgica a Bisericii Ortodoxe Romane din Ardeal, Banat, Crisana, Maramures si Oas.In cartea publicata de prof. Dimitrie Cuntan, 'Cantarile bisericesti dupa melodiile celor opt glasuri', un loc semnificativ il ocupa si sectiunea Podobiilor. (Sectiunea a doua). Astfel, el precizeaza in prefata cartii: 'cu o grupa importanta de cantari ramasesem dator bisericii pana la 1884. Erau 'Podobiile' celor opt glasuri, cari se neglijasera si abandonasera, asa incat nici in semniar nu se mai invatau. De aceea nici eu nu le cunosteam decat numai in parte. Dorind insa a asigura Bisericii si proprietatea acestor cantari usitate in vechime si prescrise in textele liturgice, la recomandare din parte competenta, am angajat pe cantorul bisericii noastre din Danes, tactul protopresbiteral al Sighisoarei, anume Simeon Florea, care serveste bisericii de la a. 1834 ca invatator si cantor. Dupa acest vechiu cantaret am scris si podobiile, cum se gasesc in sectiunea a II-a colectiunii mele'.Imne ale Bisericii OrtodoxePodobiile sunt un grup specific de imne ale Bisericii Ortodoxe, folosite ca model pentru compunerea si interpretarea altor imne bisericesti. Acest lucru presupune ca imnul ce se canta dupa podobie sa aiba acelasi numar de silabe si aceleasi accente ritmice cu imnul model. Cuvantul 'podobie' a patruns in limba romana pe filiera slava ('podobema'-norma, model). Intalnim insa si cuvantul 'prosomie' (prosomia - asemanator) provenind din limba greaca. Din acesta a derivat cuvantul 'asemananda', un alt termen ce desemneaza cantarea podobnica. Fiecare din cele opt glasuri isi are podobiile sale, in doua forme, una pe scurt, irmologica, si o varianta dezvoltata, in tactul stihiraric.Astfel, Dimitrie Cuntan a asternut pe hartie urmatoarele podobii: la glasul intai: 'Ceea ce esti bucuria', 'Prea laudatilor mucenici', 'Mormantul Tau'; la glasul al doilea: 'Casa Eufratului', 'Cand de pe lemn'; la glasul al treilea: 'De frumusetea fecioriei Tale', 'Fecioara astazi'; la glasul al patrulea: 'Ca pe un viteaz', 'Dat-ai semn', 'Spaimantat-u-sa Iosif', 'Aratatu-te-ai astazi', 'Cela ce esti chemat'; la glasul al cincilea: 'Cuvioase parinte', 'Bucura-te camara'; la glasul al saselea: 'Toata nadejdea', 'Ingerestile puteri', si, in final, la glasul al optulea, 'O, prea marita minune', 'Pe intelepciunea', si 'Ce va vom numi'. De mentionat este faptul ca la glasul al saptelea nu este podobie.Unitate in diversitate In comparatie cu podobiile prof. Dimitrie Cuntan, podobiile in muzica bisericeasca psaltica sunt mai multe. Ca o completare la cele de mai sus, amintim pe langa celelalte si: 'O, preaslavita minune' (glasul I), 'Ceea ce esti izvorul', 'Cu ce cununi de lauda' (glasul II), 'Mantuieste-ma Doamne', 'In chipul Crucii', 'Lauda de seara', 'Pentru marturisirea', 'Mare este puterea Crucii' (glasul III), 'As vrea cu lacrimi', 'Cel ce te-ai inaltat pe Cruce', 'Degrab ne intampina pe noi' (glasul IV), 'Doamne pacatuind' (glasul V), 'A treia zi ai inviat' (glasul VI), 'Nu vom mai fi opriti', 'Cela ce pentru mine ai rabdat', 'Mai luminat' (glasul VII) si 'Mucenicii Tai, Doamne', 'In Raiul cel din Eden', 'Mucenicii Tai, Doamne' (glasul VIII).Dupa cum se observa la o prima cercetare, podobiile in muzica bizantina sunt mult mai numeroase, mai complexe decat in varianta cuntana. Invatand pe de rost podobia, cantaretul bisericesc va fi capabil sa cante mii de imne din Minei, Triod, Penticostar, Octoih si din toate cartile de cult ale Bisericii. Podobiile apar in aproape orice slujba a Bisericii Ortodoxe, la imne precum 'Doamne, strigat-am', Sedelne, Condace, Luminande, Stihiri la Laude. De altfel, irmoasele canoanelor functioneaza dupa acelasi principiu, ca model pentru celelalte tropare ale cantarii, insa reprezinta o categorie aparte, in ele insele, nefiind considerate podobii ale celor opt glasuri.Cantarea dupa podobie intampina o mare dificultate in limba romana. De fapt, este aproape imposibil de realizat intocmai. Odinioara scrise in rima alba, cu metrica precisa, imnele bisericesti au dobandit actualmente o forma prozodica, prin traducerea in limba nationala. Acest lucru a facut ca numarul de silabe si accentele ritmice sa varieze de la imn la imn, cantaretul care doreste sa cante dupa podobie fiind nevoit sa inventeze, sa compuna, el insusi noua linie melodica. Asupra acestui aspect atragea atentia si parintele Petre Vintilescu: 'Problema de mare insemnatate, nerezolvata pana astazi, pentru bisericile ortodoxe de alta limba decat cea greaca este eventualitatea unei traduceri ritmate a textului si melodiei imnurilor. Cata usurinta ar rezulta dintr-o astfel de realizare atat pentru cantareti, cat si pentru edificarea credinciosilor nu este greu de inteles.'In concluzie, putem desprinde o reflectie importanta, si anume ca in modul de compozitie al podobiilor lui Dimitrie Cuntan se reflecta, in mod indirect, ideea de unitate in diversitate intre podobiile variantei 'cuntan' si podobiile in varianta bizantina. Asadar, Dimitrie Cuntan a reusit sa inscrie o pagina nemuritoare in cultura muzicala bisericeasca din Ardealul secolului al XIX-lea. (Articol publicat in Ziarul Lumina , Editia de Transilvania din data de 6 august 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 4261

Id: 15668

Data: Aug 6, 2011

Imagine: