Nasterea Domnului Iisus Hristos

Celebrarea Nasterii lui Hristos a fost introdusa in calendarul ecleziastic la o data relativ tarzie. Poate si de aceea, icoanele care infatiseaza acest praznic se intalnesc dupa secolele VI-VII. Biserica primelor secole a insistat mai mult asupra Epifaniei (Botezul Domnului), ca prima manifestare publica a Mantuitorului. Daca, in Bisericile orientale, Aratarea Domnului avea la inceput intaietate fata de sarbatoarea Craciunului, Occidentul latin asigura, oficial, Botezului un loc nu inferior Nasterii, dar in devotiunea populara Craciunul aparea mai important. Icoanele Nativitatii vorbesc despre diferentele si asemanarile reprezentarilor imagistice ale venirii pe lume a Fiului Mariei.Studiul iconografic al temei Nativitatii se imparte, in mod logic, in trei parti: in primul rand, episoadele anterioare Nasterii, calatoria la Bethleem, recensamantul, apoi Nasterea propriu-zisa si, la final, temele complementare ale adorarii magilor si pastorilor. Nasterea lui Hristos este relatata in capitolul doi al Evangheliei dupa Luca intr-un singur verset: Maria a nascut pe Fiul sau cel Unul Nascut si L-a infasat si culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.Istoria evanghelica a fost in intregime pictataFacand comparatia cu textul scris, in pictura bisericii, mai pregnant decat in manuscrise, se pot distinge un ciclu narativ si unul liturgic. Cel narativ, anterior celui liturgic, marturiseste ca istoria evanghelica a fost in intregime pictata, iar imaginea a reprodus textul pana la cele mai marunte detalii. Pentru ca icoanele, spune Sfantul Ioan Damaschinul, sunt o scriere concisa si usor de interpretat: ele vorbesc, nu sunt mute, precum idolii neamurilor. Orice scriere citita in Biserica ne povesteste fie despre venirea lui Hristos, fie despre suferintele si luptele sfintilor, prin imagini. Astfel, frescele din lacasurile de cult sunt transpunerea vizuala a ceea ce se citeste si se aude, reprezentand adevarate lectii prin care ni se infatiseaza viata lui Hristos.Nasterea lui Hristos s-a petrecut fara durerile faceriiAu existat doua maniere posibile de a infatisa scena Nativitatii Pruncului Iisus. Una care sa fi prezentat-o pe Maria in durerile facerii, iar alta cu Maica Domnului lipsita de suferinta si oboseala la nasterea lui Mesia. Cea de a doua varianta, care s-a impus atat in Orient, cat si in Apus, este cea corecta teologic, pentru ca, asa cum marturiseste Marcu Eugenicul intr-o descriere a momentului venirii in lume a lui Emanuel, Fecioara, nascand fara dureri, nu a fost slabita de acestea, ci ea s-a asezat cu smerenie langa Hristos, ca o imparateasa, iar magii cu fetele la pamant au adorat pe Pruncul Imparat tinut de mainile mamei Sale.Conciliul Tridentin a ratificat aceasta invatatura, dar a socotit ca Fecioara nu trebuie reprezentata stand culcata, ci in genunchi, in adoratie fata de Prunc.Occidentul accentueaza adorarea Mariei, Rasaritul prezinta nasterea PrunculuiDin aceasta dualitate de opinii au reiesit doua tipuri iconografice, in intregime diferite. Pe de o parte, avem versiunea siriana, reluata de bizantini, conform careia Nasterea lui Hristos a fost similara oricarei nasteri umane, cu exceptia suferintelor indurate de mama, iar, pe de alta parte, in arta occidentala de la sfarsitul Evului Mediu, scena Nasterii devine o adorare, in care Fecioara ingenuncheaza cu mainile unite inaintea Pruncului gol si luminos, asezat pe o gramada de paie sau pe o bucata de panza.Reprezentarile Nasterii in Occident au la baza viziunea Sfintei BrigitaCum s-ar putea explica aceasta transformare radicala a iconografiei traditionale?In loc sa stea alaturi de Iisus, care se odihneste in iesle, Fecioara este infatisata in genunchi, flexis genibus inaintea Pruncului. Accentul se muta cumva de pe actul nasterii care il are in centru pe Hristos, pe gestul adoratiei, in care protagonista este Fecioara. Se poate observa o anumita influenta a progresului cultului pe care Occidentul il va acorda Mariei, dar sursa de inspiratie majora sub care se produce schimbarea iconografica apuseana o reprezinta viziunile Sfintei Brigita, o mistica de origine suedeza din secolul al XIV-lea. Ea povesteste ca, in timpul pelerinajului sau in Ţara Sfanta, in anul 1370, la Bethleem i-a aparut in chip minunat Fecioara si, fidela promisiunii facute Brigitei la Roma, a reconstituit sub ochii sfintei in cel mai mic detaliu minunea Nasterii lui Iisus. Imbracata cu o tunica stravezie in momentul nasterii, Fecioara s-a descaltat asemenea lui Moise in fata Rugului care nu se mistuia si, luand pelerina alba, pregati scutecele pentru fiul sau. Cand totul fu gata, ea se aseza in genunchi (genuflexa est) si incepu sa se roage. In timp ce ea se ruga, Pruncul se nascu pe neasteptate, inconjurat de o lumina atat de orbitoare, incat eclipsa candela pe care Iosif o tinea in mana. Atunci, Fecioara, cu mainile impreunate si cu capul inclinat, se pleca inaintea lui Iisus si Ii zise: Bene veneris, Deus meus, Dominus meus et Filius meus (Bine vei fi venit, Dumnezeul meu, Domnul meu si Fiul meu). Apoi, Il lua la sanul ei incalzindu-l si infasandu-l in scutece. Descrierea misticei suedeze concorda exact cu iconografia apuseana noua. Henrick Cornell, un pictor nordic, citeaza o serie de picturi inspirate din viziunea Sfintei Brigita, intre care cea mai veche este, probabil, fresca de la sfarsitul secolului al XIV-lea aflata in basilica Santa Maria Novela din Florenta. O pictura pe lemn care poate fi ad-mirata la Muzeul civic din Pisa, executata la inceputul secolului al XV-lea de Turino Vani, un mic tablou din Sienna aflat astazi in Pinacoteca Vaticanului si care este atribuit lui Sano di Pietro reproduc identic toate detaliile viziunii respective. Arta germana a fost puternic influentata de acest motiv, la fel ca si cea ita-liana. Scena Nativitatii, executata de Rosgarten la Konstantz, dateaza din 1420, iar cea a maestrului Francke din Hamburg, pictata in 1424, este contemporana cu tabloul care Il reprezinta pe Iisus Prunc, al lui Gentile da Fabriano. Viziunea Sfintei Brigita, pregatita de o miscare mistica care vine dinainte de Pseudo-Bonaventura pana la Sfantul Bernard, a schimbat tema Nativitatii nu doar in Italia si Germania, ci in Europa intreaga. Totusi, influenta diferitelor texte mistice asupra iconografiei nu trebuie exagerata. Principiul dupa care in secolul al XV-lea, ca si in cele dinaintea lui nu a existat vreo opera artistica care sa nu aiba la baza o carte risca sa ne abata de la o cunoastere profunda a curentelor din arta. Contaminarile iconografice intre teme tangente sau suprapuse nu pot fi nici ele neglijate. Inainte de secolul al XV-lea, arta crestina occidentala infatisa inchinarea pe care magii si pastorii o aduc Pruncului Iisus, scena integrata in ansamblul Nasterii. Nu este imposibil ca, printr-un glisaj, Nasterea sa se fi transformat intr-o tripla adorare: ingenuncherea celor trei magi si a pastorilor sa fi antrenat-o si pe cea a Fecioarei. De asemenea, icoane ale nasterii in care Fecioara Maria este surprinsa in genunchi in fata ieslei unde sta culcat Hristos se pot intalni si in Rasarit, chiar la Manastirile Marea Lavra si Dochiariu din Muntele Athos. Asa cum crede si cercetatorul Gabriel Millet, pictura athonita care dateaza din doua jumatate a secolului al XVI-lea e posibil sa fi fost influentata de curentele artei italiene.In icoana Nasterii din Rasarit, fiecare personaj are un simbolism aparteIntorcandu-ne in Rasarit, putem face o comparatie cu arta de factura bizantina de la sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul celui de-al XV-lea, oricum inainte de cucerirea Constantinopolu-lui de catre turci. Este icoana intalnita foarte des in Orient cu scena pesterii stancoase, unde observam pe Sfanta Fecioara, pe jumatate culcata pe o saltea rosie, iar, in dreapta ei, in pozitie diagonala, ieslea zidita si pruncul Iisus infasat. Deasupra ieslei se zaresc capetele a doua animale, un bou si un catar care incalzesc cu suflarea lor pe micul nou-Nascut. Simbolismul lor este legat de existenta poporului iudeu si a neamurilor pagane, caci, dupa cum explica Sfantul Grigorie de Nyssa, boul este evreul inlantuit de Legea cea veche, iar catarul, care este vita de povara, purtand sarcina cea grea a idolatriei, este simbolul popoarelor pagane. Peste ei este pictata steaua care i-a condus pe magi in Bethleem. In stanga sunt cei trei regi care se inchina pruncului, tinand in mana darurile aduse de departe. In arta crestina primara, adorarea magilor facea parte din scena Nasterii, fiind simbolul divinitatii lui Iisus, recunoscut de regii pamantului ca Imparatul imparatilor, cum este numit si in profetiile vechi-testamentare. Numele celor trei calatori veniti din Rasarit (Gaspar, Melchior si Balthasar), neamintite in Scriptura sunt specificate pentru prima data in secolul al IX-lea, in Liber pontificalis din Ravenna.Frescele orientale respecta intru totul datul biblicInchinarea magilor, simbol al chemarii la mantuire a neamurilor pagane, ocupa un loc important in erminia icoanei Nasterii. Craii de la Rasarit, observand steaua si faptul ca mersul ei pe bolta cereasca este unul neobisnuit fata de celelalte stele, examinand profetia facuta de Valaam in Vechiul Testament, Cartea Numerilor 24, 17, unde se spune: O stea rasare din Iacov; un toiag se ridica din Israel si va lovi pe capeteniile Moabului, proorocie pe care se crede ca astrologii persani o transmisesera din generatie in generatie, au plecat in cautarea Imparatului nascut in Bethleem. In dreapta jos, apare Iosif, insingurat fata de celelalte personaje, adancit in cugetare si cuprins de indoiala. In stanga lui, are loc spalarea Pruncului dumnezeiesc de catre doua femei: Maia si Salomi. Aceste personaje care sunt prezente si in frescele rupestre din Capadocia au o poveste interesanta. Prima dintre ele, Maia, dupa ce a asistat la nasterea Mariei a atestat fara ezitare ca mama Pruncului a ramas fecioara si dupa nastere, cum marturiseste si Biserica: Virgo concepit, virgo peperit; post partum virgo permansit. A doua moasa, Salomi, a ramas necredincioasa, ea s-a indoit de nasterea fecioreasca, contrara legilor firii. Ca si Apostolul Toma, ea cere sa pipaie cu mana ei, pentru a crede. Dar mana ei se usuca. Ii este de ajuns sa se atinga de scutecele Nou-Nascutului pentru a se vindeca. In unele variante, Salomi este inlocuita de Sfanta Anastasia, despre care se crede insa ca a fost vindecata de batranul Iosif, ea avand mainile taiate. Pentru a putea ajuta la nasterea lui Iisus, cu ea s-a petrecut o minune si mainile sale au fost din nou ca mai inainte.Fuziunea complexa a mai multor episoade din Evanghelii, in icoana bizantinaContinuand descrierea icoanei orientale a Nasterii, ultimele detalii ne descopera trei ingeri, slavind evenimentul care aduce pe Fiul lui Dumnezeu printre oameni. Un alt inger aduce vestea cea buna unui cioban tanar. Acest inger anunta pe magi si pe pastori despre nasterea lui Mesia. Introducerea acestor scene (venirea magilor si primirea vestii nasterii unui Mantuitor de catre pastori) este opera iconografilor bizantini. Fuziunea la nivelul imaginii care se produce intre cele doua Evanghelii, cea dupa Matei si cea dupa Luca, este una de mare complexitate. Ştim ca Apostolul Matei vorbeste foarte putin despre Nastere in sine, descriind in detaliu alte episoade, cum ar fi Inchinarea magilor, Fuga in Egipt, Uciderea pruncilor din porunca lui Irod. Pictorii bizantini introduc aceste episoade in lucrarile lor, iar scenele care se succed de la stanga la dreapta ne dau impresia ca asistam la un film derulat cu incetinitorul. Scena respecta intru totul datul scripturistic. Chipurile celor zugraviti sunt subtiri, aproape fara carne, cu analogii trupesti normale. Pictati intr-o atmosfera de pace, persoanele sunt caracterizate de realism intens. Sobrietatea si stilul auster al compozitiei constituie o excelenta expresie a invataturii si credintei crestine autentice.Motivul occidental al Pruncului luminosIn arta italiana se poate intalni un alt motiv inexistent in Orient, dar caracteristic iconografiei apusene de data mai noua, Pruncul luminos, devenit izvor de stralucire in noaptea intunecoasa. Arta bizantina cunoaste si ea tema Pruncului luminat din afara de raza stelei minunate care a condus pe magi spre iesle si le-a aratat locul unde se afla cel cautat de ei. Aceasta reprezentare se poate vedea in mozaicurile Capelei palatine din Palermo, datand din secolul al XI-lea, deci anterioare viziunii mistice a Sfintei Brigita.De la mijlocul secolului al XV-lea, se intalneste foarte des imaginea pruncului ce lumineaza dinauntru, trupul sau fosforescent emana lumina care surprinde chipul extasiat al mamei Sale.O alta inovatie se poate observa in arta franceza din secolul al XII-lea. Aici, ieslea este adesea inlocuita cu un altar. S-a explicat aceasta inovatie prin intentia de a reprezenta in chip simbolic ideea ca, inca de la nastere, dupa cum marturiseste si Evanghelia dupa Ioan, Iisus era trimis sa se jertfeasca pentru mantuirea oamenilor. (Informatii preluate din Ziarul Lumina din data de 23 decembrie 2008 )

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 732

Id: 18915

Data: Dec 26, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).