Craciunul, departe de a fi doar o simpla comemorare a evenimentului petrecut cu 2.000 de ani si mai bine in urma, este praznicul bucuriei salasluirii lui Hristos in sufletul, in inima fiecaruia dintre noi. Nasterea Domnului, ca de altfel toate celelalte praznice, este sarbatoarea care an de an se intampla la timpul prezent. Imnele sfinte pe care le cantam in bisericile noastre subliniaza apasat acest aspect. Cantam in acest sens: Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste, si pamantul pestera Celui neapropiat aduce….Imnografia duminicii dinaintea Nasterii Domnului ne indeamna la primenire sufleteasca intru asteptarea bucuriei coborarii la oameni a Mantuitorului: Pestera pregateste-te ca soseste mieluseaua, purtand inlauntrul sau pe Hristos, si iesle primeste pe Cel ce ne-a dezlegat pe noi pamantenii de fapta care nu se poate spune prin cuvant. Pastori marturisiti fluierand infricosatoarea minune si magi din Rasarit aduceti Imparatului aur, tamaie si smirna; ca din Fecioara Maica S-a aratat Domnul, Caruia Maica plecandu-I-se ca o slujitoare, I S-a inchinat.Nasterea Domnului este in primul rand bucurie a sufletului. Bucuria ca ni s-a nascut un Mantuitor, dand un sens nou existentei noastre. Din pacate, lumea de azi nu mai sesizeaza valorile profund dumnezeiesti pe care ni le imbie praznicul acesta minunat. Asistam astfel din ce in ce mai mult la incercari de a transfera bucuriile sufletesti prilejuite de Nasterea lui Hristos la bucurii pur materiale, lumesti, ce n-au nici o finalitate pentru viata de dincolo, pentru Imparatia lui Dumnezeu. Craciunul devine astfel o sarbatoare comercializata, mai mult un pretext pentru o serie de manifestari ce n-au nimic in comun cu valorile vietii crestine. Toate ofertele speciale de sarbatori, care abunda in aceasta perioada, vin parca sa ne distraga atentia dinspre marele dar pe care ni-l aduce praznicul acesta slavit, coborarea Fiului lui Dumnezeu, inomenirea Sa pentru innoirea omului si a lumii.In fata unor astfel de tendinte secularizate, Biserica afirma mesajul sau dumnezeiesc de 2.000 de ani: Hristos se naste slaviti-L, Hristos se naste intampinati-L, Hristos pe pamant inaltati-va. Cantati Domnului tot pamantul. {i cu bucurie laudati-L popoare caS-a preaslavit (Catavasia I a Nasterii Domnului). Acesta este imperativul Bisericii in aceasta perioada de praznic!Oricat de mari ar parea bucuriile materiale, darurile ce ni le fac cei dragi sau ni le facem noi insine de sfintele sarbatori, ele nu vor putea nicicand sa se compare cu bucuria cea autentica, care este bucuria inimii. Iar bucuria inimii o aflam din gustarea Sfintei Impartasanii. Nasterea Domnului devine salasluire a lui Hristos in sufletul fiecaruia dintre noi, numai in masura in care Il primim in chip real, Trup si Sange, in Sfanta Impartasanie. Craciunul pierde din profunzimea mesajului sau, in masura in care cel mai adesea trecem indiferenti pe langa potirul euharistic.Ne-am deprins sa sarbatorim, ocolind mesajul sarbatorii. Sarbatoarea inseamna, oare, doar infruptare de bunatati, de mancaruri alese, in timp ce sufletul este deplin insetat si infometat de hrana cea dumnezeiasca?Sarbatoarea Craciunului ne prilejuieste apoi apropiere de Dumnezeu, dar in aceeasi masura si apropiere de semenii nostri. Nu stiu cum am putea sa praznuim in bucurie si multumire sufleteasca, stiind ca atatia semeni de-ai nostri, mai ales in societatea contemporana, dominata de acuta criza economica, sunt lipsiti de hrana, de imbracaminte, de caldura, dar mai ales sunt singuri. Insingurarea lor este cu siguranta un repros, adresat fiecaruia dintre noi.De ce sunt oamenii singuri? De ce n-am putea fi alaturi de ei? Cu mancare calda, cu o hainuta, sau fie si prin simpla noastra prezenta, cu un cuvant bun, care le-ar putea da putina nadejde. Nu-i tarziu nicicand sa facem un asemenea gest, mai ales ca fiecare dintre noi avem cunostinta despre cel putin o persoana care n-are pe nimeni. Am putea fi de Craciun langa o astfel de persoana, fie si numai pentru cateva clipe, aducandu-i mesajul acesta: Hristos S-a nascut si de la Nasterea Sa nimeni nu mai este singur. Cu noi este Dumnezeu!.In finalul acestor randuri, as atrage atentia asupra unui ultim aspect. Citim in Sfanta Evanghelie ca regele Irod, instiintat fiind de catre magi despre Nasterea Mantuitorului, n-a inteles nimic din taina la care era partas. El n-a inteles ca Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant pentru a intemeia Imparatia cea vesnica. Irod L-a vazut pe Hristos Domnul ca pe un posibil uzurpator al tronului sau, ca pe un Mesia politic, pentru ca gandul sau era cufundat intru cele ale lumii acesteia. Credea ca aici, pe pamant, are cetate statatoare, vesnica. De aceea nu s-a putut bucura, cuprinzandu-l grija, spaima si in cele din urma mania din disperare.Sa fim cu multa luare aminte, ca nu cumva asemamandu-ne lui Irod, sa ramanem cufundati doar in grijile lumii acesteia, in asa masura, incat sa trecem nesimtitori pe langa praznicul Craciunului, ramanand neatinsi de bucuria duhovniceasca pe care acesta ne-o prilejuieste. Sa ne asemanam magilor, fiind cugetatori la cele inalte, aducandu-I lui Hristos, Soarele-Dreptatii Care a rasarit pentru noi, prinosul darurilor noastre de fapte bune si de dragoste intreolalta.Fie ca de praznicul Nasterii Mantuitorului, Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca pacea Pruncului, dragostea Maicii Sale, bucuria ingerilor, simplitatea pastorilor si intelepciunea magilor, pentru ca astfel, de Nasterea lui Hristos, s-avem cu totii folos!. (Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica din data de 25 decembrie 2011, semnat de Preot lect. univ. dr. Lucian Farcasiu, Facultatea de Teologie Ortodoxa Ilarion V. Felea, Arad)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 636

Id: 27100

Data: Dec 24, 2012

Imagine: