„Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Fiecare din fapturile cele zidite multumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua; magii darurile; pastorii minunarea; pamântul pestera; pustiul ieslea; iar noi pe Maica Fecioara.“ (Cântare la Nasterea Domnului)Între adevarurile cele mai greu de patruns de ratiunea omeneasca, care stau la temelia credintei crestine, se afla, alaturi de dogma Sfintei Treimi si prezenta reala a lui Hristos în Sfânta Euharistie, si taina Întruparii Cuvântului (Ioan 1, 14). Taina aceasta reprezinta împlinirea sfatului celui mai înainte de veci a lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii, realizat la „plinirea vremii“ (Galateni 4, 4), dupa ce umanitatea, cunoscând pe calea istoriei legile apasatoare de existenta ce au urmat caderii protoparintilor, a ajuns la constiinta neputintei de a se izbavi prin fortele proprii de pacat. Dorinta si asteptarea unui Rascumparator (Facere 3, 15) a fost mentinuta în special în rândul poporului ales prin profetiile mesianice, fiind necesara totodata o pregatire îndelungata pentru ca, sub ocrotirea Providentei, sa se ajunga la aparitia în istorie a unei persoane care sa atinga o asemenea culme a curatiei încât pacatul sa nu mai aiba asupra ei nici o putere. Şi aceasta persoana avea sa fie Fecioara Maria.Nascuta ca dar al lui Dumnezeu pentru rugaciunile staruitoare ale Dreptilor Ioachim si Ana, prin biruirea legilor firii, viata ei a stat înca de la început sub semnul sfinteniei. Fagaduita lui Dumnezeu înainte de a fi nascuta, Fecioara Maria a fost dusa de maica sa la templul din Ierusalim înca de la vârsta de trei ani si încredintata arhiereului Zaharia, care a asezat- o în Sfânta Sfintelor, locul în care nu intra decât arhiereul, o singura data pe an si unde ea s-a pregatit întru curatie, rugaciune, cercetarea dumnezeiestilor Scripturi si smerenie pentru marea taina ce avea sa se savârseasca prin ea.În secolul al V-lea, Hrisip, un preot din Ierusalim, spunea despre Maica Domnului: „Un câmp acoperit de spini a produs crinul tau“. Înainte de vestirea îngerului ca va fi maica a lui Dumnezeu, Fecioara Maria ajunsese la cea mai înalta stare de curatie pe care o putuse dobândi umanitatea pâna în acel moment, având însa radacini în acelasi pamânt, în aceeasi natura umana. Şi, desi asemenea tuturor oamenilor, se nascuse si ea cu pacatul stramosesc, numai prin Maica Domnului singura umanitatea a aratat puterea sadita în ea împotriva pacatului, ocolind prin cuget treaz si prin hotarârea dreapta si prin marimea întelepciunii, tot pacatul de la început pâna la sfârsit (Nicolae Cabasila). Cu toate acestea, întreaga umanitate afirma dorinta de mântuire prin glasul Mariei, care consimte la Buna Vestire ca Fiul lui Dumnezeu sa ia natura omeneasca din trupul sau, pentru a o izbavi de urmarile pacatului si ale mortii si a o îndumnezei: „Fie mie dupa cuvântul tau“ (Luca 1, 38).(Mai multe detalii în Ziarul Lumina)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 701

Id: 36902

Data: Dec 24, 2013

Imagine: