De obicei, atunci cand se discuta despre Parintii Bisericii care au jucat un rol fundamental la Sinodul I Ecumenic si in pastrarea dreptei credinte dupa incheierea acestuia, atentia se concentreaza asupra Sfantului Atanasie cel Mare. Cu toate ca intreaga sa contributie teologica reprezinta in mod pertinent principalele pozitii corecte in privinta credintei crestine, este o greseala sa consideram ca a fost singurul om important in decursul desfasurarii si al perioadei ulterioare Sinodului I Ecumenic. Sfintii Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Salaminei sau episcopii Marcellus al Ancirei si Eustatiu al Antiohiei sunt relativ ignorati in aceasta privinta, fara a mai discuta despre alte personaje celebre cum ar fi Sfintii Nicolae si Spiridon. Scopul acestui material este sa prezinte unitar eforturile tuturor acestor oameni duhovnicesti pentru precizarea si pastrarea corecta a credintei crestine.Sfantul Atanasie cel Mare si contributia sa fundamentalaNascut in anul 295, Sfantul Atanasie nu ocupa o pozitie ierarhica importanta atunci cand a participat la Sinodul I Ecumenic. Fiind in varsta de aproximativ 30 de ani la momentul respectiv era un simplu diacon care isi insotea episcopul, in persoana Sfantului Alexandru al Alexandriei. A devenit episcop al acestei cetati la scurt timp dupa moartea lui Alexandru, petrecuta in 328. Lui i se datoreaza in cea mai mare masura includerea termenului 'consubstantial' in cadrul marturisirii finale de credinta a Sinodului sau, asa cum avem in momentul actual tradus in Crez, 'de o fiinta'. A avut o viata foarte agitata, pentru ca arienii l-au considerat intotdeauna drept principalul lor inamic si au incercat in dese randuri sa puna presiune asupra sa. A fost exilat de nu mai putin de cinci ori (335, 339, 356, 362, 365), dar de fiecare data a reusit sa se intoarca la scaunul sau episcopal. In cateva randuri a fost foarte aproape sa fie asasinat, dar aceste atacuri viclene nu si-au atins niciodata tinta. Operele sale au provocat un mare deranj in randul arienilor, pentru ca, efectiv, a demolat orice rezistenta in privinta argumentelor acestora. Una dintre scrierile sale, intitulata chiar Contra arienilor, in trei carti, argumenteza stralucit dreapta credinta si demonteaza orice indoiala in privinta doctrinei ariene. Aici, Sfantul Atanasie comenteaza scrierea Banchetul notata in versuri de Arie pentru a-si propaga mai usor propria opinie si pe care o combate cu o usurinta extraordinara. Alte doua scrieri indreptate impotriva arienilor sunt Istoria arienilor, catre monahi (358) si Apologia contra arienilor (357). De asemenea, in corpusul epistolar intalnim Scrisoarea asupra hotararilor Sinodului de la Niceea, redactata in jurul anului 350 si care continea la inceput si cateva citate din actele sinodale. Sfantul Atanasie cel Mare a trecut la cele vesnice in anul 373.Episcopii Marcellus al Ancirei si Eustatiu al AntiohieiEpiscopul Marcellus al Ancirei este un personaj cat se poate de controversat dar merita amintit aici tocmai pentru ca a sustinut cu multa tarie aplicarea termenului consubstantialitate. Din nefericire, el a sustinut credinta dintr-o perspectiva pur modalista, fiind un adept al sabelianismului, aproape fara intentie. Dupa zece ani de la incheierea Sinodului Ecumenic de la Niceea a fost depus din scaun tocmai din cauza parerilor sale modaliste. A reusit sa revina dupa ce si-a prezentat apologia in fata Sfantului Atanasie, dar a fost depus din nou in 347. A murit in jurul anului 370. Claudio Moreschinni afirma ca, din cauza sabelianismului sau, Marcellus a devenit pentru Atanasie si adeptii sai 'un aliat incomod, iar pentru cea de-a doua generatie de scriitori niceeni, vrednic de condamnat in aceeasi masura ca si arienii' (Istoria literaturii crestine vechi: grecesti si latine, vol. II/1, Polirom, Iasi, 2004, p.68). Cat despre Eustatiu de Antiohia, acesta nu a facut aceleasi greseli ca Marcellus de Ancira, ci a pastrat un echilibru dogmatic foarte benefic. A fost ales episcop al Antiohiei in jurul anului 323, dar a fost depus de un sinod filoarian in jurul anului 327. Arienii l-au acuzat pe nedrept de modalism, iar imparatul Constantin cel Mare a ratificat hotararea depunerii sale fiind influentat de acestia. Eusebiu a decedat in jurul anului 337. Din nefericire, Antiohia a beneficiat, pentru 30 de ani, intre 330 si 360, numai de aportul episcopilor arieni, devenind o zona plina de conflicte intre ortodocsi si arieni. Şi Eustatiu a scris un tratat Contra arienilor, dar care nu ni s-a pastrat pana in prezent. De asemenea, asa cum noteaza Moreschinni, a fost destul de critic la adresa interpretarii literare oferite de Origen la pasajul legat de vizita regelui Saul la vrajitoarea din Endor (I Regi 28). Eustatiu ar fi lasat si un numar impresionant de omilii si scrisori, din care, din pacate, nu ni s-au pastrat decat fragmente reduse ca dimensiune, in limba siriaca (Istoria literaturii crestine vechi: grecesti si latine, vol. II/1, Polirom, Iasi, 2004, p. 45).Sfintii Chiril al Ierusalimului si Epifanie al SalamineiAm decis sa ii pastram pe Sfintii Chiril al Ierusalimului si Epifanie al Salaminei pentru partea finala a materialului tocmai pentru ca ei au activat in principal la ceva timp dupa perioada Sinodului I Ecumenic. Astfel, Sfantul Chiril al Ierusalimului (313-387) a activat ca episcop al Ierusalimului intre 350 si 387. A participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, iar influenta sa va fi dovedita la momentul oportun. Desi la inceput nu a fost un adept al termenului consubstantialitate, nu a pactizat nici cu opiniile ariene, iar din aceasta cauza a suferit exilul de nu mai putin de trei ori (357, 359 si 370). Opera cea mai importanta ramane colectia de Cateheze, pe care o vom utiliza in viitoarele materiale deoarece prezinta o talcuire atenta a primelor opt articole de credinta din Crez notate la Sinodul I Ecumenic. Cu toate acestea 'in Cateheze, Chiril nu intrebuinteaza niciodata termenul consubstantial, nici nu vorbeste vreodata de arianism. (...) Doctrina lui Chiril este neindoielnic ortodoxa, deoarece intareste deplina dumnezeire si vesnicie a Fiului si evita axioma ariana conform careia 'ar fi fost un timp in care Fiul nu era', chiar daca, asa cum am mentionat, nu vorbeste de Fiul ca fiind consubstantial Tatalui. Probabil ca si el insusi se temea ca termenul sa nu evoce o conceptie sabeliana, asemenea lui Atanasie insusi, care prefera, in primele sale opere, termenul asemenea (in sensul tare) termenului consubstantial. Şi Chiril, precum niceenii si eusebienii, condamna cu tarie modalismul lui Marcellus de Ancira' (p. 65).Cat priveste contributia Sfantului Epifanie (c. 320-403), aceasta nu a fost strict legata doar de combaterea arianismului. Episcop de Salamina (cetate aflata in Cipru), Epifanie ne-a lasat doua opere foarte importante: Ancoratus si Panarion. Cea de-a doua reprezinta o monumentala trecere in revista a tuturor ereziilor importante care au existat pana in perioada sa. Sfantul Epifanie a fost foarte critic cu privire la erezia ariana, precum si cu privire la cei care puteau fi considerati semiarieni (unii dintre acestia nu considerau ca Fiul este o simpla creatura, dar nici ca poate fi considerat de aceeasi Fiinta cu Tatal). Este adevarat totodata si ceea ce precizeaza Moreschinni si anume ca 'la Epifanie, ereziilor li se opune confirmarea, ingusta si repetitiva, a credintei de la Niceea, de aceea opera este mai utila pentru cercetarea ideilor altora (in special pentru lucrari ale ereticilor, mai ales ale celor vechi, pierdute) decat pentru aprecierea lui Epifanie insusi' (p. 71). Cu toate acestea, Panarion ramane o colectie de baza a ereziilor primelor patru veacuri, chiar daca spiritul critic al episcopului din Salamina a lasat in anumite privinte de dorit. Astfel incheiem prezentarea personalitatilor care au jucat un rol semnificativ in cadrul Sinodului I Ecumenic. Desigur, s-ar fi cuvenit sa amintim aici si de Imparatul Constantin cel Mare, dar am considerat ca este mai bine sa ne aplecam doar asupra celor care au oferit o baza clara pentru dezvoltarea precizarii corecte a credintei crestine. In urmatorul material vom discuta direct asupra desfasurarii Sinodului I Ecumenic si a hotararilor luate in cadrul sau. (Articol publicat in 'Ziarul Lumina')

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 880

Id: 6158

Data: May 5, 2010

Imagine: