În Apologeticul sau, Tertulian spune ca însisi cei care, în sens peiorativ, îi numesc pe crestini „închinatori la cruce“ - religiosi crucis, aceia sunt, de fapt, tovarasi de cult cu ei, fara sa realizeze. Şi explica: „Cât despre cel ce ne socoteste închinatori la cruce, acela va fi tovaras de cult cu noi. Când se da cinstire unei bucati de lemn oarecare, nu intereseaza înfatisarea, de vreme ce ea este însusi corpul zeului. Şi totusi, cât de mult se deosebeste de stâlpul unei cruci o Pallas Attica si o Ceres Pharia, care stau în vazul tuturor expuse fara imagine, doar ca un trunchi necioplit sau ca o bucata de lemn fara forma. Orice bucata de lemn tare înfipta în pamânt într-o asezare oarecare alcatuieste o parte din cruce. Noi, daca adoram crucea, adoram pe Dumnezeu în întregimea Lui. Dar voi, când proslaviti pe Victoria în trofeele voastre (fara sa constientizati), proslaviti în acelasi timp si crucea care se afla în mijlocul trofeelor.“ De aceeasi „inconstienta“ dau dovada pagânii în însusi actul confectionarii idolilor: „Puneti pe crestini pe cruci si stâlpi; dar pe care statuie nu o plasmuieste mai întâi argila asezata pe o cruce sau pe un stâlp ?“, întreaba Tertulian. Totusi, spre deosebire de pagâni, care volens nolens cinsteau crucea, crestinii, când privesc la Sfânta Cruce, nu vad lemnul, ci Îl vad pe Hristos rastignit, vad icoana sublima a iubirii supreme a lui Dumezeu care accepta calea suferintei mântuitoare.Mai multe informatii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 614

Id: 39083

Data: Mar 23, 2014

Imagine: