Va marturisesc ca, dupa anii petrecuti in aceasta lume, mi-as dori sa fiu inconjurat de cat mai multi oameni care au trecut printr-o stare de dependenta si care au luptat, au rupt lanturile si au invatat sa traiasca intr-o abstinenta senina. Disperarea celui care vine sa iti ceara sa-l ajuti, suferinta, lupta, caderile si ridicarile lui, transformarea intunericului din suflet in lumina, toate acestea nu pot decat sa te smereasca, spune preotul Andrei Atudori.Ultimele doua decenii au insemnat pentru societatea romaneasca un continuu si accelerat proces de schimbare; un fenomen insotit, inevitabil, de framantari, cautari, incercari de adaptare la noi contexte. Privind inapoi, putem afirma ca am platit scump multe dintre lucrurile bune pe care le-am castigat. Libertatea de exprimare a venit insotita de exagerarile care sufoca, de multe ori, ceea ce numim spatiu public. Libertatea de a alege ne-a demonstrat, in repetate randuri, ca suntem prea cruzi pentru a determina cu adevarat alegerile pe care ni le-am dori.Libertatea de miscare ne-a lasat intr-o tara cu cateva milioane de locuitori in minus, cu o populatie din ce in ce mai imbatranita, copii crescuti de parinti prin telefon sau cu cele cateva sute de euro trimise lunar; cu depresii, chiar sinucideri si multe casnicii dezbinate. Greu de spus daca acesta este pretul corect al lucrurilor bune pe care le-am castigat in toti acesti ani, daca este o etapa prin care nu aveam cum sa trecem altfel sau daca ne-am lepadat, poate, cu o usurinta inexplicabila, de toate lucrurile bune pe care le castigaseram anterior sau pe care le-am primit mostenire.Biserica, nevoita sa se adapteze din mersLa acest context dificil, marcat de schimbari extrem de adanci si rapide, Biserica Ortodoxa, la fel ca si alte componente ale societatii, a fost nevoita sa se adapteze pentru a face fata noilor provocari. Iar noutatea acestor provocari a facut ca multe lucruri sau directii de actiune sa fie invatate din mers, adaptate, perfectionate, prin colaborarea cu specialisti din diferite domenii. Paralel, s-au facut eforturi pentru pregatirea unui personal propriu, care sa poata oferi servicii corespunzatoare de interventie intr-o cazuistica atat de diversa: de la preventia avorturilor, fenomen ce a cunoscut o crestere uriasa in acesti ani, la abandonul familial, excluziune sau marginalizare sociala, acordarea de servicii medicale sau de consiliere persoanelor aflate in situatii dificile. Acesta este golulUn exemplu in acest sens il reprezinta munca desfasurata, de mai bine de 8 ani, de preotii si specialistii Centrului Sfantul Nicolae din Iasi. Apartinand de Fundatia Solidaritate si Speranta a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, acest centru desfasoara activitati de consiliere si reabilitare a persoanelor dependente de alcool si alte droguri.Daca despre problema alcoolului nu putem afirma ca este un fenomen recent care afecteaza societatea romaneasca, desi statisticile arata ca a sporit ca intensitate in ultimii ani, dependenta de droguri, de pornografie, jocuri de noroc sau de internet, spre exemplu, sunt fenomene pentru care nu prea exista un antidot pregatit. De ce un astfel de centru la umbra Bisericii? Pentru ca orice adictie, fie ca vorbim de droguri sau comportamente adictive, nu este altceva decat rezultatul unei suferinte sufletesti, a unui gol interior, pe care persoana dependenta cauta sa-l umple. Aici nu este vorba doar de un tratament medicamentos sau de niste proceduri standard care trebuie urmate pentru a scapa de o boala. Va dau un exemplu: in urma cu ceva vreme, a venit la Centrul Sfantul Nicolae un domn care ne-a marturisit ca a ajuns, practic, sa traiasca o viata dubla. In societate era privit si se manifesta ca un intelectual respectabil, un adevarat model de urmat, in timp ce acasa, pe fondul unui consum abuziv de alcool - pe care il ascundea de ochii lumii - marturisea ca ajunsese sa se comporte ca un tiran. In primele intalniri pe care le-am avut in cadrul grupului de terapie, ma intreba obsesiv: Cine sunt eu? Spuneti-mi, cine sunt eu cu adevarat? Acesta este golul, aceasta este pierderea echilibrului si a reperelor pe care Dumnezeu ni le-a daruit fiecaruia dintre noi, explica preotul Andrei Atudori.Este un preot tanar, de 28 de ani, care a inceput sa lucreze ca voluntar in acest centru inca din primul an de facultate, devenind apoi consilier pe probleme de adictie. In prezent, isi desfasoara activitatea in cadrul Centrului de Incluziune Sociala al Fundatiei Solidaritate si Speranta, care se ocupa de sprijinirea grupurilor sociale vulnerabile: persoane cu dizabilitati, persoane foste dependente de droguri, tineri peste 18 ani care parasesc sistemul institutionalizat de protectie a copilului, persoane aflate in detentie etc.Minunea renasterii unui omAjutorul pe care a invatat sa-l acorde semenilor cu probleme de dependenta spune ca l-a transformat ca om, aratandu-i cele mai intunecate abisuri ale decaderii, dar si minunea renasterii unui om. Va marturisesc ca, dupa anii petrecuti in aceasta lume, mi-as dori sa fiu inconjurat de cat mai multi oameni care au trecut printr-o stare de dependenta si care au luptat, au rupt lanturile si au invatat sa traiasca intr-o abstinenta senina. Nu va pot descrie in cuvinte cum este un om care L-a regasit si care L-a reprimit pe Dumnezeu in inima lui. Este un om renascut, un om care invata din nou sa vorbeasca, sa relationeze cu cei din jur, sa fie recunoscator si sa se bucure de fiecare clipa a vietii. Intalnirile si experientele acestea, de la disperarea celui care vine sa iti ceara sa-l ajuti, suferinta lui, lupta, caderile si ridicarile, pana la transformarea intunericului din trup si suflet in lumina, toate acestea nu pot decat sa te smereasca. Sunt recunoscator ca mi s-a dat prilejul sa ajut si sa ma bucur, totodata, de lucrarea atat de minunata a lui Dumnezeu in viata noastra, spune preotul Andrei Atudori. Un preot tanar, absolvent de masterat si doctorand al Facultatii de Teologie Dumitru Staniloae din Iasi, care a invatat, pornind de la munca de voluntariat si insusindu-si, ulterior si o pregatire specializata, sa ofere ajutor semenului aflat in suferinta; unul dintre miile de brate cu care Biserica lupta sa refaca legaturile rupte cu radacinile acestui neam: credinta in Dumnezeu si in valorile crestine. (Articol realizat de Bogdan Cront si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 26 aprilie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 852

Id: 30343

Data: Apr 26, 2013

Imagine: