Mesajul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba de inmormantare a arhimandritului Ambrozie Filiuta, fost slujitor si Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucuresti, Manastirea Cernica, vineri, 25 octombrie 2013:Cu tristete am aflat de trecerea din aceasta lume a parintelui arhimandrit Ambrozie Filiuta, fost slujitor si Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucuresti, sacerdot cu viata indelungata (104 ani) si slujire rodnica.Sfanta Evanghelia citita astazi la slujba inmormantarii ne-a incredintat ca moartea nu este numai tristete, ci si trecere la viata vesnica, iar cei ce au dobandit parga Duhului (cf. Romani 8, 18-24) vor fi chemati intru invierea vietii (cf. Ioan 5, 29).Pe langa durerea despartirii de unul dintre slujitorii Bisericii, avem insa, dupa invatatura Bisericii, si datoria de a ne aduce aminte prin evidentierea faptelor de vrednicie ale celui adormit in Domnul, neuitand indemnul Apostolului Neamurilor de a nu ne intrista ca si cei care nu au nadejde (cf. 1 Tesaloniceni 4, 13). Aceasta plecare la Domnul nu este o despartire definitiva, pentru ca sfarsitul vietii pamantesti este o trecere spre cele vesnice, in Imparatia lui Dumnezeu, unde dreptii ca luminatorii stralucesc .Trecerea la cele vesnice este vremea odihnei de ostenelile omului savarsite in aceasta lume, pentru dobandirea cununilor ceresti. Arhimandritul Ambrozie Filiuta s-a nascut in comuna Malusteni, raionul Murgeni, regiunea Iasi, la 19 decembrie 1909, din parintii Nicolae si Ecaterina, agricultori, oameni harnici, evlaviosi, cu dragoste de cele sfinte, primind la Botez numele Alexandru. Şcoala primara a urmat-o in satul natal, iar Seminarul Teologic la Ismail, absolvindu-l in anul 1930. In acelasi an s-a inscris la Facultatea de Teologie din Chisinau, sustinand la finalul studiilor lucrarea de licenta, in februarie 1935, cu subiectul Biserica Sfantul Nicolae din Malusteni, judetul Covurlui.La 1 aprilie 1937 a fost numit functionar in Cancelaria Episcopiei Argesului, iar in septembrie 1940 a fost transferat pe acelasi post la Episcopia Husilor, unde pastorea episcopul Grigorie Leu, care-i era rudenie apropiata.La 4 ianuarie 1943, tanarul Alexandru Filiuta a fost tuns in monahism, primind numele Ambrozie, iar la 6 ianuarie, de sarbatoarea Botezului Domnului, a fost hirotonit ierodiacon de catre episcopul Grigorie Leu, la biserica Sfintii Voievozi din Husi. Dupa primirea hirotoniei intru ieromonah la 7 martie 1943, in Catedrala episcopala din Husi si hirotesia intru duhovnic la 26 octombrie 1944, a fost numit vicar administrativ al Episcopiei Husilor incepand cu data de 1 decembrie 1944, functionand in aceasta demnitate pana in februarie 1949, cand a fost transferat ca preot slujitor la Catedrala episcopala din Roman. Incepand cu data de 1 ianuarie 1950 a revenit la Catedrala din Husi.A mai fost preot slujitor la Manastirea Bogdana (1 noiembrie 1953 - 1 martie 1954) si la Manastirea Bujoreni (1 martie 1954 - 31 martie 1957).La inceputul anului 1958 a fost transferat in postul de preot slujitor la Catedrala patriarhala din Bucuresti, unde a slujit timp de 22 de ani, pana la 1 martie 1980, cand a cerut pensionarea, fiind in varsta de 71 de ani. Ca pensionar, a mai trait 33 de ani, ajungand astfel la venerabila varsta de 104 ani.Intre anii 1961-1963, parintele Ambrozie Filiuta a fost Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucuresti, intr-o perioada grea pentru Biserica si in special pentru monahi, cand opresiunile regimului comunist vizau in mod direct aceasta sfanta institutie. Pentru activitatea bogata pe care a desfasurat-o a fost rasplatit de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane cu rangul de arhimandrit.Prin trecerea la cele vesnice a arhimandritului Ambrozie Filiuta, acum in ajunul sarbatorii Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei patriarhale si al Bucurestilor, s-a stins o faclie care a stralucit mai bine de un secol in aceasta lume, din a carui caldura si lumina spirituala s-au impartasit cei care i-au cunoscut viata si activitatea indelungata si rodnica. A fost un om evlavios si pasnic, milostiv si rabdator.Putem spune ca Parinte Ambrozie Filiuta pleaca din aceasta lume rostind asemenea Sfantului Apostol Pavel: lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit (2 Timotei 4, 7). Suntem incredintati ca Dreptul Judecator il va primi spunandu-i: Bine, sluga buna si credincioasa […], intra intru bucuria Domnului tau (Matei 25, 21).Avand nadejdea invierii si a bucuriei ceresti, ne rugam Domnului Iisus Hristos, Daruitorul vietii vesnice, sa aseze sufletul slujitorului Sau arhimandritul Ambrozie impreuna cu dreptii, in lumina, pacea si iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici intristare nici suspin, ci viata fara de sfarsit.Veșnica lui pomenire din neam in neam!Cu arhieresti binecuvantari si parintesti condoleante pentru cei intristati,† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 724

Id: 34960

Data: Oct 25, 2013

Imagine: