Totul a inceput ca-ntr-o poveste. Copil fiind, asistam cum bunica mea se gatea in fiecare an sa mearga la Iasi, pe la mijlocul lui octombrie, ca sa se intalneasca cu Sfanta. De cu seara isi pregatea straiele. Le scotea din cufar si strecura printre ele cateva frunze de busuioc ca sa miroasa frumos. A doua zi, dis-de-dimineata, purtand o traista in care-si punea o carticica cu acatistul si viata Sfintei Parascheva, ceva merinde, un buchet de flori si busuioc, pleca spre Iasi, caci avea o evlavie deosebita la ocrotitoarea Moldovei, careia batrana ii spunea Sfanta. A doua zi, cand soarele scapata catre asfintit, pelerina ajungea acasa. Era ostenita, dar foarte linistita si bucuroasa. Ne dadea o bucatica de vata sfintita, o crenguta de busuioc si cateva flori de toamna care, desi erau vestede, pareau sa poarte ceva nepamantean pe-ale lor petale. Pana si busuiocul se pricopsise cu o aroma speciala: mirosea a sfintenie. A doua zi, pelerina incepea sa imi povesteasca totul: cum a fost, cu ce era imbracata Sfanta, despre viata, minunile ei si despre multe alte lucruri care, ca intr-o fina adiere a nostalgiei, ma fac sa retraiesc si acum acele clipe emotionante. Randuiala ce v-am relatat-o se petrecea an de an, pana cand bunica s-a adaugat stramosilor. Crescusem intre timp si parca nu ma mai incantau doar povestile ei. Voiam sa vad, voiam sa o cunosc si eu pe Sfanta. Dupa multe staruinte, ajutat fiind si de cateva lacrimi care mi se rostogoleau induiosator catre barbie, mama s-a invoit a ma duce sa ma inchin la Cuvioasa. Era prima intrevedere, dar de mult asteptata. De fapt, era o vizita pe care eu o faceam Sfintei Parascheva, caci ea se afla in casa noastra, adusa de rugaciunile bunicii si mamei, de icoane, dar cel mai mult de istorisirile atat de convingatoare despre viata si minunile sale.Intr-o buna zi, tinand-o pe mama de mana, am pasit sfios in biserica Sfintei din Iasi, traind sentimente contradictorii. Imensitatea Catedralei mitropolitane imi dadea impresia ca Sfanta era o imparateasa, care sedea intr-un preafrumos palat. Calcam incet catre locul unde, dupa spusele mamei, statea Preacuvioasa. Racoarea boltilor de piatra ma invaluia si, intr-o lumina oarecum nelamurita, m-am apropiat. Trebuie sa recunosc ca am ramas un pic contrariat cand am zarit-o in sicriu. Ma asteptam sa vad altceva. Pana atunci, in sicrie stiam ca stau morti, si nu sfinti. Se auzeau cantari line de calugari. Este slujba! ma dumiri scurt buna mea insotitoare. Stand la rand sa sarutam trupul Sfintei, deodata s-au auzit clopoteii fini, cu sunet cristalin ca de argint, ai cadelnitei. Preotul slujitor s-a apropiat, a tamaiat-o ca si cum ar fi salutat pe Cuvioasa Parascheva, dupa care s-a indepartat. Intre timp, m-am trezit in fata luminoasei racle. M-am inchinat si am sarutat icoana, apoi am incercat sa ating sicriul, asa dupa cum facusera mama si cei care se aflau inaintea noastra. Doream sa imi asez acolo palma firava, dar o forta, ca un camp magnetic, parca inconjura sfintele moaste, dand impresia unei opozitii aparente. Am staruit si am atins mana Sfintei Parascheva. Simtaminte inexplicabile m-au napadit. Nu stiam cat sa ma bucur si cat sa ma tem. Am atins sfintenia!Din acel an au urmat nenumarate revederi. Eram la liceu in Iasi si treceam zilnic pe la catedrala ca sa iau binecuvantarea Cuvioasei. Inainte de a merge la manastire, am fost si i-am sarutat din nou mana, primind blagoslovenia ei. La scurt timp, am fost calugarit, iar Sfanta Taina a Preotiei am primit-o chiar acasa la Sfanta. Ulterior, student fiind, cazat la caminul preotesc Sfantul Gheorghe, din curtea catedralei, prin bunavointa parintilor de acolo, am fost randuit sa slujesc de mai multe ori in mareata biserica si sa salut in aroma de tamaie trupul indumnezeit al sfintei mult folositoare, precum odinioara in copilaria mea o facea preotul purtator al cadelnitei cu sunet lin ca de argint. Consider aceasta o minune si inca un dar negrait ce mi l-a facut ocrotitoarea Moldovei. An de an, fiind randuit de garda la racla cu veneratele sale moaste, la hramul cel stralucit al sau, am vazut mii si mii de pelerini care asteptau, ca oarecand bunica mea, sa se intalneasca cu Sfanta de ziua ei. De multe ori mi-am pus intrebarea de ce? Ar putea foarte bine ca multi dintre dansii sa se inchine si in alte zile ale anului. Cu siguranta ca o fac, dar evlaviosii inchinatori doresc sa se atinga de sfintele moaste in chip deosebit la ziua ei. Am incercat un posibil raspuns: cu totii ne bucuram de atentia si urarile celor ce ne pretuiesc in preajma zilelor noastre onomastice sau aniversare, dar, in acelasi timp, celor ce ne pasesc pragul casei le oferim pretuirea, atentia si dragostea noastra in mod special.Am toata convingerea ca si luminatoarea Moldovei procedeaza la fel. De ziua ei este mai darnica, se bucura mai mult de cei ce vin s-o vada, daruindu-le tuturor mila, iubirea si ocrotirea sa. Acestea sunt darurile pe care le primeau bunica, mama, mergand an de an la hramul Sfintei Parascheva. Le-am primit si eu de atatea ori, dar si cei care in aceste zile asteapta cu bucurie, cu jertfa si indelunga-rabdare sa se intalneasca cu Sfanta. (Articol aparut sub semnatura Arhim. Mihail Daniliuc si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 13 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 660

Id: 34558

Data: Oct 13, 2013

Imagine: