Unul dintre ucenicii Părintelui Constantin Galeriu a făcut publică o intamplare minunată care l-a marcat atunci cand veghea langă patul de suferință al preotului, in urmă cu 20 de ani.

„Cele ce le voi istorisi in continuare, le-am trăit impreună cu părintele, pe data de 01.03.2003, in jurul orei 21.30. Părintele era la pat, suferind”, evocă Adrian Luican care amintește că in acea perioadă mai mulți ucenici făceau cu randul la căpătaiul preotului, intr-un fel de priveghere spre a-l ajuta să treacă peste suferință.

„In acea seară am ajuns in jurul orei 21.00 la părinte, și de cum am intrat pe ușă, doamna preoteasă Argentina m-a intampinat și mi-a spus: te rog mult, fă ceva ca părintele să doarmă, pentru că de trei nopți nu a inchis un ochi! Cuvantul doamnei preotese a fost spus din inimă, cu durere. Era atat de preocupată, ingandurată… Am privit-o, și mă gandeam ce să fac, ce puteam eu să fac!?”.

„Venisem foarte obosit, direct de la muncă. Conduceam o companie și responsabilitatea era foarte mare. Așa, ostenit , am intrat la părinte. M-a privit. Chipul său, privirea erau sfașietoare. Suferea mult, foarte mult. M-a pătruns la inimă, mă durea sufletul să-l văd pe părinte intr-o așa durere. Am căzut in genunchi. Pentru cateva momente am inceput să mă rog așa”.

„Apoi m-am aplecat, am pus pumnii stranși pe podea și mi-am așezat capul pe ei. Mă rugam. Deodată, imi vin in gand, Sfinții Mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc. Pe Sfantul Vasilisc il iubeam foarte mult. El imi descoperise o taină de la Facere. Și așa am spus: ah, dar maine este chiar pomenirea lor, deci pe ei trebuie să-i rog”.

„A fost o fericită confuzie”, amintește Adrian Luican, pentru că ziua lor de pomenire nu era pe 2 martie, ci pe 3 martie.

„Insă eu atunci eram ferm convins că ziua lor era ziua ce urma. Urma 2 martie, nu 3. Am inceput să stărui intr-o rugăciune foarte egoistă, cerandu-i Sfantului Vasilisc să il ajute pe părinte pentru că eu sunt frant de oboseală și n-am să fiu in stare să stau toată noaptea treaz, și am adăugat cu un dram de altruism: Sfinte Mucenice, nu doar pentru mine te rog, ci privește la părinte, este extenuat, și apoi, adu-ți aminte ce m-a rugat doamna preoteasă. Am tăcut. Apoi am adăugat: ajută-mă…”.

„S-a făcut o liniște neobișnuită. Și parcă imperceptibil, in acea liniște adancă, nedeslușit am simțit, cu un simț lăuntric, o prezență, și o lină mișcare a aerului, care deodată s-a umplut de o mireasmă fină, mangaietoare ce a avut darul să mă umple de o bucurie neobișnuită, parcă chiar necunoscută. Eram cu capul așezat pe maini. Pentru o clipă, am vrut să ridic capul, dar imediat un gand mi s-a rostit in minte, și-mi spuse: rămai așa și te roagă! Așa am făcut. O nădejde tainică imi spunea că au venit Sfinții Mucenici. Dar a trecut degrabă”.

„Am rămas rugandu-mă incă vreo 30-40 minute. Apoi, am simțit o liniște și un imbold să mă ridic. Am mers imediat la părinte in camera alăturată. Părintele dormea profund”.

„Eu, plin de o bucurie egoistă, m-am așezat și eu să mă odihnesc. Am adormit imediat și pană dimineață la 07.00, cand părintele Constantin Dragnea a venit să-l impărtășească pe părinte, nu m-am trezit. Intrand părintele Dragnea, m-am ridicat, l-am intampinat și impreună am intrat la părinte”.

„Părintele Galeriu radia de bucurie, de fericire, iar chipul său era atat de schimbat față de seara ce trecuse incat am fost uluit”.

„Atunci i-am spus: părinte in noaptea aceasta au fost aici Sfinții Mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc! Părintele, plin de o pace fără de hotar, mă privi și mă invălui cu o mare blandețe și-mi spuse: nu, Eutropiu nu a fost, ci doar Cleonic și Vasilisc!”.

„Emoția mea ajunsese la cote inalte. Tot timpul părintele imi spunea că atunci cand Dumnezeu vrea să-ți transmită ceva, mai transmite și altuia, spre intărire, incredințare și adeverire. Acum, acest fapt il trăisem pe viu”.

„Apoi, heretisindu-mă cu multe și minunate cuvinte, m-a binecuvantat, iar eu am plecat spre o nouă zi, tot cu responsabilitate mare, dar, parcă ceva esențial s-a schimbat in mine! Este un dar ce-l fac și eu părintelui, un prinos de recunoștință, ca răspuns la miile de daruri ce el mi le-a făcut”.

„Sunt absolut convins că părintele Galeriu, Fericitul Constantin, se află la Hristos și de acolo ocrotește in chip providențial toată conducerea Bisericii, pe care a iubit-o atat de mult, considerandu-o cheia intregului neam romanesc. Doresc fiecărui roman să-și iubească țara și neamul așa cum și părintele a făcut-o!”, a mai spus Adrian Luican care se semnează „cel mai mic dintre ucenicii Părintelui Constantin Galeriu”.

Mărturia a fost oferită in premieră Ziarului Lumina de Duminică, cu ocazia implinirii a două decenii de la plecarea la cele veșnice a Părintelui Constantin Galeriu.

Foto credit: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 216

Id: 78833

Data: Aug 10, 2023

Imagine: