Istoria vietii bisericesti din Patriarhia Ierusalimului a fost marcata negativ, ca si in cazul Patriarhiei Antiohiei, de numeroasele cuceriri ale teritoriului ei de jurisdictie: cuceririle persilor (614), ale arabilor (637), ale cruciatilor (prima cruciada 1096-1099), infiintarea regatului Ierusalimului, dominatia latina in Ierusalim (1099-1187), refugierea patriarhului grec la Constantinopol, dominatia mamelucilor (incepand cu a doua jumatate a sec. al XII-lea), dominatia otomana pentru 400 de ani (incepand cu 1516), rezidenta patriarhului Ierusalimului la Constantinopol, pierderea autonomiei bisericesti si recunoasterea autoritatii patriarhului ecumenic, care indeplinea si functia politica de etnarh, informeaza Ziarul Lumina .S-a ajuns si in Patriarhia Ierusalimului la aceeasi situatie ca in Patriarhia Antiohiei, in sensul promovarii, de catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol, a elementului grec in defavoarea crestinilor autohtoni de limba araba. Clerul inalt minoritar era de limba greaca, in timp ce credinciosii si clerul inferior era, in majoritate, de limba araba. Tensiunea interetnica la nivelul organizarii bisericesti a fost accentuata pe tot parcursul sec. al XIX-lea, astfel incat la inceputul secolului urmator a fost inregistrata chiar o schisma interna, determinata de chestiunea apartenentei etnice a patriarhului Ierusalimului.Impartirea Palestinei din anul 1948 si infiintarea statului Israel au adus greutati pentru organizarea vietii bisericesti, o buna parte a crestinilor traind in actualul stat Iordania. Reactia circumspecta vizavi de miscarea ecumenica poate fi inteleasa si pe fondul experientelor istorice interconfesionale negative, inregistrate adeseori, in viata bisericeasca, catolicii si protestantii urmarind castigarea de pozitii importante in orasul Ierusalim.Date actuale: Numar de credinciosi crestini ortodocsi: 260.000, raspanditi in Israel, Iordania, Palestina si Sinai; Intaistatator: Teofil al III-lea (din anul 2005) - Patriarhul grec ortodox al Ierusalimului; Resedinta patriarhala: Ierusalim (Israel).1. Asezamantul romanesc de la IerusalimCel dintai care a semnalat lipsa unui lacas de rugaciune pentru pelerinii romani ajunsi la Locurile Sfinte este primul patriarh al Romaniei, Miron Cristea, care, in anul 1927, a intreprins o vizita la Ierusalim, facand demersuri pe langa patriarhul Damian al Ierusalimului, in vederea construirii unui asezamant in acest sens. Terenul pentru construirea acestuia fusese achizitionat inca din 1906 de catre prof. Teodor Burada din Iasi, din banii adunati prin colecta publica de la credinciosi din Romania. Acest teren, in suprafata de 1.208 metri patrati, trecut initial pe numele unui crestin arab, respectiv Hanna Baramki, a fost transcris, in 1929, pe numele ierarhului roman Tit Simedrea Targovisteanul, membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, care, in 1935, l-a donat Patriarhiei Romane, aceasta devenind proprietara de drept a terenului. Dupa ce a fost oficiata o slujba de binecuvantare de catre episcopul Lucian Triteanu al Romanului, in aprilie 1935, a urmat punerea pietrei de temelie de catre arhimandritul Iov, mare eclesiarh al Sfantului Mormant, si ierodiaconul Aristobul de la Patriarhia Ierusalimului, de fata fiind si consulul general al Greciei, consulul general roman Marcu Beza, si viceconsulul Al. A. Botez. Dupa acest eveniment, la care contribuisera neobosit doua generatii, au inceput lucrarile propriu-zise, finalizate in anul 1938.Izbucnind al Doilea Razboi Mondial, evenimentele petrecute atat in Europa, cat si in Orientul Apropiat aveau sa conduca la intreruperea vremelnica a legaturilor Patriarhiei Romane cu Asezamantul romanesc din Ierusalim. Noul patriarh al Romaniei, Nicodim Munteanu, intr-o scrisoare din 20 ianuarie 1940, dispunea ca administratorul sa rezolve singur toate problemele si sa asigure autofinantarea asezamantului. La 1 noiembrie 1939, Guvernul britanic al Palestinei a rechizitionat Asezamintele romanesti (Ierusalim si Iordan), incluzandu-le in 'Custodia Proprietatilor Inamice', iar vietuitorii au fost internati intr-unul din lagarele create, permitandu-se doar administratorului sa locuiasca intr-un mic spatiu al Asezamantului din Ierusalim, in care au locuit o vreme diferiti chiriasi.In anul 1946, Patriarhia Romana l-a numit ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Romane la Locurile Sfinte pe arhimandritul Victorin Ursache, in timpul caruia asezamintele aveau sa treaca, dupa 1948, in custodia statului Israel.Abia in anul 1963 se reuseste obtinerea de la statul Israel a retrocedarii Asezamantului din Ierusalim si, potrivit unei legi speciale, care prevedea despagubiri de razboi, incep lucrari generale de reconstructie, reparare si dotare a asezamantului, care suferise grave deteriorari in timpul razboiului din 1948. Intre anii 1965 si 1970 s-a executat pictarea bisericii de catre pictorii Gheorghe Popescu si Niculina Dona, sub coordonarea noului reprezentant al Patriarhiei Romane, arhim. Lucian Florea. In 1975, patriarhul Justinian Marina, insotit de o delegatie a Bisericii noastre, raspunzand vizitei oficiale efectuate in Romania de patriarhul Benedict al Ierusalimului in iunie 1968, a intreprins un pelerinaj in Ţara Sfanta, avand totodata si intentia de a sfinti, cu acest prilej, biserica romaneasca din Ierusalim, cu hramul 'Sfantul Mare Mucenic Gheorghe'. La slujba de sfintire, oficiata in ziua de 28 mai, a participat si arhiepiscopul Ştefan de Gaza din partea Patriarhiei Ierusalimului, in prezenta autoritatilor, diplomatilor si a numerosi credinciosi romani si localnici.Rand pe rand, reprezentantii Patriarhiei Romane la Ierusalim au facut dotari si imbunatatiri, dupa posibilitatile si timpurile pe care le-au traversat.2. Schitul Romanesc 'Sfantul Ioan Botezatorul' de la IordanIncepand cu anul 1931, doi romani, ierom. Gherasim Luca din America si teologul Athanasie Negoita din Romania, afland ca Guvernul Palestinei punea la dispozitia comunitatilor crestine terenuri pe malul drept al Iordanului pentru construirea de institutii bisericesti, in ianuarie 1933 au primit din partea Guvernului un teren in suprafata de 948,26 mp. Ulterior, Patriarhia Romana i-a incredintat ierom. Gherasim misiunea de a construi o biserica si cateva chilii pentru vietuitori; slujba de sfintire a locului a fost savarsita in aprilie 1935 de catre acelasi episcop Lucian al Romanului, in prezenta a numerosi clerici si pelerini romani, iar lucrarile de construire a bisericii cu hramul 'Sf. Ioan Botezatorul' au fost finalizate in anul urmator, 1936. Incepand cu 1 noiembrie 1939, din pricina razboiului, Asezamantul de la Iordan a fost si el rechizitionat, autoritatile insa permitand prezenta egumenului Gherasim Luca, in calitate de supraveghetor.Incepand cu anul 1947, noul egumen al asezamantului, Sf. Cuvios Ioan Iacob, a organizat o frumoasa obste monahala. Aici avea sa locuiasca, intre 1948 si 1962, si primul delegat patriarhal la Locurile Sfinte, arhim. Victorin Ursache, deoarece Asezamantul din Ierusalim, aflat in statul Israel, avea statut de cladire publica. In anul 1964, arhim. Lucian Florea, noul delegat patriarhal la Ierusalim, s-a stabilit si el temporar la Iordan, unde intre timp se formase o comunitate de calugarite romane, dar care aveau sa plece, in 1969, din pricina conflictului militar arabo-israelian. Astfel, cel putin temporar, viata monahala la Schitul romanesc 'Sfantul Ioan Botezatorul' a fost intrerupta, intrucat teritoriul respectiv a fost declarat zona militara inchisa. Ţinand seama ca, in ultimii ani, s-au creat, oarecum, conditiile legitime pentru comunitatile crestine din Israel si Palestina de a-si redobandi bunurile avute in zona, Patriarhia Romana, prin delegatul ei la Ierusalim, a intreprins numeroase demersuri pentru redeschiderea schitului romanesc de pe malul raului Iordan, in scopul refacerii constructiilor si reactivarii sale. Pe baza acordurilor internationale de la Oslo s-a stabilit ca intreaga zona de granita a Vaii Iordanului va ramane sub suveranitatea autoritatilor israeliene.3. Asezamantul Romanesc de la IerihonIn primavara anului 1995, Sfantul Sinod Permanent al Patriarhiei Romane a hotarat dezvoltarea pelerinajului romanesc la Sfintele Locuri, pentru care erau necesare mai multe locuri de gazduire a pelerinilor romani. In acest sens, ne-a fost de un real folos terenul de 833 metri patrati, in Ierihon, donatie a familiei Samoila, care a intrat in proprietatea Patriarhiei Romane cu documente legale, emise de catre Autoritatea Palestiniana in decembrie 1996; ulterior, au fost achizitionate alte trei terenuri alaturate care au marit suprafata proprietatii la 3.000 metri patrati.Proiectul arhitectural al viitorului asezamant a fost intocmit de prof. univ. dr. arhit. Sorin Ilie Vasilescu si asist. univ. arh. Horea Gavris, de la Universitatea de Arhitectura si Urbanism 'Ion Mincu' din Bucuresti, fiind aprobat de catre preafericitul patriarh Teoctist, la 15 noiembrie 1997. Efectiv, lucrarile la Asezamantul romanesc de la Ierihon au inceput in anul 1998, fiind executate benevol de catre muncitorii romani aflati in Israel, sub coordonarea parintelui arhimandrit Ieronim Cretu, superiorul Asezamintelor romanesti de la Locurile Sfinte, cu binecuvantarea verbala a vrednicului de pomenire Diodor, patriarhul Ierusalimului, care a apreciat contributia materiala substantiala oferita de romani, de-a lungul secolelor, pentru supravietuirea Patriarhiei Ierusalimului in vremuri grele, precum si necesitatea practica de construire a unui astfel de asezamant sau camin, atat de necesar pelerinilor ortodocsi romani. In ianuarie 2000, cu prilejul participarii Intaistatatorilor Bisericilor Ortodoxe surori la manifestarile religioase de la Betleem si Ierusalim, la implinirea a 2.000 de ani de la Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, patriarhul Teoctist si delegatia insotitoare, din care a facut parte si Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei, au avut o intalnire privata cu patriarhul Diodor al Ierusalimului, in timpul careia s-a pus din nou problema statutului respectivului asezamant. Acesta a ingaduit continuarea lucrarilor si a fagaduit ca va reglementa problema existentei unui nou asezamant romanesc la Ierihon, dupa o consultare cu ierarhii Sfantului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, si ca va emite in scris aprobarea necesara. Mai mult, a fost de acord ca delegatia sa se deplaseze la Ierihon pentru sfintirea altarului paraclisului de la Asezamantul romanesc, precum si a altarului unui paraclis mai mic (pentru spovedanie) din acelasi edificiu. Din nefericire, aprobarea scrisa, promisa de patriarhul Diodor, nu a mai putut fi emisa, ca urmare a agravarii starii de sanatate si, in cele din urma, a trecerii sale la cele vesnice, spre sfarsitul anului 2000.Dupa plecarea majoritatii muncitorilor romani din Israel in alte tari, indeosebi in Occident, lucrarile de la Ierihon au continuat - este adevarat, intr-un ritm mai lent -, dar, in cele din urma, s-a ajuns la finalizarea constructiilor si amenajarea bisericii si a cladirilor din jur in proportie de 95%, iar in momentul de fata este posibila gazduirea numarului tot mai mare de pelerini romani care viziteaza Ţara Sfanta, prin intermediul Biroului de Pelerinaje al Patriarhiei Romane. Asezamantul de la Ierihon a fost prevazut de la inceput cu biserica, intrucat in intelesul ortodox al cuvantului nu se poate concepe casa de pelerini fara lacas de rugaciune (mai ales pentru Spovedanie, Liturghie si convorbiri duhovnicesti).Articol redactat de Sectorul relatii bisericesti si interreligioase pe baza informatiilor extrase din articolele Relatiile cu Patriarhiile Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului (pr. conf. dr. Mihai Sasaujan) si Asezamintele Ortodoxe Romanesti de la Ierusalim, Iordan si Ierihon (arhim. Ieronim Cretu) din volumul Autocefalie si comuniune. Biserica Ortodoxa Romana in dialog si cooperare externa (1885-2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 783

Id: 13716

Data: May 14, 2011

Imagine: