O slujba de calugarire la Manastirea Saracinesti

Nu de mult, am trait clipe înaltatoare participând la o rasoforie si o calugarire, la Manastirea Saracinesti din judetul Vâlcea. Şi pentru ca cele doua candidate la monahism, sora Otilia si rasofora Irina, au trecut la o viata noua, totul a urmat firesc, asa cum Taina Sfântului Botez ne conduce spre o existenta cu totul noua, informeaza “Ziarul Lumina”.Preasfintitul Parinte Emilian Lovisteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, si parintele arhim. Vartolomeu Androni, exarhul manastirilor din aceeasi eparhie, împreuna cu un sobor de preoti de la Manastirea Cozia, au facut ca aceasta slujba sa poarte o raza din lumina Învierii, pe trepte ale desavârsirii monastice. Emotia celor doua, precum si a credinciosilor veniti aici la ceas de seara, a culminat cu rânduiala tunderii în monahism. Cine nu ajunge macar o data în viata la o astfel de slujba ramâne departe de esenta trairii monastice.Înca de la intrarea în biserica sfintei manastiri, o pace adânca se cernea peste lumina difuza a lumânarilor care pâlpâiau la ceas de Priveghere. Era pentru întâia oara când asteptam sa vad o astfel de slujba. Toata lumea purta straie de sarbatoare si se comporta ca si cum s-au înfratit cu totii într-o altfel de taina.Sora Otilia astepta sa faca primul pas pe treapta rasoforiei, care este de fapt „începutul chipului monahicesc“. Desi se afla de patru ani în manastire, ea este constienta ca rasoforia este „începutul sfântului chip“. Punctul culminant al acestei slujbe a fost tunderea parului si schimbarea numelui. În timpul acesta, ierarhul a spus: „Se tunde roaba lui Dumnezeu Nifona (acesta a fost momentul schim-barii numelui), în numele Tatalui. Amin; si al Fiului. Amin; si al Sfântului Duh. Amin. Sa zicem pentru dânsa: Doamne miluies-te!“. I-au strâns apoi parul, completându-i vesmintele monahale cu rasa, culion si camilafca. Parea alt om, înnoirea fiind extrem de evidenta, sub harul rugaciunilor ierarhului. Am simtit în clipa aceea momentul de reînnoire a persoanei care cauta desavârsirea, am simtit ca acela avea sa fie începutul unei alte vietuiri, aceea de monah, chiar daca este deocamdata doar la început de drum. Stralucirea din priviri îi trada bucuria de a-L sluji pentru totdeauna pe Mântuitorul, emanând statornicie si în acelasi timp dorinta de viata, de nevointa dupa poruncile lui Hristos.Privind spre marea aceea de oameni, calugari si mireni, cu totii în duh si negraita bucurie, am simtit prezenta harului, inundând cu lumina bisericuta mica a manastirii. În întunericul noptii, doar lumânarile mai pâlpâiau. Dupa ce s-a închinat la sfintele icoane, rasofora Irina, îmbracata într-o camasa alba, s-a oprit la usa bisericii, de unde venea încet, încet, ca o soapta, sub mantia nasei sale de calugarie. Fiind mai evoluata în trairea monastica, se vede fermitatea cu care primeste bucuria ca-lugariei. E si firesc, având în vedere ca a intrat în viata monahala cu 22 de ani în urma. Cu toate acestea, emotiile sale au fost asemenea celor pe care le-a avut rasofora Nifona. Rânduiala tunderii în monahism a fost la început oarecum asemanatoare cu cea a rasoforiei. A urmat aceeasi tundere a suvitelor de par, dar rastignirea acesteia sub forma crucii si dialogul pe care l-a purtat cu ierarhul în timpul slujbei au fost înaltatoare. N-am trait niciodata un sentiment atât de profund si ridicându-mi pentru o clipa privirea, am zarit ochii umeziti de lacrimi de bucurie pe chipurile tuturor. Prima haina pe care a primit-o monahia a fost camasa cea alba, un fel de simbol al luminii de pe Tabor. I s-a dat apoi crucea, ca „arma împotriva diavolului“, cruce pe care o va purta în nevointa de a-L urma pe Hristos. Un lucru extrem de interesant pentru mine a fost paramanul - o bucata de pânza neagra, în forma de dreptunghi, pe care nasa de calugarie i-a legat-o de spate si pe care scria: „Luati jugul Meu ca este bun si sarcina Mea usoara!“ Au îmbracat-o apoi cu dulama, care simbolizeaza haina pocaintei, dupa care au încins-o cu o curea, despre care se spune ca este „puterea adevarului“, care mortifica trupul si înnoieste duhul. A fost încaltata cu pantofi noi, care sa o ajute în alergarea cu usurinta spre a vesti Evanghelia, dupa care i s-au pus rasa si culionul, peste care au învesmântat-o cu mantia. Cutele acesteia, asemenea unor raze stralucitoare, au semnificatia luminii coborâte peste Sfintii Apostoli, pe muntele Tabor. În momentul în care i s-a pus camilafca, sub acest val foarte subtire, a aparut un chip nou, într-o lumina noua, purificata prin puterea nemarginita a Harului Divin. Metaniile, crucea si faclia, pe noi, mirenii, ne impresioneaza ca imagine, dar semnificatia teologica a acestora se contureaza într-un scut de aparare, fiind permanenta arma împotriva diavolului. În final, maica a fost condusa într-o strana. Am trecut cu totii prin fata ei si, dupa rânduiala, întrebând-o cum o cheama, ea a raspuns fiecaruia: Ecaterina.Din nou le-am întâlnit privirea, ca si cum un petic de cer fusese rânduit sa lumineze biserica acestei sfinte manastiri. În fiinta lor cea noua, rasofora Nifona si maica Ecaterina au primit tunderea în monahism ca pe un dar de pret al Mântuitorului Hristos.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 346

Id: 41309

Data: Jun 6, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei