Parintele Dumitru Staniloae este considerat unul dintre cei mai mari dogmatisti ortodocsi ai secolului XX, dar si un reprezentant remarcabil al miscarii neopatristice. Se împlinesc în aceste zile 110 ani de la nasterea lui. Marturia credintei, prinsa în cuvintele sale: „Hristos este pentru mine totul. Este modelul de Om care a învins suferintele pentru ca le-a rabdat, si le-a rabdat nu pentru ca ar fi fost obligat sa le suporte, ci pentru ca le-a luat de bunavoie“, ne pune în fata o personalitate cu o viata aleasa, dedicata slujirii lui Dumnezeu, o viata nestraina Crucii si umilintelor. În ciuda împotrivirilor, parintele Staniloae a învins. Opera sa, un reper pentru urmasi, nu este o speculatie sterila, ci rodul trairii sale.Data nasterii marelui teolog român (dupa cum scrie fiica sa, Lidia Staniloae, în cartea „Lumina faptei din lumina cuvântului: Împreuna cu tatal meu Dumitru Staniloae“) este 16 noiembrie 1903. Parintele Staniloae s-a nascut în comuna Vladeni, judetul Brasov, din parintii Irimie si Reveca. El a fost cel de-al cincilea copil al familiei.„Un popor care poarta haine albe e un popor de oameni curati!“Vladeni este un sat de munte, aflat între Ţara Bârsei si a Oltului, pe soseaua ce duce de la Brasov spre Fagaras, la poalele Magurei Codlei.Parintele iubea lumea rurala; întelegea Biserica si satul ca o comunitate crestina, autentica. În dialog cu fiica sa, afirma: „s…t uita-te la toti oamenii din sat. Nu vezi unul neîngrijit si flenduros. Un popor care poarta haine albe e un popor de oameni curati! s…t Oamenii astia cred în ceva, au jaloane clare de existenta. s…t Nu-s batuti de toate vânturile, în toate directiile, ca orasenii“. Prin intermediul revistei „Gândirea“, condusa de Nichifor Crainic, parintele Staniloae va dezvolta lumea satului ca model de iubire si traire pentru comunitatile ortodoxe. „Am fost crescut în acest spirit: o Biserica foarte importanta si foarte apropiata de popor, care se ocupa nu numai de probleme religioase, dar si de toate problemele poporului. Eu însumi am fost educat în acest climat. Poporul avea întreaga Traditie a Bisericii. Şi astazi ma inspir înca din viata familiei mele, a satului si poporului.“Şef de promotie la prestigiosul Liceu „Andrei Şaguna“Şcoala primara o urmeaza între anii 1910 si 1916, în satul natal. Prin inteligenta sa deosebita atrage atentia învatatoarei. Datorita calitatilor sale, învatatoarea a insistat mult pe lânga tatal sau sa-l trimita mai departe la studii. În urma insistentelor învatatoarei, la care s-au adaugat si cele ale bunicii, Dumitru Staniloae ajunge la Liceul Confesional Ortodox „Andrei Şaguna“ din Brasov, liceu cu mare traditie culturala si spirituala, cu profesori eminenti pentru cultura transilvaneana, care a dat României 49 de academicieni remarcabili. În Brasov, tânarul Dumitru a stat în gazda în casa unui sas, Johan, de pe Ulita lunga, si dormea într-un pat din bucatarie, sub care îsi tinea cartile si hainele. În acest liceu, tânarul elev s-a remarcat, obtinând astfel bursa „Emanoil Gojdu“, ceea ce a însemnat o usurare materiala pentru familie. Printre profesorii pe care i-a iubit si admirat s-au numarat profesorul Nicolae Cristea si Axinte Baciu. Eminentul elev termina prestigiosul liceu ca sef de promotie, în anul 1922. La Liceul „Andrei Şaguna“, tânarul Dumitru îsi va dezvolta cunostintele lingvistice prin studierea limbilor moderne, franceza si germana, dar si prin începerea studierii limbilor clasice. Dupa profunde preocupari filozofice, cautarile l-au condus pe tânarul Dumitru catre teologie. Astfel, la interventia unchiului sau, parintele Iordan de la Budila, el primeste de la mitropolitul Nicolae Balan o bursa de studii la Facultatea de Teologie din Cernauti. Desi aceasta facultate era vestita prin profesorii ei, adevarate celebritati în lumea universitara, metodele scolastice de predare l-au dezamagit si l-au facut sa paraseasca teologia. În anul urmator se duce la Bucuresti, la Facultatea de Litere si Filozofie, în cautarea adevarului absolut. Dupa un an se întoarce la Teologie definitiv. La Cernauti leaga prietenii cu Nicolae Popovici, viitorul episcop al Oradiei, cu Iosif Vintan, viitor preot la Orastie, si cu profesorul Loichita.În anul 1927 îsi ia licenta la Cernauti, cu tema „Botezul copiilor“, lucrare bazata pe contributii noi si substantiale, biblice si patristice.Familiar cu operele marilor teologi occidentali contemporaniLa terminarea studiilor, mitropolitul Nicolae Balan l-a trimis la studii în strainatate pentru ca sa îsi pregateasca doctoratul. La Atena a stat un an, timp în care si-a însusit temeinic limba greaca, atât cea moderna, cât si cea clasica. În vechea Capitala elena, el a descoperit scrierile Sfintilor Parinti, pe Dositei al Ierusalimului si pe Grigorie Palama. În Grecia, a înteles ce înseamna de fapt teologia si ca destinul lui era acolo unde-L calauzise Domnul. Operele si manuscrisele Sfintilor Parinti au avut o influenta decisiva asupra gândirii si operei sale. Parintele Staniloae nu doar le-a tradus si comentat, ci le-a si trait.În Germania a studiat un semestru la Berlin si unul la München. În aceste centre universitare i-a studiat pe filozofii germani Heidegger, Kant, precum si pe teologii occidentali Karl Barth, E. Brunner, Hans Urs von Balthazar si Karl Rahner.În 1928 si-a sustinut doctoratul cu teza a carei tema a fost „Viata si activitatea Patriarhului Dositei al Ierusalimului si legaturile lui cu Ţarile Române“, la Facultatea de Teologie de la Cernauti.În 1929 a fost numit de mitropolitul Balan profesor la Academia Teologica din Sibiu. A predat întâi istoria Bisericii Universale, dupa care a trecut la Catedra de dogmatica. Desi nu împlinise înca 27 de ani, era iubit de studenti si admirat pentru sublimitatea cursurilor, pentru viziunea teologica, patristica si filocalica. Nu ridica niciodata vocea, nu ironiza, nici repezea, dar impunea respect atât prin capacitatea sa intelectuala, cât si prin caracterul integru. Locuinta sa era aproape de Şcoala Militara, la o nemtoaica batrâna care închiria camera. Sfântul Grigorie Palama îl preocupa permanent si fotocopiile manuscriselor pe care le-a adus de la Paris si Atena erau întotdeauna prezente pe masa lui de lucru.În acea perioada, o întâlneste pe Maria Mihu, fiica de preot, din Şura Mare, studenta la Academia Comerciala în anul I, cu care se va casatori peste câteva luni. Ea era o fiinta de un devotament rar, foarte inteligenta, cu credinta si cu dragoste pentru ceilalti. Nu de putine ori, parintele a marturisit ca fara prezenta si sprijinul ei n-ar fi putut realiza vasta sa opera teologica.Dupa casatorie, parintele Dumitru cu preoteasa Maria s-au mutat într-o locuinta mai mare, pe soseaua Carmen Sylva. Acolo li s-au nascut gemenii, urmând ca peste 2 ani sa apara si Lidia. Durerea se abate asupra familiei parintelui atunci când baietelul de 4 luni si jumatate moare.În anul 1937, mitropolitul Balan i-a oferit parintelui Staniloae postul de rector al Academiei Teologice, în locul lui Nicolae Colan, care tocmai fusese ales episcop la Cluj. Astfel, parintele si familia sa s-au mutat în locuinta rectorului, pe Strada Mitropoliei, unde au stat pâna în toamna anului 1947, când s-au mutat la Bucuresti.Ca ucenic apropiat si secretar constiincios, parintele Dumitru Staniloae l-a avut pe parintele Serafim Popescu, de la Manastirea Sâmbata.Dupa câtiva ani de profesorat, în 1934, mitropolitul i-a încredintat conducerea ziarului „Telegraful Român“. Pentru parintele Staniloae, aceasta era o munca onorifica, deoarece dânsul pregatea articolul de fond si se ocupa de partea redactionala. În acest ziar va promova pentru prima data o sinteza dintre Ortodoxie si românism. În paralel, parintele Dumitru a colaborat si la revista „Gândirea“, a lui Nichifor Crainic, cu articole teologice, filozofice si estetice, dar si la ziarul „Ţara“, al lui Grigore Popa. De asemenea, a facut parte din redactia revistei „Luceafarul“, prin intermediul careia a intrat în contact cu personalitatile culturale ale Clujului, printre care erau: doctorul Victor Papilian, Iuliu Hatieganu, rectorul universitatii, profesorul Gheorghe Popovici Boscu si profesorul Goia.„O sa am multi ani de tradus…“Conform mitropolitului Nicolae Balan, Nichifor Crainic a fost cel de-al doilea mentor al parintelui Staniloae. Tot la Sibiu, parintele Staniloae începe traducerea Filocaliei. Aceasta opera filologica si teologica se leaga de Manastirea Sâmbata de Sus si de prietenia cu parintii Arsenie Boca si Serafim Popescu. Parintele Arsenie Boca i-a adus o parte din manuscrisele filocalice din Muntele Athos, l-a ajutat cu transcrierea textelor, dar si cu realizarea copertei. Emil Cioran îi va scrie o scrisoare parintelui Staniloae si-i va spune: „Filocalia este cel mai mare monument literar al culturii române…“ Pe masura ce înainta cu traducerea, i se contura tot mai concret proiectul de a traduce integral Filocalia. „O sa am multi ani de tradus. Dar ce minunate lucruri se ascund acolo… Merita sa lucrezi toata viata…“ Pâna atunci predase dogmatica dupa cursul lui Andrutsos, pe care-l tradusese. Acum repeta mereu: „Va trebui sa scriu o dogmatica. De abia dupa ce-i citesti pe Sfintii Parinti poti scrie o dogmatica“. Acest gând parintele Staniloae l-a împlinit asa cum nimeni nu a mai reusit în teologia româneasca.La plecarea lui Irineu Mihalcescu ca mitropolit la Iasi, parintele Dumitru a fost chemat sa ocupe Catedra de dogmatica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Pentru a-i face chemarea, venisera la Sibiu decanul Petre Vintilescu si profesorul Ispir. Parintele Dumitru Staniloae voise sa accepte propunerea, dar preoteasa Maria si mitropolitul Nicolae s-au opus în mod vehement.Între timp, catedra a fost ocupata de Nicolae Chitescu, în schimb, se eliberase Catedra de teologie mistica. Nichifor Crainic fusese arestat curând dupa 23 august 1944, împreuna cu toti cei din guvernul antonescian. Facultatea de la Bucuresti i-a propus parintelui în 1946 sa ocupe catedra vacanta. De data aceasta, preoteasa Maria a fost cea care a insistat sa plece la Bucuresti si parintele a anuntat facultatea ca accepta propunerea de a deveni profesor de mistica. La începutul anului 1947 a ocupat Catedra de teologie ascetica si mistica la Bucuresti.Întâlnind pe Dumnezeu în rugaciuneFaima parintelui ajunsese în Bucuresti odata cu publicarea primelor patru volume ale Filocaliei la Sibiu. Parintelui îi placea atmosfera culturala si spirituala a marelui oras, unde exista o pleiada de intelectuali cu preocupari care o apropia de el. Printre cele mai deosebite personalitati cu care parintele s-a împrietenit în Bucuresti s-au numarat parintele Benedict Ghius, Ştefan Todirascu si poetul Vasile Voiculescu. În anul urmator (1948), a ajuns profesor de dogmatica si simbolica la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti.În paralel cu Catedra de teologie dogmatica, mistica si ascetica, a sustinut si o ampla activitate stiintifica în revistele Bisericii („Ortodoxia“, „Studii Teologice“, „Biserica Ortodoxa Româna“, „Glasul Bisericii“).Conferentiaza de câteva ori la întâlnirile „Rugului Aprins“ de la Manastirea Antim, fara ca sa faca parte din acest grup. În urma acestor conferinte sustinute la rugamintea membrilor va avea mari suparari si încercari. Una dintre încercari este condamnarea sa la 5 ani de închisoare.În închisoare, parintele Staniloae a trait martiriul neamului românesc si a învatat rugaciunea inimii.Dupa eliberare, la interventia patriarhului Justinian, în 1965 este reintegrat ca profesor si functioneaza astfel pâna în 1973, când este pensionat pentru limita de vârsta.Viata si opera parintelui pot fi rezumate desfasurându-se sub patru coordonate: descoperirea Sfintilor Parinti ai Bisericii si promovarea teologiei palamite, adica a doctrinei energiilor necreate; readucerea în centrul teologiei a dogmelor Sfintei Treimi si a Hristologiei (o marturisesc cartile „Iisus Hristos - Restaurarea omului“, „Chipul nemuritor al lui Dumnezeu în om“, „Iisus Hristos, Lumina lumii si îndumnezeitorul omului“); miscarea filocalica prin traducerea Filocaliei în 12 volume si „Cursul de ascetica si mistica“; în fine, unitatea teologica bazata pe tripticul Dogmatica-Spiritualitate-Liturgica.Într-un articol despre parintele Staniloae, mitropolitul Bartolomeu Anania afirma: „Nascut la Vladenii Fagarasului, parintele Staniloae este darul cel mai pretios pe care pamântul Transilvaniei l-a facut vazduhului nostru national.Pentru întreaga sa activitate teologica, parintelui Dumitru Staniloae i s-au acordat din partea mai multor universitati titlul de Doctor Honoris Causa.În prezent, doua institutii teologice îi poarta numele acestui mare parinte si învatator al neamului românesc: Facultatea de Teologie Ortodoxa din Iasi si Seminarul Teologic Ortodox din Brasov.Costion Nicolescu aminteste într-un articol faptul ca la un curs, în timp ce dânsul si colegii sai îl asteptau pe parintele Staniloae, în locul acestuia a intrat pr. prof. Ilie Moldovan, care le-a spus niste cuvinte memorabile la adresa parintelui Staniloae: „Grecii spun ca sunt trei sfinti cu denumirea de «Teologul». Noi românii spunem ca sunt patru, pentru ca îl socotim si pe parintele Staniloae“.Marturia vietii parintelui Staniloae poate fi rezumata în credinta sa ca Dumnezeu este iubire si ca Ortodoxia este religia iubirii.„L-am cautat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în carti, în idei si simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii ca e cu putinta sa-L întâlnesti pe Dumnezeu în mod real prin rugaciune. Şi atunci L-am auzit spunându-mi: Îndrazneste sa întelegi ca te iubesc!“(Documentar publicat în Ziarul Lumina de Duminica, ediția din 17 noiembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 797

Id: 35626

Data: Nov 17, 2013

Imagine: