Invierea lui Hristos este inceput al invierii fiecarui om. Moartea nu mai are stapanire asupra celor ce isi asuma drumul catre mantuire si indumnezeire, insa, la fiecare pas al vietii, cei ce lupta pentru Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie constienti ca nu se poate ajunge la bucuria Invierii decat prin purtarea Crucii.In Omilia a 19-a, rostita in Duminica Samarinencii, Sfantul Grigorie Palama zaboveste asupra importantei perioadei care urmeaza sarbatorii Invierii. Praznicul acesta nu se reduce doar la cateva zile de amintire, ci umple, de-a lungul anului liturgic, fiecare demers duhovnicesc, de sens si de lumina. In viziunea Sfantului Grigorie, sarbatoarea bucuriei si a luminii este mai presus de orice alta manifestare prin care omul Il poate lauda pe Dumnezeu. Cele cincizeci de zile dintre Pasti si Inaltare sunt o prefigurare a vietii in Imparatia cea vesnica. In aceasta perioada este cuprinsa, simbolic, intreaga iconomie a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc. Incepand cu sarbatoarea Invierii, continuand apoi cu cea a Inaltarii si culminand cu praznicul Rusaliilor, ciclul sarbatoresc al sarbatorilor pascale ne ofera imaginea vietii nesfarsite, in vesnicie, umplute de harul lui Dumnezeu.Perioada postpascala, simbol al vesnicieiInvierea arata ca Dumnezeul nostru este singurul Care are putere asupra vietii si a mortii. Nimic din cele ale lumii acesteia nu-L poate inrobi, fiind de altfel singurul Care a biruit moartea prin propria putere. Hristos a inviat neputand fi stapanit de moarte, facand lamurita tuturor lucrarea minunata a lui Dumnezeu. Hristos reda firii omenesti perspectiva reala a vietii vesnice. Hristos Isi lucreaza Invierea prin puterea Sa nemarginita, intemeiata pe dumnezeirea cea comuna cu Tatal si cu Duhul.Inaltarea este roada a Invierii, proiectata asupra intregii firi omenesti. Hristos asaza framantatura din care suntem plamaditi pe acelasi tron cu Tatal. El devine astfel inceput si temelie a invierii fiecarui om. Intru Hristos, toti vor primi viata: si cei drepti, si cei pacatosi. Fiecare insa va fi asezat in randul cetei sale, Hristos imparatind "pana ce va pune pe vrajmasii Sai sub picioarele Sale". Sfantul Grigorie Palama insista asupra faptului ca vrajmasul care va fi supus este moartea, care va fi nimicita la invierea cea de obste, la ultimul sunet de trambita.Toata aceasta perioada postpascala este marcata de un simbolism profund. Sfantul Grigorie Palama spune ca aceste cincizeci de zile preinchipuie viata si fericirea sfintilor in vesnicie. Este o sarbatoare continua, care are deja imprimata bucuria nemuririi si implinirii vesnice. Invierea ofera timpului o alta dimensiune: este pregustarea marelui dar asteptat in viata vesnica si manifestat atunci prin "vietuirea cea dincolo de orice suferinta si intristare sau suspin. Veselie si sarbatoare se afla in ea, dumnezeiasca bucurie necurmata si neschimbatoare". Invierea lui Hristos deschide perspectiva vietii celei adevarate, singura capabila sa-l implineasca pe om si sa-i daruiasca intru totul bucuria fara de sfarsit: "Caci acolo se afla salasul celor ce se bucura cu adevarat".Postul Mare - lupta pentru dobandirea harului lui DumnezeuPerioada pascala este precedata de o alta perioada cu incarcatura simbolica deosebita. Daca cele cincizeci de zile de dupa Pasti sunt prefigurare a vietii celei vesnice, cele cincizeci de zile care sunt inainte de sarbatoarea Invierii reprezinta, simbolic, luptele pe care le dau crestinii in viata aceasta, in vederea mantuirii si indumnezeirii: "Pentru ca prin aceste cincizeci de zile se arata viata celor mantuiti in veacul acesta, care nu este altceva decat pocainta si viata de Dumnezeu iubitoare. Iar prin ceea ce urmeaza la capatul acestor zile, pe care l-am ajuns de acum, se arata odihna si desfatarea pe care le vor primi cei ce traiesc aici pentru Dumnezeu, ostenindu-se din rasputeri".Toata lupta crestinilor are drept scop gustarea harului adus de pogorarea Duhului Sfant. Lumina zilei desavarsite, neinserate, poate fi gustata tocmai prin asumarea acestor lupte. Invierea neamului omenesc ne apare astfel ca o realitate deschisa tuturor, accesibila oricui ii constientizeaza importanta. Putem patrunde astfel intelesul universalitatii caii catre indumnezeire. Spune Sfantul Grigorie Palama: "Domnul, inainte de patimirea si de Invierea Sa, a vestit Evanghelia imparatiei, aratand ucenicilor ca nu numai dintre iudei se va face alegerea celor vrednici de credinta si de mostenirea cea vesnica fagaduita de El, ci alegerea se va face si dintre neamurile pagane".Necazurile si moartea - trepte catre Imparatia cea vesnicaIntelegerea bucuriei Invierii poate veni asadar doar ca urmare a asumarii vietii in Hristos. Intr-o alta omilie, Sfantul Grigorie creioneaza sugestiv rolul acestei asumari: fara Cruce nu exista Inviere, si ambele, doar impreuna, Cruce si inviere, ofera perioadelor pre si postpascale adevaratul inteles: "Prin urmare, credinciosul trebuie sa se bucure in nadejde si chiar daca viata aceasta va avea un sfarsit, sa se bucure de ea cu intelepciune, asteptand cu credinta fericirea pe care viata viitoare o va avea fara sfarsit; iar cu intelegerea credintei trebuie sa suporte cu rabdare mizeria la care a fost osandita dupa dreptate viata aceasta, iar prin rabdare sa se impotriveasca, daca e nevoie, pana la sange pacatului, incepatorului si colaboratorului pacatului si celor randuiti de acesta, fiindca afara de pacat nimic din cele din aceasta viata nu e cu adevarat rau, chiar daca aduce cu sine lucruri rele, nici macar moartea insasi. De aceea, un cor intreg de cuviosi si-au provocat ei insisi lucruri rele trupului, iar martirii au facut slavita si moartea violenta adusa asupra lor de altii, si care aduce viata, slava si imparatia vesnica si cereasca, folosindu-se de ea frumos si in chip placut lui Dumnezeu. Caci de aceea, chiar si dupa desfiintarea mortii prin Invierea Lui, a lasat-o sa ramana in vigoare pentru ai Sai, si impreuna cu ea, si celelalte lucruri rele din lumea aceasta, pentru ca luptandu-se prin ele pentru adevarul in viata si dogme, omul lui Hristos sa se pregateasca prin Noul Testament pentru acel veac nou viitor si neimbatranitor. Prin urmare, aceste lucruri rele sunt de folos celor ce le rabda cu credinta spre indreptarea greselilor, spre exercitiu, spre incercare, spre intelegerea nenorocirii acestei vieti, spre indemn de a cauta staruitor acea infiere si rascumparare invesnicitoare, viata cu adevarat noua si fericirea". (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 21 mai 2011, semnat de pr. Roger Coresciuc.)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 468

Id: 29567

Data: Mar 28, 2013

Imagine: