In timpul persecutiei lui Septimiu Sever, apare in Alexandria, intr-o familie de oameni cu viata aleasa, un prunc care avea sa pecetluiasca pentru multe veacuri teologia noastra ortodoxa. Acesta este Origen, fiul evlaviosului Leonida si al unei femei pioase careia istoria nu i-a descoperit numele.Origen facea parte dintr-o familie numeroasa, fiind primul nascut intre cei sapte frati. Cu toate acestea, a avut parte de o educatie cu totul aleasa, fundamentata indeosebi pe invatarea Sfintei Scripturi, lucru intarit si sustinut de autoritatea tatalui. De la el, tanarul alexandrin a invatat sa-L iubeasca pe Hristos pana la sacrificiu. Asa se face ca, in timpul unei persecutii, Leonida a fost prins de autoritati si aruncat in temnita pentru marturisirea credintei crestine. Desi era numai un copil, Origen a dorit din tot sufletul sa-si insoteasca parintele pe drumul martirajului sau. El s-a hotarat sa mearga la inchisoarea unde era tinut parintele sau si, daca era nevoie, sa moara impreuna cu el. Pentru a-l opri, spune Eusebiu de Cezareea, mama sa i-a ascuns vesmintele, constrangandu-l sa ramana acasa. Tot Eusebiu mai spune ca zelosul fiu i-ar fi scris tatalui inainte de executie indemnandu-l: Ai grija sa nu-ti schimbi gandul din cauza noastra! (Henri Crouzel, Origen - personajul, exegetul, omul duhovnicesc, teologul, Sibiu 1999, p. 47).Din tinerete - parinte si invatatorDupa moartea tatalui, Origen ramane stalpul familiei. Este nevoit sa o sprijine pe mama sa si sa aiba grija de cei sase frati mai mici. Cu toate ca averea tatalui fusese confiscata de agentii fiscului imperial, Origen intra in gratiile unei femei foarte bogate din Alexandria care-l sustine financiar pentru continuarea studiilor. In acest context, apare ereticul Paul care a incercat sa-l ademeneasca cu viclesugurile sale, insa nu reuseste sa-l convinga sa-si paraseasca credinta in care se nascuse.La numai optsprezece ani, tanarul alexandrin preda gramatica in scolile vremii, castigand destul cat sa-si poata intretine mama si fratii. Paralel cu educatia laica, el se initiaza si in studiul Scripturii. Zilnic invata pe dinafara pasaje intregi pe care mai apoi le recita. Aceasta deprindere o avea de la tatal sau, care socotea mai de folos Scriptura decat orice alta stiinta omeneasca. Eusebiu spune ca adeseori se apropia de copil cand dormea si-i descoperea cu respect pieptul ca si cum un duh ar fi salasluit intransul si-l saruta socotindu-se fericit ca are un asemenea odor (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasca - partea I, Bucuresti, 1987, p 226). Datorita acestei pasiuni evidente pentru cercetarea celor sfinte si pentru propovaduirea adevarurilor bisericesti, Origen a fost criticat vehement de un fost coleg de studii, pe nume Porfiriu, un anti-crestin convins, filosof neoplatonic, ucenic, biograf si comentator a lui Plotin. Scrisese o lucrare imensa, de cincisprezece volume, impotriva credintei celei drepte. El ii reprosa lui Origen ca, in loc sa-si puna calitatile intelectuale in slujba filosofiei si ratiunii eline, indata a trecut la felul de viata potrivit legilor... traind dupa stilul vietii crestine si impotriva legilor, dar avand conceptie greceasca, cu privire la lucruri si divinitati; el dadea ca suport unor mituri straine elemente de cultura greceasca. El era in contact continuu cu Platon, cu operele lui Numeniu, ale lui Cornin, ale lui Apolofan, ale lui Moderat, ale lui Nicomah. El se intretinea cu oameni iscusiti in operele pitagoricienilor; se folosea si de cartile lui Chairemon stoicul si ale lui Cornutus. De la acestia a cunoscut el metoda alegorica a misterelor grecesti pe care a adoptat-o scrierilor iudaice (Ibidem, p. 228).A transformat filosofia in ascezaPe cand avea numai 18 ani, Origen a primit din partea episcopului Demetriu autoritatea de a conducere Şcoala din Alexandria. Din aceasta postura trebuia sa se achite de trei mari obligatii: comportarea in timpul persecutiei, impletirea invataturii de la catedra si de la amvon cu viata personala si variatele exigente ale auditorilor de la cursurile sale (Pr. prof. dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, Bucuresti, 1985, p. 300).Eusebiu spune ca, in timpul persecutiilor lui Aquila, guvernatorul Alexandriei, tanarul exeget a capatat o faima imensa, datorita dragostei aratate vadit celor care mergeau la martiriu. El ii vizita pe martiri in temnita, la judecata si chiar la moarte, de multe ori riscand sa fie omorat cu pietre de multimile paganilor. Datorita devotamentului celorlalti, in jurul sau s-au strans numerosi ucenici care asteptau cuvant de invatatura si povata de folos spre intarire si credinta. Din viata lui morala se desprindeau roadele celei mai curate filosofii, o filosofie traita si inteleasa in sens ascetico-moal, un ethos inaltator spre viata vesnica mai ales prin martiraj (cf. Eusebiu de Cezareea, p. 227, nota 17). Era de parere ca crestinul trebuie sa respecte tocmai acele cuvinte ale Mantuitorului care spun ca nu este ingaduit sa avem doua haine si nici incaltaminte si ca nu se cade sa ne aratam ingrijorati de ziua de maine (Ibidem, p. 228). Motivat de aceste convingeri, ducea o viata extem de sobra stand departe de orice pofte alimentare ale unui trai inbelsugat. Ziua intreaga ducea viata de aspra asceza iar cea mai mare parte din noapte o inchina studierii Sfintei Scripturi, ducand viata cea mai filosofica cu putinta, pe de o parte prin deprinderea posturilor, iar pe de alta parte prin scurtarea timpului de somn, nefolosindu-se din capul locului de nici un pat si de nici o perna, ci dormind numai pe pamantul gol (Ibidem).Printr-o astfel de viata, Origen isi provoca ucenicii la intrecere. Era o adevarata lectie practica la care veneau nu numai crestini, ci si pagani, atrasi de filosofia noului avva. Invatatura lui era pe cat se poate de simpla si tot pe atat de practica.Mostenirea lui Origen pentru BisericaDatorita persecutiilor lui Caracala, Origen a fost nevoit sa paraseasca Alexandria si sa se stabileasca in Palestina, unde si-a reluat activitatea invatatoreasca. Aici, episcopii locului i-au dat cinstea sa predice in biserica, desi nu era hirotonit. In 231, a fost trimis cu anumite treburi in Grecia unde primeste hirotonia intru preot, lucru contestat mai tarziu de episcopul Demetriu.Cu toate acestea, dincolo de contestatiile aparute ulterior, aportul marelui alexandrin la teologia patristica a fost si ramane inestimabil. Este primul care a expus intr-un sistem inchegat invatatura Bisericii noastre. Prin patosul vietii sale, de-a dreptul ascetice, a pus bazele literaturii duhovnicesti din care s-au impartasit Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie Teologul, atunci cand au selectat din opera sa cele mai frumoase pasaje, dand nastere Filocaliei. Considerat pe buna dreptate cel mai prolific scriitor al Antichitatii (H. Crouzel, p. 85), Origen a marcat decisiv teologia biblica, sistematica si moral-duhovniceasca a Bisericii primelor secole. Despre opera sa, marele patrolog grec Stylianos Papadopoulos spunea: Numarul lucrarilor sale a fost atat de mare incat a devenit repede un mit. Sfantul Epifanie de Salamina vorbeste de 6000. Fericitul Ieronim, care a vazut catalogul lucrarilor intocmit de Eusebiu de Cezareea, vorbeste de 2000 de lucrari, dintre care aminteste 800. Desigur sunt numarate separat omiliile si titlurile de capitol ale lucrarilor exegetice, insa si dincolo de aceasta situatie se justifica intru totul supranumele de neobosit in productia literara care i s-a dat lui Origen. Din pacate cea mai mare parte din lucrarile sale s-au pierdut sau nu s-au pastrat in originalul grecesc. Cauza a acestei pierderi au constituit-o disputele origeniste, condamnarea sa, climatul sau original si progresul teologiei (Prof. dr. Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, vol. I, Bucuresti, 2006, p. 390). (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 16 septembrie 2013, semnat de diac. Ionița Apostolache)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 991

Id: 33847

Data: Sep 16, 2013

Imagine: