Duminica a 34-a dupa Rusalii (a întoarcerii Fiului risipitor) (Luca 15, 11-32)Zis-a Domnul pilda aceasta: „Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împartit averea. Dar nu dupa multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânar s-a dus într-o tara departata si acolo si-a risipit averea traind în desfrânari. Şi, dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare în tara aceea si el a început sa duca lipsa. Şi, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pasca porcii. Şi dorea sa-si sature pântecele din roscovele pe care le mâncau porcii, însa nimeni nu-i dadea. Dar, venindu-si în sine, a zis: Câti argati ai tatalui meu sunt îndestulati de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si înaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai. Şi, ridicându-se, a venit la tatal sau. Dar, înca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergând, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. Atunci i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si înaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Iar tatal a zis catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintâi si-l îmbracati si dati inel în mâna lui si încaltaminte în picioarele lui; apoi, aducând vitelul cel îngrasat, înjunghiati-l, ca mâncând, sa ne veselim, caci acest fiu al meu mort era si a înviat, pierdut era si s-a aflat. Şi au început sa se veseleasca. Iar fiul cel mare era la tarina. Când a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cântece si jocuri. Atunci, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamna acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tau a venit si tatal tau a înjunghiat vitelul cel îngrasat, pentru ca l-a primit sanatos. Şi el s-a mâniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, îl ruga. Însa el, raspunzând, a zis tatalui sau: Iata, de atâtia ani îti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Şi mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tau, care ti-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el vitelul cel îngrasat. Tatal însa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a înviat, pierdut era si s-a aflat”.Curând vom începe Postul cel Mare, timpul liturgic în care ne vom pregati pentru întâmpinarea sarbatorii Învierii Domnului. Un timp al asteptarii pentru unii, al întoarcerii pentru altii, un timp al iubirii care nadajduieste, un timp al bunavointei, al bunei-cuviinte, un timp al regasirii în iubirea care pe toate le rabda. Într-una dintre duminicile care preceda Marele Post, Biserica a rânduit sa se citeasca la Sfânta Liturghie una dintre pildele Mântuitorului care exprima optimismul crestin.Predica integrala în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 756

Id: 38214

Data: Feb 15, 2014

Imagine: