]]>Cuviosul Paisie de la Neamț a fost cel mai iscusit stareț al mânăstirilor românești din secolul XVIII până în zilele noastre. Personalitatea lui de mare stareț s-a impus în toate țările ortodoxe, fiind pentru toți monahii din obștea sa părinte, dascăl, povățuitor, duhovnic și rugător neadormit către Dumnezeu. Sfinților care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dânșii (Psalm 15, 3) Iubiți credincioși, Astăzi, la 15 noiembrie, se face pomenirea cea de peste an a Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Paisie, mare stareț al Mânăstirii Neamț. Sfântul Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina, la 21 decembrie, 1722, în familia unui preot evlavios, fiind al unsprezecelea copil. Din botez a primit numele de Petru. Apoi, murind tatăl său, mama l-a dat la școală, mai întâi în Poltava, apoi la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. Dar sufletul său dorea o viață duhovnicească mai înaltă. După patru ani de școală intră în viața monahală, ducându-se la o mănăstire din apropiere. Aici este făcut rasofor sub numele de Platon. Negăsind liniște și pace în mănăstirile din Ucraina, în anul 1745 vine în Moldova și apoi în Țara Românească, unde viața isihastă monahală era în floare, sub povățuirea Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului. În anul 1746 se duce pentru un timp la Sfântul Munte Athos, și se nevoiește patru ani de zile singur, ca pustnic. În anul 1750 este călugărit la Athos de starețul său, Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, primind numele de Paisie. Aici își formează o obște de 64 de călugări la schitul Sfântul Ilie, iar în anul 1763 se reîntoarce în Moldova și se stabilește la Mânăstirea Dragomirna. De aici este silit să se retragă la Mânăstirea Secu, din cauza ocupației Bucovinei de către austrieci; iar în anul 1779 este trimis la Mânăstirea Neamț ca stareț peste ambele obști, unde se nevoiește încă 15 ani și adună în jurul său peste 700 de monahi. Ajungând la vârsta de 72 de ani, Cuviosul Paisie se mută la cele cerești la 15 noiembrie, 1794, fiind plâns mult de ucenicii săi din Moldova, Țara Românească și Ucraina. Iubiți credincioși, Cuviosul Paisie de la Neamț a fost cel mai iscusit stareț al mânăstirilor românești din secolul XVIII până în zilele noastre. Personalitatea lui de mare stareț s-a impus în toate țările ortodoxe, fiind pentru toți monahii din obștea sa părinte, dascăl, povățuitor, duhovnic și rugător neadormit către Dumnezeu. Virtuțile sale cele mai alese, care l-au făcut cunoscut peste tot ca mare stareț, ca sfânt și iscusit povățuitor de suflete sunt acestea: 1. Sfințenia vieții sale. Cuviosul Paisie de la Neamț s-a dovedit din tinerețe un călugăr cu viață sfântă și iscusit lucrător al tuturor virtuților călugărești, întrecând pe toți cei din vremea lui. El era ca o făclie aprinsă pentru toți - sihaștri, călugări, mireni, preoți și duhovnici. 2. Rugăciunea neîncetată. Sfântul Paisie de la Neamț era un om al neîncetatei rugăciuni. El practica rugăciunea inimii din tinerețe, pe care o dobândește desăvârșit în Sfântul Munte Athos și o lucrează până la moarte, ajungând mare dascăl al rugăciunii inimii pentru toată obștea sa. 3. Ascultarea. Pe lângă neîncetata rugăciune, Cuviosul Paisie punea mare accent pe sfânta ascultare, învățând pe călugări să fie fii ai ascultării și să nu facă nimic fără poruncă, fără rugăciune și fără binecuvântare. De aceea a reușit să întemeieze o obște atât de mare și bine organizată, pentru că nimic nu se făcea fără ascultare. 4. Sfintele slujbe. Toți călugării erau datori să ia parte la toate sfintele slujbe, mai ales la Utrenie și la Sfânta Liturghie, în afară de cei cu ascultări fixe și de cei bătrâni și bolnavi. 5. Spovedania și Sfânta Împărtășanie. Cuviosul Paisie era un preaiscusit duhovnic. El a rânduit în obștea de la Neamț, precum și la Secu și Dragomirna 24 de duhovnici, care spovedeau pe toți călugării, mai ales pe cei tineri, în fiecare zi, seara, de toate păcatele făcute peste zi. Iar când mergeau la munca câmpului pe la metoace, le trimitea și câțiva duhovnici cu ei pentru spovedania zilnică. Sfânta Împărtășanie o dădeau săptămânal celor vrednici, după râvna fiecăruia. 6. Rânduiala de chilie. Fiecare duhovnic avea grijă de ucenicii lui, pe care îi cerceta la chilii și le punea rânduială și canon de post, metanii, rugăciune și odihnă. Nimeni nu avea voie să facă voia lui sau să-și lase rugăciunea și canonul de chilie nefăcut, afară de cei bolnavi și neputincioși. Pe lângă cele 300 de metanii și 300 - 600 de închinăciuni zilnice, frații și monahii tineri citeau câteva catisme la Psaltire și se hrăneau din învățăturile Sfinților Părinți, mai ales din cele biblice, aghiografice și filocalice, care se tălmăceau la Neamț. 7. Iubirea duhovnicească. În obștea Cuviosului Paisie de la Neamț era o desăvârșită armonie, smerenie, tăcere, ascultare și iubire duhovnicească. Nimeni nu era tulburat; nimeni nu era certat cu ceilalti frați și călugări; nimeni nu lipsea de la slujbele Bisericii și toți făceau ascultare cu dragoste. Iubirea duhovnicească, slujbele și ascultarea desăvârșită au făcut din Mănăstirea Neamț cea mai mare și cea mai bine organizată mănăstire ortodoxă din toate țările ortodoxe, ale cărei raze de lumină iradiau peste tot în Moldova și peste hotarele ei. Iubiți credincioși, Astăzi prăznuim pe Cuviosul Paisie de la Neamț, după două sute de ani de la strămutarea sa, unul dintre cei mai mari stareți și organizatori ai monahismului ortodox românesc și răsăritean. Astăzi mănăstirile noastre înalță alese cântări de laudă Sfântului Paisie de la Neamț, lauda Moldovei și podoaba Ortodoxiei. De aceea suntem datori, mai ales noi monahii, să urmăm sfintele sale învățături cu toată râvna. Căci nimeni dintre noi nu se poate mântui fără ascultare, fără sfântă rugăciune, fără blândețe, smerenie și iubire curată în Hristos. Numai aceste virtuți, unite cu harul Sfântului Duh, transformă inimile, ne unesc cu Hristos și ne asigură mântuirea sufletului. Să rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe toți sfinții din cer și pe Cuviosul Paisie de Ia Neamț să ne ajute tuturor pe calea mântuirii, ca să fim și noi numărați în cetele cuvioșilor părinți, cărora le aducem cântări de laudă spre slava Preasfintei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la praznice împărătești și la sfinți de peste an, Editura Episcopiei Romanului, pp. 253-256)

Download: Click for download attached file: Parintele Cleopa - Predica la Cuviosul Paisie de la Neamt

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 665

Id: 45425

Data: Nov 15, 2014

Imagine: