Unul dintre preotii de seama pe care i-a avut tinutul Hunedoarei in prima jumatate a secolului trecut a fost parintele Gheorghe Tarcea. A fost un slujitor activ, dar si un militant politic pentru o zona economica a Ardealului dominata de industria mineritului, unde muncitorii lucrau in conditii deosebit de grele. Gheorghe Tarcea s-a nascut la 5 noiembrie 1890, in familia unor oameni simpli din localitatea Mag, judetul Sibiu. Inca din copilarie a cunoscut opresiunea maghiara, asa explicandu-se militantismul sau patriotic din perioada interbelica. Intre 1896-1897 a urmat scoala primara in localitatea natala, continuand-o la cea maghiara din Sibiu, pana in 1903. In timpul Primului Razboi Mondial a luptat in armata austro-ungara. In 1918 termina cursurile scolii normale cu diploma de invatator, candidand pentru Dancul Mare, judetul Hunedoara. Totusi, prin hotararea Consistoriului eparhial de la Sibiu, a fost trimis la scoala confesionala din Hunedoara. Lipsa mare de slujitori ortodocsi l-a determinat pe tanarul Tarcea sa urmeze cursurile speciale de la Institutul Teologic din Sibiu, in vederea hirotonirii ca preot. Este profesor de limba romana, geografie si istorie, atat la Şcoala Centrala de Stat (fosta confesionala), cat si la Şcoala de Ucenici Industriali, de pe langa Uzinele de Fier, ambele din Hunedoara. La 30 decembrie 1929 este hirotonit pe seama Parohiei Josani, cu Filia Pestisu Mare, de langa Hunedoara. Intre 1935-1936, alaturi de Iosif Costea, pune bazele primelor organizatii locale ale Miscarii Legionare. Militeaza in speranta unei renasteri spirituale a Romaniei. Organizeaza cantine sociale pentru muncitorii de la Uzinele de Fier din Hunedoara si sfinteste troite in judet. Este interesat de greutatile celor nevoiasi. In contextul schimbarilor politice initiate de regele Carol al II-lea, in 1938, pentru doua saptamani, apoi in vara lui 1940, este retinut de catre politie. In 1938, la aplicarea legii interzicerii cumulului de functii, Gheorghe Tarcea este nevoit sa renunte la slujirea remunerata de stat. Ramane invatator, intre 1940-1944 ocupand postul de director. In aceasta perioada era unul dintre cei mai apreciati invatatori din judetul Hunedoara, mai ales ca detinea functia de presedinte al Cercului cultural invatatoresc. In 1941 este judecat pentru suspiciunea de instigare la rebeliune, dar achitat. Antecedentele politice aveau sa-i creeze mari probleme, numai si pentru faptul ca figura in arhivele organelor politienesti. In 13 octombrie 1944 este retinut de Politia Hunedoara, transferat in lagarul de la Sacel-Hateg, apoi in cel de la Slobozia, pana la 28 august 1945. Pentru eliberarea sa au intervenit preoti si invatatori hunedoreni. Dupa ce in iunie 1944 revenise in preotie, la cererea credinciosilor din Manerau, protoiereul de Hunedoara arata ca parintele Gheorghe Tarcea ridicase o biserica noua la Valea si o scoala primara la Josani. De asemenea, parintele Tarcea era aratat cu deosebita activitate in calitate de secretar al Asociatiei Andrei Şaguna. Dupa eliberare revine la Manerau, slujind si fiind aproape de credinciosi, din 1951 figurand si la Racastia. In 1947 a refuzat sa vorbeasca de la amvon impotriva lui Iuliu Maniu, iar in aprilie 1948 le incuraja pe elevele Liceului Industrial din Hunedoara sa nu-si lase credinta, pentru ca sunt romance si ortodoxe. Astfel de atitudini evident ca deranjau autoritatile comuniste. Din acest motiv, la 14 aprilie 1952 este retinut de Securitate. In ancheta de la Deva este interogat asupra trecutului sau, apoi i se fixeaza o detentie administrativa, initial de 60 de luni, apoi de 24 de luni. Dupa un tranzit la Bucuresti-Ghencea (ianuarie-iunie 1953), lucreaza in colonia Dudu (pana in noiembrie 1953), este trimis in Penitenciarul Galati (pana in martie 1954), apoi transferat la Deva. La 20 iunie 1954 este trimis cu domiciliu obligatoriu in satul Rachitoasa, unde intalneste alti preoti, precum Dumitru Bejan sau Constantin Stoicescu. In documentele Securitatii este aratat ca nu s-a incadrat in nici o munca, ci s-a ocupat cu tinerea de slujbe religioase, botezuri, cununii. La 20 iunie 1956 este eliberat. Insa numai pentru doi ani, deoarece autoritatile comuniste il acuzau de uneltire contra ordinii sociale in domiciliul de la Rachitoasa. A fost arestat la 30 mai 1958. Pentru ultima oara, deoarece cinci ani mai tarziu a murit in reeducarea de la Aiud. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 11 octombrie 2013, semnat de Adrian Nicolae Petcu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 884

Id: 34514

Data: Oct 11, 2013

Imagine: