In cadrul Sfintei Liturghii oficiata astazi, 14 octombrie, la Iasi, cu ocazia hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a rostit un cuvant de invatatura in care a vorbit despre pocainta si a elogiat persoana Sfintei Parascheva si a sfantului Maxim Marturisitorul. Evanghelia care s-a citit la aceasta sfanta si mare slujba este randuita de biserica pentru a fi citita in ziua de pomenire a unei cuvioase. Aceasta Evanghelie ne arata cat de mare este taina si lucrarea pocaintei. Femeia aceasta pacatoasa l-a cautat pe Mantuitorul Iisus Hristos pentru ca a auzit despre El ca a vindecat multi oameni si a schimbat viata multor pacatosi. Femeia aceasta s-a pocait nu pentru ca a fost certata de cineva, nu pentru ca a fost pedepsita cu vreo boala sau cu vreo suferinta. Nu stim precis care este taina schimbarii sale. De ce dintr-o data ea a inceput sa se pocaiasca de pacatele ei cele multe - cum spune Evanghelia -, s-a apropiat de Mantuitorul Iisus Hristos, in casa lui Simon Fariseul, si uda picioarele Lui cu lacrimile ei, le stergea cu parul capului si turna mir de mare pret pe picioarele Lui. Aceasta femeie pacatoasa isi schimba viata printr-o tainica lucrare a lui Hristos, Consideram ca mobilul sau motivul pocaintei ei s-a aratat prin intalnirea cu El , cu Hristos. Ea cea pacatoasa s-a intalnit cu El cel Unul Sfant, Izvorul sfinteniei. Contrastul dintre pacatosenia ei si sfintenia Lui a trezit in ea dorul de a se ridica din starea de pacat si a cauta o viata noua, o viata curata, o viata de sfintenie. Femeia aceasta pacatoasa arata nu numai regretul pentru pacatele ei, ci si dorinta de a fi aproape de Dumnezeu Omul, de Fiul Lui Dumnezeu Cel Care s-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor , a spus Preafericirea Sa. Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a aratat ca Sfanta Parascheva este un model desavarsit de pocainta, o rugatoare pentru mantuirea ei si pentru mantuirea celor credinciosi, pentru mantuirea celor care inca nu s-au pocait dar sunt chemati la pocainta : Sfanta Cuvioasa Parascheva nu a fost o femeie pacatoasa pentru ca din tineretile ei a ales sa devina monahie, sau calugarita. De la varsta de 10 ani a simtit chemarea pentru o viata traita in rugaciune in post si in pocainta. Dar orice om are nevoie de pocainta; Sfanta Scriptura ne spune ca si daca ar trai un om numai o zi nu ar putea sa traiasca fara sa pacatuiasca, deoarece, daca nu pacatuieste cu fapta pacatuieste cu gandul si cu cuvantul. Fiecare om are nevoie de pocainta, are nevoie de innoirea vietii sale, are nevoie de iertare, iar iertarea se da numai prin pocainta si usile Imparatiei Cerurilor sunt usile pocaintei, asa cum ne spune cartea Triodului, in timpul Sfantului si Marelui Post al Pastilor. Sfanta Cuvioasa Parascheva s-a pocait nu numai pentru ea ci si pentru o multime de oameni care nu stiu, nu pot, sau nu vor sa se roage. Un calugar, asa cum spune randuiala tunderii in monahism, nu se roaga individualist, ci pentru mantuirea tuturor. De aceea monahii au fost numiti de Imparatul Justinian al Bizantului, rugatorii natiunii , rugatorii poporului . Sfanta Cuvioasa Parascheva este o rugatoare pentru mantuirea ei si pentru mantuirea celor credinciosi, pentru mantuirea celor care inca nu s-au pocait dar sunt chemati la pocainta, inca nu si-au schimbat viata, dar sunt chemati sa-si schimbe viata, sa se apropie mai mult de Dumnezeu, sa-i ceara iertare, binecuvantare si sfintirea vietii lor . Patriarhul Romaniei a vorbit despre viata pamanteasca a Sfintei Parascheva aratand ca provine dintr-o familie credincioasa: Sfanta Cuvioasa Parascheva a trait in prima jumatate a secolului al XI-lea si a trecut la Domnul pe la anul 1025. Ea a fost cinstita de timpuriu dupa moartea ei pentru ca, in general, cei care cauta pe Dumnezeu sunt cautati de oameni, intrucat acestia au adunat in sufletul si in trupul lor prezenta harului sfinteniei dumnezeiesti. Sfanta Parascheva s-a nascut intr-o familie de parinti bogati si credinciosi. A mai avut un frate Eftimie, care a intrat si el in monahism si mai tarziu a ajuns episcop de Madite. Sfanta Parascheva, pe la varsta de 10 ani a auzit in Biserica aceste cuvinte ale Mantuitorului: De voieste cineva sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ai crucea sa si sa-mi urmeze Mie . Dorul de viata sfanta, de rugaciune, de pocainta, de post ca expresie a daruirii de sine lui Dumnezeu cel Milostiv si Sfant s-a aratat in ea din copilarie. Astfel, ea a impartit partea ei de avere, a dat-o saracilor, a mers la Constantinopol, a intalnit acolo maici si duhovnici si dupa o vreme a plecat la o manastire in Heracleea, unde a stat cinci ani. De acolo a dorit sa mearga in Ţara Sfanta, a ajuns la Ierusalim, s-a inchinat in Biserica Invierii Domnului si apoi a ales calea de pustnicie, de traire in singuratate. O singuratate care devine comuniune cu Dumnezeu, o singuratate care umple sufletul omului, prin rugaciune, de prezenta Preasfintei Treimi. Sfantul care se roaga in singuratate nu este niciodata singur pentru ca intotdeauna rugaciunea lui este unita cu a tuturor sfintilor si este ascultata de Preasfanta Treime. Dupa cinci ani intr-o manastire din Heracleea s-a dus la Ierusalim, a ajuns in pustia Iordanului, unde s-au nevoit o multime de sfinti precum Sfantul Ioan Botezatorul, Sfanta Maria Egipteanca. Acolo a stat vreme indelungata, a petrecut viata in post si rugaciune pana cand intr-o noapte un inger i s-a aratat in vis si i-a spus ca trebuie sa se intoarca in patria sa. Ea s-a nascut in Epivata Traciei, pe Malul Marii Marmara, in vecinatatea Constantinopolului. Deci, sfanta s-a intors din pustia Iordanului in Epivata, dar acum nu o mai cunostea nimeni pentru ca plecase de mult timp din patria ei si s-a intors ca o straina. Inainte de a ajunge acolo a trecut iarasi pe la Constantinopol si s-a rugat Maicii Domnului in Biserica din Vlaherne sa o povatuiasca. Inainte de a trece la Domnul s-a rugat Mantuitorului zicand: Doamne Iisuse Hristoase pentru Tine am lasat toate si pe Tine te-am cautat toata viata . Pe Tine te-am cautat toata viata – aceasta este conditia pelerinului, un cautator de Dumnezeu, un cautator al Imparatiei Cerurilor. Trimite a continuat ea rugaciunea pe ingerul Tau cel bland , dupa cum spune Sfantul Mitropolit Varlaam al Moldovei in cartea sa de invatatura in 1643, sa primeasca sufletul meu . Şi asa, la putin timp sfanta a adormit in Domnul si a trecut la viata vesnica. A fost ingropata, dar mormantul ei a fost uitat mai multa vreme pana cand in mod minunat a fost descoperit si moastele sale au fost duse in Biserica din Epivata. Mai tarziu credinciosii au construit o alta biserica – Sfintii Apostoli , tocmai pe locul casei unde s-a nascut Sfanta Parascheva. La scurt timp dupa ce au fost gasite moastele ei neputrezite si frumos mirositoare prin ele s-au savarsit minuni, o multime de oameni neajutorati au primit, primit prin rugaciunile sfintei, ajutorul lui Dumnezeu . In continuare, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a evidentiat faptul ca Sfanta Cuvioasa Parascheva uneste, prin rugaciunile ei si prin sfintele ei moaste, popoare ortodoxe, deoarece sfintele sale moaste, pana sa ajunga la Iasi, au fost purtate in mai multe orase precum Constantinopol, Tarnovo, Belgrad: Sfanta Parascheva a inceput sa lucreze si dupa moartea trupului prin puterea rugaciunilor ei si prin sfintenia moastelor ei. Moastele au stat o vreme la Epivata, apoi au fost duse la Constantinopol unde au stat 200 de ani, de la anul 1030 pana la 1235. De la Constantinopol au fost mutate la Tarnovo, in capitala imperiului Romano-bulgar unde au stat 160 de ani, pana in 1396, cand a fost desfiintat Imperiul Romano-bulgar. Apoi au fost mutate de Tarnovo, Bulgaria, in Serbia, la Belgrad, unde au stat 125 de ani pana in 1521. In anul 1521 au fost readuse la Constantinopol unde au stat inca 120 de ani pana in 1641 si acum urmeaza ultima sa calatorie prin moastele Sale, pentru ca in anul 1641 au venit la Iasi. Domnitorul Vasile Lupu a cerut moastele Patriarhiei Ecumenice si Patriarhia le-a daruit deoarece el le-a platit toate impozitele catre Inalta Poarta Otomana. Din 1641 se afla aici in Iasi, deci de peste 360 de ani. Aici, Sfanta Cuvioasa Parascheva a stat in Manastirea Sfintii Trei ierarhi pana in anul 1888 cand au fost aduse in aceasta Catedrala, sfintita cu un an inainte, in 1887. Deci, iata cum Sfanta Cuvioasa Parascheva uneste prin rugaciunile ei si prin sfintele ei moaste popoare ortodoxe: greci, bulgari, sarbi, romani. Astfel, vedem cum Dumnezeu, prin sfintii Sai, intareste Biserica Sa intrucat Biserica este adunarea oamenilor in iubirea Preasfintei Treimi si Sfintii sunt cei care ne ajuta sa simtim ca Biserica este Trupul lui Hristos si prin Trupul Sau, mai ales prin sfintii Sai, prin moastele sfintilor Sai, Dumnezeu arata milostivirea si ajutorul Sau .Patriarhul Romaniei a evidentiat faptul ca Sfantul Maxim Marturisitorul a fost un om erudit si un monah foarte smerit care a aparat Ortodoxia Anul acesta Sfanta Cuvioasa Parascheva se intalneste, aici la Iasi, cu Sfantul Maxim Marturisitorul care a patimit pentru marturisirea credintei ortodoxe in secolul al VII-lea. El a fost un om erudit si in acelasi timp un monah foarte smerit. A fost secretar imperial si a devenit monah si toata viata a ramas smerit. Nu a acceptat, nici macar, sa fie hirotonit diacon sau preot. Atat de mare a fost in puterea Duhului si intelepciunii lui, incat a aparat Ortodoxia, la un moment dat, aproape singur. S-a luptat cu imparatul care vroia un compromis politic pentru a impaca pe cei care considerau ca in Iisus Hristos exista o singura fire, ceilalti spuneau doua firi, apoi s-a ajuns la un compromis ca sa se marturiseasca ca in Iisus Hristos sunt doua firi, dar o singura vointa. Deci, vointa umana era suprimata de vointa divina. Sfantul Maxim Marturisitorul a spus ca omul adevarat este omul care are si vointa, nu numai intelepciune, nu numai sentiment. In Iisus Hristos cele doua vointe s-au unit, vointa umana urmand vointei divine. El a aparat adevarul Intruparii Mantuitorului Iisus Hristos si taina mantuirii omului, caci ceea ce nu este asumat nu este mantuit si este mantuit ceea ce este unit cu Dumnezeu. Daca vointa omului nu mai conteaza inseamna ca ea nu se sfinteste, nu se mantuieste. Sfantul Maxim Marturisitorul ne-a lasat o opera teologica foarte bogata si profunda, scrieri ascetice si scrieri dogmatice. Cea mai profunda lucrare a sa se numeste ‘Ambigua’ sau ‘Explicatii la locuri dificile din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti’. Parintele Dumitru Staniloae a facut cunoscuta lucrarea teologica a Sfantului Maxim Marturisitorul nu numai prin traduceri a lucrari lui teologice in Filocalie, ci si prin insusirea gandirii Sfantului Maxim Marturisitorul in gandirea sa dogmatica .Preafericirea Sa a vorbit credinciosilor prezenti despre intelesul pelerinajului: Acum, noi ne gandim ca acesti doi sfinti monahi au fost pelerini in lumea aceasta, au fost cautatori de Dumnezeu, cautatori ai Imparatiei Cerurilor. Ce este pelerinul sau inchinatorul la locurile sfinte ? Este un cautator de Dumnezeu si de sfintenie. Mantuitorul Iisus Hristos indeamna pe toti crestinii: ‘Cautati, mai intai, Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua’. Pe de alta parte spune: ‘Imparatia Mea nu este din lumea aceasta’. Deci, pelerinul cauta in lumea aceasta ceva care nu se afla in lumea aceasta. Cauta in lumea aceasta Imparatia lui Dumnezeu care nu este din lumea aceasta, dar se arata in arvuna in lumea aceasta prin cele sapte Sfinte Taine si prin lucrarea sfintilor Bisericii. Ei sunt ca o arvuna, ca un fel de profeti pregustatori ai pacii, bucuriei si sfinteniei din Imparatia lui Dumnezeu care este dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola sa catre Romani, cand zice: ‘Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant’. De ce omul cauta pe Dumnezeu cel Sfant ? De ce el este un pelerin, un cautator si un calator toata viata sa pe pamant ? Pentru ca este facut dupa chipul lui Dumnezeu cel Sfant si Vesnic. Pentru ca este creat dupa chipul lui Dumnezeu cel Sfant, el cauta sfintenia ca fiind sensul ultim si cel mai profund al existentei sale pamantesti si pentru ca omul vede ca totul este trecator in lumea aceasta si trupul sau este trecator si trecatoare sunt toate cele adunate in jur, nimic nefiind statornic. Omul cauta sa se uneasca cu Dumnezeu cel Netrecator, cu cel Vesnic, pentru ca este trecator, el devine cautator de Dumnezeu cel Netrecator, cel Vesnic. Aceasta cautare a ceva de dincolo de noi, de dincolo de lumea aceasta este inscrisa ca o vocatie sau ca o chemare in insasi natura umana, in chipul lui Dumnezeu cel Sfant in om . Avraam este prototipul pelerinului care pleaca din tara sa Urul Caldeei si merge spre o tara necunoscuta, dar fagaduita, Canaan , a spus Preafericirea Sa: Cand ajunge acolo, traieste in provizorat, in corturi impreuna cu Isaac. Este un calator care ajunge in Ţara Fagaduita, dar si in Ţara Fagaduita traieste ca un calator pe pamant. La un moment dat, Dumnezeu il binecuvanteaza pe Avraam sa primeasca Trei Oameni calatori la stejarul din Mamvri si Acestia vorbesc cand la singular, cand la plural. Sfantul foloseste singularul si pluralul in raport cu ei. Sfintii Parinti ai Bisericii rasaritene au vazut in aratarea celor Trei Pelerini calatori de la Stejarul lui Mamvri o prefigurare a Preasfintei Treimi. Cei trei ingeri de acolo au prefigurat prezenta Preasfintei Treimi in viata omului credincios .De asemenea, Preafericitul Parinte Daniel a aratat ca pelerinajul este o lucrare sfana: Mantuitorul Iisus Hristos a venit in lume si a fost tot timpul un pelerin, strabatea orasele si satele si vindeca orice boala si orice neputinta din popor, ne spun evangheliile. Dar, Mantuitorul Iisus Hristos este calator sau pelerin de la Nasterea Sa. Maica Domnului a zamislit in mod minunat, prin lucrarea Duhului Sfant, pe acest Copil in Nazaretul Galileii, dar a mers sa se inscrie la recensamantul ordonat de imparatului Romei in Betleem si Iisus s-a nascut intr-o calatorie din Maica Domnului care era calatoare de la Nazaret la Betleem. Apoi, a fost persecutat Copilul nou-nascut de catre Irod in propria Sa tara si a fugit in Egipt, iar dupa moartea lui Irod s-a sfarsit calatoria si exilul in Egipt si s-a intors cu Maica Domnului si cu Dreptul Iosif in Nazaret. A fost un pelerin in fiecare an, pruncul Iisus, la Ierusalim, iar la varsta de 12 ani punea intrebari si primea raspunsuri de la invatatorii de lege din templul din Ierusalim. Calatoria sau pelerinajul Sau la Ierusalim la varsta numai de 12 ani Il arata, deja, ca Unul care stie ca tatal Sau nu este Iosif, ci Tatal din Ceruri, zicand: ‘Nu se cuvenea, oare, sa fiu intru ale Tatalui Meu?’ adica ‘in Casa Tatalui Meu care este templul’. Asa in fiecare an, tanarul Iisus din Nazaret vine la Ierusalim, iar mai tarziu, la ultimul Sau pelerinaj in Ierusalim este Rastignit si omorat. Pelerinajul Sau se transforma in Rastignire, iar din moarte Inviaza si atunci Mantuitorul Iisus Hristos transforma pelerinajul in Paște. Sfintele Pasti inseamna ‘trecere’, trecerea de la viata pamanteasca la viata cereasca din Imparatia Cerurilor. Dar si Inviat din morti, Hristos Domnul, se arata pelerin spre Emaus, cand calatoreste ca un necunoscut cu Luca si Cleopa si ii striga pe drum ca ceea ce s-a intamplat la Ierusalim cu Iisus din Nazaret care a fost Rastignit a fost prezis de catre prooroci cu veacuri inainte. In momentul in care a fost invitat in casa, El a binecuvantat painea ca si cand ar fi stapanul casei si pelerinii Luca si Cleopa vad ca Hristos, dupa binecuvantarea painii, S-a facut nevazut, S-a ascuns tainic in painea euharistica si astfel pelerinajul la Emaus este transformat in euharistie. Astfel, Euharistia devine painea pelerinului, hrana pelerinului in drumul spre Imparatia Cerurilor. De aceea, se spune ca numaidecat un crestin trebuie sa se impartaseasca inainte de moarte, pentru ca Sfanta Euharistie devine hrana pelerinului in calatoria sa spre Imparatia Cerurilor. Pelerinajul, deci, este o lucrare sfanta .In continuare, Preafericitul Parinte Patriarh a vorbit si despre folosul pelerinajului: Cei ce devin inchinatori la locurile sfinte din Biblie sau la moastele sfintilor sau la icoane sfinte facatoare de minuni, fac aceasta pentru a multumi lui Dumnezeu, mai intai, ca le-a dat viata si sanatate, ca i-a ajutat sa treaca prin necazuri, prin suferinta si incercari. Astfel, pelerinajul este o ofranda a recunostintei, o jertfa bineprimita lui Dumnezeu pentru ca este facuta din iubire fata de Dumnezeu ca raspuns al nostru la iubirea Lui. In al doilea rand, pelerinajul este si un moment de pocainta si de rugaciune mai intensa, de aceea fie ne spovedim aici, fie acasa inainte de a pleca in pelerinaj. Pelerinajul este si un act de pocainta insotit de osteneala drumului, de rabdarea frigului, de o anumita jertfa facuta prin darurile date bisericii sau manastirii respective. In al treilea rand, pelerinajul este un moment de cerere a ajutorului lui Dumnezeu ca sa ne scape de greutati, sa ne ocroteasca familia, sa ne ocroteasca pe cei dragi, sa ocroteasca Biserica si poporul Sau. Deci, multumire, pocainta insotita de darnicie si cerere de ajutor catre Dumnezeu. Binefacerile pelerinajului sunt multe. Ele aduc bucurie si pace, lumina si binecuvantare in sufletul pelerinilor. De aceea, cand pleaca acasa, pelerinii au fetele luminoase, pentru ca au primit binecuvantarea lui Hristos si s-au intalnit cu sfintii pe care ii iubesc si ii cinstesc si simt in sufletul lor arvuna Imparatiei Cerurilor. Iata, iubiti pelerini, v-ati adunat aici din locuri diferite, de varste diferite, de profesiuni diferite, de ranguri sociale diferite. Pelerinajul face pe toti oameni egali, pentru ca ii aduna in fata sfintilor smeriti si in fata Preasfintei Treimi, caci in iubirea Preasfintei Treimi toti oamenii sunt egali si cea mai mare demnitate pe care o poate dobandi un om este aceea de sfant. Sfintii au fost oameni simpli, oameni invatati, oameni cu ranguri mari, din toate categoriile sociale, de toate varstele pentru ca sfintenia este implinirea umanului, este sensul deplin al existentei omenesti . Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca sa simtim bucuria comuniunii sfintilor, sa simtim ajutorul Sfantului Maxim Marturisitorul in apararea credintei si marturisirea credintei ortodoxe intr-o lume din ce in ce mai confuza si mai sincretista, sa simtim ajutorul Maicii Domnului in familiile noastre, in educatia copiilor, in intarirea familiei si mai ales sa simtim ajutorul si incurajarea ei, acum cand trecem prin multa saracie materiala, dar nu aceasta este cea mai mare saracie, ci saracia sufleteasca este cea mai rea. Aceea cand ne pierdem credinta, cand nu ne mai rugam, cand slabim in iubire fata de Biserica, fata de semenii nostri, atunci suntem cei mai saraci. Daca, insa, ne imbogatim prin rugaciune, prin credinta si fapte bune, prin milostenie, atunci ramanem totdeauna bogati in Hristos care a zis: ‘Cautati Imparatia lui Dumnezeu si comorile din Imparatia lui Dumnezeu’ si acestea sunt comorile credintei, ale rugaciunii, ale pocaintei si ale faptelor bune. Asa sa ne ajute Dumnezeu pentru rugaciunile Sfantului Maxim Marturisitorul si ale Sfintei Cuvioase Parascheva si ale tuturor sfintilor , a spus Patriarhul Romaniei in incheierea cuvantului Sau.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 732

Id: 9612

Data: Oct 14, 2010

Imagine: