Duminica a III-a dupa Rusalii (Despre grijile vietii), Matei 6, 22-33

'Zis-a Domnul: Luminatorul trupului este ochiul; daca va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar daca va fi ochiul tau viclean, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul, cu cat mai mult! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, ori de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; oare nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in hambare si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Şi cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.'

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sfanta Evanghelie din Duminica a III-a dupa Rusalii ne arata sensul adevarat al vietii crestine si modul in care trebuie sa traim viata ca oameni liberi din punct de vedere spiritual. Hristos Domnul incepe cuvantul Sau printr-o observatie, spunand: 'Luminatorul trupului este ochiul; daca va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat; iar daca va fi ochiul tau viclean, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul, cu cat mai mult!' (Matei 6, 22-23). Sfintii Parinti ai Bisericii au interpretat lumina aceasta a ochiului sufletesc ca fiind constiinta sau discernamantul, prin care omul distinge intre bine si rau, intre sensul adevarat al vietii ca legatura cu Dumnezeu si viata traita in uitare de Dumnezeu. Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ne spuna ca daca avem constiinta curata si gandire inteleapta, viata noastra se umple de lumina. Insa daca ratiunea sau discernamantul omului sunt intunecate de patimi egoiste si de ganduri necurate, atunci viata omului pe pamant devine o existenta intunecata. Mintea, ca ochi sufletesc, ne apropie de Dumnezeu cand Il iubim mai mult pe El, sau ne departeaza de Dumnezeu, cand iubim in mod excesiv sau exclusiv lucrurile trecatoare, neglijand chemarea noastra la fericita viata vesnica. Cu alte cuvinte, Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna sa avem mai intai grija de suflet si de dobandirea vietii vesnice netrecatoare, iar apoi sa ne ingrijim de mancare, bautura si imbracaminte, adica de cele necesare vietii trupului.

Omul cu adevarat liber este omul duhovnicesc

In Evanghelia acestei Duminici, Mantuitorul Iisus Hristos nu ne indeamna la lene, ci ne indeamna la eliberare de tirania grijilor exclusive pentru bunurile materiale. Cand El spune: nu va ingrijiti de mancare, de bautura si de imbracaminte (cf. Matei 6, 31), aceasta inseamna ca nu trebuie sa reducem viata noastra la aspectul ei biologic, material si trecator. Grija pentru mancare, bautura si imbracaminte nu trebuie sa paralizeze viata noastra spirituala printr-o preocupare obsesiva de bunurile materiale, ci sa purtam grija mai intai de sufletul cel nemuritor, adica, sa cautam viata cea vesnica netrecatoare, care este comuniunea omului cu Dumnezeu. Cand ne ingrijim prea mult de bunurile materiale trecatoare, uitam de bunatatile spirituale vesnice. Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ne elibereze de aceasta tiranie a reducerii vietii noastre la aspectul ei material-biologic si trecator, ca sa ne daruiasca libertatea de a hrani sufletul nostru cu prezenta iubitoare a lui Dumnezeu in viata noastra. Iar aceasta prezenta iubitoare si milostiva a lui Dumnezeu in lume este Pronia cereasca sau Providenta divina, adica purtarea de grija a Creatorului fata de fiintele create de El. Mantuitorul Iisus Hristos ne invata ca nu trebuie sa facem din grija pentru mancare, bautura si imbracaminte o preocupare unica, inrobitoare, ci mai intai de toate trebuie sa ne gandim la iubirea milostiva a lui Dumnezeu,care se vede chiar si in purtarea Lui de grija fata de pasarile cerului si crinii campului. De ce? Pentru a intelege din aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu pentru fiinte mai neinsemnate cum ar fi pasarile din vazduh sau florile trecatoare ale campului purtarea de grija a Lui mult mai mare pentru persoana umana, creata dupa chipul Lui si chemata la asemanarea cu El si la comuniune de viata eterna cu El.

Hrana spirituala a sufletului si imbracarea lui cu virtuti sunt prioritati ale vietii crestine

In Evanghelia care se citeste astazi, Mantuitorul ne spune ca trebuie sa dam prioritate sau intaietate vietii spirituale si libertatii noastre sufletesti pentru a nu fi inrobiti de bunurile materiale, de mancare excesiva si de moda hainelor scumpe, ci sa ne ingrijim mai intai cum se prezinta sufletul nostru in fata lui Dumnezeu prin imbracamintea spirituala pe care i-o dam, avand mintea si inima luminate de rugaciune si de fapte bune. Haina sufletului se lumineaza prin rugaciune fierbinte si viata sfanta traita in curatie si fapte bune. Haina sfinteniei este haina sau starea cea mai de pret a sufletului crestin. Iar bunurile trecatoare se vor adauga acestei stari ca o binecuvantare. Toate bunurile materiale sunt trecatoare, ele se pot adauga la bunatatile spirituale, dar nu trebuie sa se substituie acestora. Mancarea, bautura si imbracamintea trupului nu trebuie sa devina mai importante decat legatura sau comuniunea omului cu Dumnezeu, mai precis decat rugaciunea si sfintirea vietii prin virtuti si fapte bune. Aceasta este lumina care straluceste din cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos consemnate in Sfanta Evanghelie de la Matei.

La o prima vedere, superficiala si pripita, Evanghelia Duminicii a III-a dupa Rusalii da impresia ca Mantuitorul Hristos ne-ar incuraja la pasivitate sau lene, la un fel de nelucrare privind procurarea mancarii, bauturii si imbracamintei. Dar, de fapt, Hristos Domnul ne lumineaza intreg textul Evangheliei de astazi prin concluzia invataturii Sale: 'Cautati mai intaiImparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestease vor adauga voua' (Matei 6, 33). Acestmai intai este foarte semnificativ.Mai intaisa cautam viata vesnica,mai intaisa cautam legatura noastra sfanta, plina de iubire si bucurie cu Dumnezeu Cel sfant, nelimitat si netrecator. Hainele pe care le purtam sunt trecatoare, se uzeaza, se rup si se pierd, iar hrana pe care noi o consumam cu lacomie sau o cautam uneori cu prea multa preocupare, fie ca sa supravietuim, fie ca sa vietuim in desfatari, este si ea trecatoare, perisabila. A cautamai intaiImparatia lui Dumnezeu inseamna a ne hranimai intaicu daruri spirituale. Ne hranimmai intai 'cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu' (Matei 4, 4), asimiland in sufletul nostru rational cuvintele sfinte ale Sfintelor Scripturi, dar si hranind sufletul nostru iubitor cu Sfintele Taine, pentru a spori astfel legatura noastra spirituala cu Dumnezeu, Izvorul vietii si al bucuriei vesnice.Imbracamintea trupului este una trecatoare, dar imbracamintea sau imbracarea sufletului si trupului cu virtuti ca bunatatea, curatia, smerenia, pocainta si toata fapta cea buna devine vesmant luminos netrecator. Iar aceasta imbracare a sufletului si a trupului in lumina harica si in virtuti incepe la Botez. De aceea, la slujba Botezului noi cerem: 'Da-mi mie haina luminoasa'. Haina luminoasa a Botezului, a prezentei Duhului Sfant in om, care imbraca sufletul si trupul celui botezat, trebuie mereu curatita de pacate si mereu facuta mai stralucitoare prin pocainta si prin savarsirea faptelor bune, ca rodire a dreptei credinte in viata crestinului.

Ce este Imparatia lui Dumnezeu?

Intrucat Mantuitorul Hristos ne invata ca Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie preocuparea prima si esentiala a vietii noastre, Biserica a pus in practica aceasta invatatura din Evanghelie si prin faptul ca atat rugaciunea rostita inainte de mancare, cat si cea rostita dupa mancare se refera la Imparatia lui Dumnezeu. Astfel, inainte de masa de pranz rostim rugaciunea 'Tatal nostru', in care mai intai cerem: 'Vie imparatia Ta, faca-Se voia Ta, precum in cer si pe pamant' (Matei 6, 10), iar apoi zicem: 'painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi' (Matei 6, 11). In rugaciunea rostita dupa masa de pranz cerem 'si nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta Imparatie'. Vedem aici legatura dintre prezenta sau harul Imparatiei ceresti, ca hrana spirituala pentru suflet, si mancare, ca hrana materiala pentru trup.

Ce este Imparatia lui Dumnezeu pe care noi trebuie sa o cautam cu prioritate si in mod constant? Imparatia lui Dumnezeu este comuniunea de viata si iubire vesnica a Preasfintei Treimi cu sfintii ingeri si cu oamenii sfinti care implinesc in viata lor voia lui Dumnezeu. De aceea, in Biserica Ortodoxa, cand incepe Sfanta Liturghie, in timpul careia cautam in modul cel mai intens Imparatia lui Dumnezeu, preotul zice: 'Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in veci vecilor'.

In Biserica pregustam bucuria Imparatiei Preasfintei Treimi

Toate Sfintele Taine savarsite in Biserica Ortodoxa (cu exceptia Tainei Spovedaniei, care este, de fapt, pregatire pentru Sfanta Liturghie) incep cu aceasta binecuvantare a Imparatiei Tatalui, Fiului si Sfantului Duh. De ce? Deoarece crestinii, fiind botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, cer permanent harul Preasfintei Treimi, ca sa se bucure permanent de iubirea Preasfintei Treimi, aratata oamenilor in si prin Iisus Hristos.Iar pregustarea slavei si bucuriei din Imparatia Preasfintei Treimi se traieste in Biserica, pentru ca Biserica este plina de prezenta harica a Preasfintei Treimi in toate lucrarile ei sfinte: Sfinte Taine si ierurgii, slujbe si sarbatori.

In Epistola catre Coloseni, Sfantul Apostol Pavel ne aduce o lamurire in plus privind Imparatia lui Dumnezeu, si anume ca Imparatia lui Dumnezeu Tatal este Imparatia 'Fiului iubirii Sale' (cf. Coloseni 1, 13). Altfel spus, ea este Imparatia in care se arata iubirea Tatalui fata de Fiul Sau vesnic, adeverita sau confirmata de Duhul Sfant, Care purcede din Tatal si Se odihneste in Fiul, precum si iubirea Tatalui fata de toti oamenii care au fost infiati in aceasta iubire, prin harul Duhului Sfant unit cu apa Botezului, pe baza credintei lor in Dumnezeu Fiul Care S-a facut Om. Deci, cand vorbim despre Imparatia lui Dumnezeu, intelegem ca ea este mai intai Imparatia iubirii vesnice a Tatalui catre Fiul Sau, Iisus Hristos.Prin urmare, in aceasta iubire a lui Dumnezeu Tatal fata de Fiul Sau Cel vesnic, suntem chemati si noi, oamenii, ca sa fim partasi la viata si fericirea vesnica a Preasfintei Treimi. Iar cautarea si dobandirea harului Imparatiei Preasfintei Treimi se realizeaza prin pocainta, prin marturisirea dreptei credinte, prin rugaciune fierbinte si viata curata.

In Biserica Ortodoxa, prima dintre Rugaciunile incepatoare (care premerg tuturor slujbelor liturgice) este rugaciunea Imparate ceresc, prin care se invoca prezenta si lucrarea Duhului Sfant in viata si activitatea Bisericii si a fiecarui crestin. Iar a doua rugaciune incepatoare, rostita dupa rugaciunea Imparate ceresc, este rugaciunea Preasfanta Treime, miluieste-ne pre noi, introdusa prin invocarea treimica: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. Insa dupa aceste rugaciuni incepatoare rostim rugaciunea Tatal nostru, pentru a arata ca iubirea vesnica a Preasfintei Treimi impartasita noua prin Duhul Sfant isi are izvorul in Dumnezeu Tatal, din Care vesnic Se naste Fiul si purcede Duhul Sfant, ca impreuna sa Se bucure vesnic de iubirea Tatalui. Astfel, crestinii, prin harul primit la Botez si prin rodirea lui in viata lor, se bucura de iubirea vesnica a Preasfintei Treimi.

Acum, pentru cei ce vietuiesc pe pamant, Imparatia lui Dumnezeu sau Imparatia Preasfintei Treimi este tainic prezenta in Biserica si este simbolizata iconic de spatiul Sfantului Altar, din care crestinii primesc Sfanta Euharistie ca arvuna a vietii ceresti vesnice. Insa dupa invierea trupurilor din stricaciune si dupa schimbarea cerului si pamantului care se vad acum in cer nou si pamant nou, cei ce iubesc pe Dumnezeu vor primi nu numai arvuna Imparatiei lui Dumnezeu, ci plinatatea ei. De aceea, cand clericii se impartasesc cu Sfanta Euharistie, se roaga lui Hristos, zicand: 'Da-ne noua sa ne impartasim mai cu adevarat (mai deplin) in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale'.

Sa ne ajute Hristos Domnul, Mantuitorul lumii, sa traim ca oameni duhovnicesti liberi care cauta mai intai Imparatia iubirii lui Dumnezeu prin rugaciune si prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi si spre mantuirea noastra. Amin!

*Text revizuit de autor in anul 2011.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 775

Id: 14911

Data: Jul 3, 2011

Imagine: